Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 8, 2019”

8 Martie 2019

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!
Ioan 1.29


Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (1)

Isus este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Păcatul trebuie ridicat dinaintea ochilor lui Dumnezeu. Va veni timpul când nu va mai fi nici urmă de păcat înaintea ochilor lui Dumnezeu sau a alor noștri, un timp de odihnă veșnică pentru Dumnezeu și pentru inimile noastre.

Ce odihnă reală, și cât de binecuvântată pentru inimă! A existat un paradis al inocenței, care depindea de credincioșia creaturii, o stare incertă de inocență, îndată pierdută; există o lume a păcatului, unde totuși Dumnezeu lucrează în har; va fi o lume cu ceruri noi și un pământ nou, unde va locui dreptatea, o stare de lucruri care nu poate fi clătinată, imuabilă din punct de vedere moral, deoarece valoarea lucrării lui Hristos rămâne întotdeauna aceeași. Nu va fi o stare de inocență unde totul să depindă de ascultarea pusă la încercare și în care omul să eșueze, ci o fericire veșnică, unde ascultarea a fost deja perfect testată și împlinită.

Dreptatea asigură stabilitatea acestei stări de lucruri, fiindcă Dumnezeu nu poate desconsidera perfecțiunea lucrării lui Hristos pentru slava Sa. De asemenea, nu va exista nimic acolo decât sfințenie, unde totul Îl va slăvi pe Dumnezeu în tot ceea ce El este; nu va exista nimic care să fie contrar naturii Sale.

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.
Matei 16.16


Măreția Domnului Isus

Petru a învățat să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos ca pe Cel care răspunde nevoilor sale: Mântuitor cu privire la păcatele sale și Salvator în ce privește slăbiciunea sa. Realitățile acestea trebuie să fie învățate și de către noi. Acum, ucenicul Petru va fi introdus într-o cunoaștere mult mai profundă și mult mai minunată. El va învăța ceea ce Domnul Isus este în Sine Însuși. Întotdeauna va fi la fel: credinciosul înaintează pas cu pas în cunoașterea Domnului Isus. Totuși nu datorită credincioșiei personale i-a fost dată lui Petru această nouă binecuvântare, ci ea i-a fost oferită prin credincioșia lui Dumnezeu, care l-a despărțit de oameni pentru a-i da o astfel de descoperire.

Nu carnea și sângele, ci Tatăl ceresc a fost Cel care i-a descoperit aceste adevăruri. Introdus de Tatăl ceresc în centrul binecuvântării, Petru a fost pus în prezența Dumnezeului celui viu. Astfel, în Fiul Omului, L-a recunoscut pe Hristos, ținta oricărei promisiuni și de care se leagă toate planurile lui Dumnezeu; dar acest Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu. El nu este doar acest Om născut în lume și despre care Dumnezeu a spus că este Fiul Său, când a zis: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut”; ci El este Fiul Dumnezeului celui viu. El are o putere de viață care este proprie doar lui Dumnezeu, și toată plinătatea se găsește în Hristos. De acum înainte, Petru urma să-L cunoască pe Mântuitorul în gloria Sa personală, Sursa și Centrul oricărei binecuvântări. Oamenii, de care Petru a fost despărțit pentru a primi această glorioasă descoperire, nu luau în seamă măreția Domnului Isus.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (3)

„Pentru că ai făcut lucrul acesta… te voi binecuvânta” (Geneza 22:16-17)


Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Pentru că… n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu… îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului.” Isaac a reprezentat visul de o viață al unei femei sterpe pe nume Sara și al unui bărbat fără vlagă pe nume Avraam. Dar cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât este mai greu să faci în așa fel încât acea binecuvântare să nu devină un idol în viața ta.

Banii pot fi cel mai bun exemplu. Cu cât câștigi mai mulți bani, cu atât mai greu este să te încrezi în Dumnezeul cel Atotputernic, și cu atât este mai ușor să te încrezi în banul atotputernic. Nu-i așa că este ironic faptul că pe dolarul american este tipărit „În Dumnezeu ne încredem” – când de fapt banul este lucrul din cauza căruia ne este cel mai greu să ne încredem în Dumnezeu?

Dacă ești binecuvântat din punct de vedere financiar, lucrul acesta este un dar de la Dumnezeu (vezi Deuteronomul 8:18). Însă Dumnezeu nu ne binecuvântează financiar pentru a folosi banii în mod egoist. El ne binecuvântează pentru a putea fi o binecuvântare mai mare pentru alții (vezi Geneza 12:2). În realitate, lucrul de care ești dispus să te desprinzi, determină ceea ce Dumnezeu dorește să-ți încredințeze. El vrea să te aducă în punctul în care îți găsești identitatea în Persoana căreia îi aparții și nu în propria ta persoană.

Îți poți fundamenta identitatea pe o mie de lucruri: diplomele pe care le-ai obținut, funcțiile pe care le deții, salariul pe care îl câștigi etc. Dacă însă identitatea ta se întemeiază pe orice este trecător, atunci identitatea ta este fundamentată greșit. Există o singură temelie solidă: Domnul Isus Hristos. Așadar, ce se interpune între tine și Dumnezeu? Ce îți hrănește eul? Unde îți găsești siguranța în afara lui Hristos? Asta trebuie să așezi astăzi pe altar. 


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:37-52


Acum se întoarce o pagină importantă în istoria lui Iosif. După suferinţă vine gloria (comp. cu Luca 24.26). Chinuitul aruncat în groapă, robul dintr-o ţară străină, prizonierul din temniţă, devine domnul ţării (42.30), salvatorul lumii (sau Susţinător al vieţii), cel înaintea căruia se pleacă orice genunchi (v. 43 nota f; v. 45 nota g). Fiecare dintre aceste titluri ne vorbeşte despre Acela care, odinioară umilit şi dispreţuit, va fi în curând onorat în eternitate de toţi oamenii. Isus Nazarineanul a fost înălţat de Dumnezeu foarte sus şi a fost încununat cu glorie şi cu onoare (Evrei 2.7). Şi, ca o completare a tuturor acestor glorii, ceea ce-I poate satisface afectivitatea, lui Iosif i se dă o soţie, imagine a Bisericii, luată din mijlocul naţiunilor (Efeseni 1.20-23). Numele fiilor săi ar putea sugera chinul amar al Mântuitorului, chin uitat de acum (Manase, v. 51), pentru a gusta un belşug de roade (Efraim, v. 52; comparaţi cu Isaia 53.11).

Psalmul 105.16-21 rezumă această măreaţă povestire. Înainte de a trimite pe pământ foametea pe care o hotărâse, Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif prin suferinţe. El este un simbol al lui Hristos în calitatea Sa de Salvator şi de Susţinător al vieţii lumii şi al familiei lui Israel (Efraim înseamnă dublă rodire). Aşa că putem rosti cu admiraţie: „Vom găsi noi un om asemenea acestuia?” (v. 38).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: