Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 14, 2019”

14 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.
Filipeni 4.5


Doar în măsura în care umblăm cu Domnul putem manifesta această blândețe. Din nefericire însă, cele care se manifestă sunt opiniile noastre și voința noastră puternică. Dacă gândurile noastre sunt la lucrurile de sus, nu vom mai fi grabnici la a ne afirma drepturile cu privire la lucrurile de pe pământ, ci mai degrabă vom dori să manifestăm caracterul minunat al lui Hristos, care a fost plin de blândețe și de bunătate (2 Corinteni 10.1). Este mai important să manifestăm caracterul lui Hristos, decât să ne promovăm pe noi înșine sau să ne apărăm, chiar atunci când avem dreptate. „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți” (2 Timotei 2.24).

Pentru a ne încuraja la o astfel de atitudine de blândețe, apostolul ne reamintește că Domnul este aproape. Nu este nevoie să ne căutăm drepturile, nici să încercăm să îndreptăm această lume, fiindcă venirea Domnului este aproape și El va pune orice lucru în ordine aici, pe pământ. Putem spune, de asemenea, că Domnul este aproape de fiecare dintre noi și că El aude și vede tot ceea ce spunem și facem. Și cât de multe cuvinte aspre am rostit, cuvinte care n-ar fi fost rostite niciodată dacă am fi realizat prezența Domnului…!

Ucenicii le-au mustrat cu asprime pe mamele care își aduseseră micuții la Domnul Isus. Domnul însă a spus cu blândețe: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți” (Matei 19.14). Cu o altă ocazie, atunci când Domnul nu a fost primit într-un sat al samaritenilor, doi ucenici au dorit să facă să cadă foc din cer, pentru a-i mistui pe acei oameni. Domnul însă nu a rostit niciun cuvânt împotriva celor care-L nedreptățiseră, ci a plecat către un alt sat.

Fie ca și noi să vorbim și să acționăm în așa fel încât lumea să remarce blândețea noastră, iar privirile ei să fie îndreptate către minunatul nostru Mântuitor!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da … Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Lui.
2 Timotei 4.8


Povestea unui medaliat (4)

Din acel moment al victoriei, Liddell a făcut o schimbare majoră în viața sa. Ajuns la Tianjin, orașul unde s-a născut și unde tatăl său fusese misionar, Liddell a participat la ajutorarea populației, a predat la un colegiu anglo-chinez, a lucrat cu copiii și s-a angajat într-un spital. În anul 1934 s-a căsătorit cu Florence Mackenzie, o misionară din Canada, cu care a avut trei copii. Pe ultimul însă nu l-a mai văzut niciodată pe acest pământ. În 1941, Liddell și-a trimis soția, însărcinată cu al treilea copil, și cele două fetițe în Canada, din cauza situației internaționale tot mai încordate. Winston Churchill a reușit să-i aranjeze un schimb prin care să fie eliberat, dar fostul campion olimpic a refuzat, insistând ca în locul lui să plece o femeie însărcinată. În februarie 1945 a plecat în Țara veșnică, unde îl așteaptă premiul ceresc.

Exemplul său are multe de spus. Liddell a avut curaj prin încrederea în Dumnezeu; el a știut să se oprească la timp și să-și dedice priceperea pentru învățarea altora și, în mod deosebit, pentru slujirea lui Dumnezeu într-un teritoriu cuprins de întuneric spiritual. Recordurile lui Liddell au fost depășite odată cu trecerea timpului. Dar exemplul său a rămas. În esența ei, credința presupune a-I acorda lui Dumnezeu locul, rolul și statutul pe care Acesta le merită în creația Sa. Recordurile omenești ale lui Eric Liddell rămân în analele pământești, pe când dedicarea lui pentru a sluji lui Dumnezeu și oamenilor vor rămâne veșnic în analele cerului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O RUGĂCIUNE PENTRU SUCCESUL ÎN MUNCĂ

„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi” (Proverbele 22:29)


Iată o rugăciune pentru a izbuti la locul de muncă: „Doamne, îți mulțumesc pentru felul în care m-ai creat, pentru numeroasele daruri și talente pe care le-ai pus în mine; cred că Tu ai decis că sunt persoana potrivită pentru această muncă. Sunt recunoscător pentru fiecare dintre colegii mei, chiar și pentru cei pe care nu-i agreez sau pe care nu-i înțeleg. Mă rog să mă pot concentra asupra îndeplinirii obiectivelor care mi-au fost trasate în perioada în care voi ocupa acest loc de muncă. Te rog, dă-mi înțelepciune și discernământ în activitatea mea, chiar dacă mediul îmi este ostil. Ajută-mă să învăț ceea ce dorești să mă înveți aici și dă-mi răbdare în această perioadă de pregătire pentru viitor. Ajută-mă să dau tot ce pot, și să am mereu o atitudine pozitivă și plină de speranță. Te rog să mă ajuți să reduc la tăcere văicărelile și dezamăgirile din inima mea, prin pacea Ta desăvârșită… și ajută-mă să mă încred în Tine în tot ce fac! Îmbracă-mă cu haina laudei și-a neprihănirii lui Hristos, ca să-ți pot aduce slavă la locul de muncă. Acolo unde sunt dispute, ajută-mă să aduc pace. Acolo unde există minciună, ajută-mă să spun adevărul. Acolo unde există disperare, ajută-mă să aduc speranță. Acolo unde este teamă, ajută-mă să aduc credință. Acolo unde este întuneric, ajută-mă să aduc lumină. Acolo unde există tristețe, ajută-mă să aduc bucurie. Toate aceste lucruri le cer în Numele Domnului Isus, și-Ți mulțumesc. Amin!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 44:1-17


Plasa se strânge în jurul fraţilor lui Iosif. Împrejurări neprevăzute – însă dirijate de o mână credincioasă – îi constrâng  a face cale-ntoarsă şi a se înfăţişa înaintea celui care cunoaşte totul. Acum conştiinţa le este atinsă. „Ce să vorbim şi cum să ne îndreptăţim?” (v. 16). Ce progres moral au făcut până în acest moment, faţă de ziua când pretindeau că sunt „oameni cinstiţi” (42.11)! De aceea, izbăvirea este aproape.

Ca întreaga istorie a lui Iosif, aceste evenimente au semnificaţie profetică. Israel, temporar lăsat deoparte după respingerea lui Hristos, adevăratul Iosif, va fi făcut să-şi recunoască crima şi să vadă în Nazarineanul pe care L-au dispreţuit şi L-au răstignit, Cel pe care Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos (Fapte 2.36), pe Mesia al lor şi în acelaşi timp pe Fiul Omului care va domni peste întregul univers. Dar, ca să poată înfăptui această lucrare în conştiinţă, trebuia mai întâi ca Israel, şi în special seminţia lui Iuda, să treacă printr-o perioadă de mari încercări, numită „necazul cel mare” (Apocalipsa 7.14). Necazul fraţilor lui Iosif de până în momentul când îşi mărturisesc crima ilustrează neliniştea de care vor avea parte evreii înainte de a-L recunoaşte şi onora pe Mesia.

 

13 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Rodul luminii este în orice bunătate și dreptate și adevăr.
Efeseni 5.9


Adevărul nu poate fi niciodată popular în această lume. Pe lângă mărturia Scripturii, știm, așa cum chiar unii filosofi au constatat cu uimire, că oamenii iubesc minciuna de dragul ei, chiar atunci când nu au niciun folos din ea. Iar noi Îl cunoaștem pe Cel care a spus: „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți” (Ioan 8.45). Adevărul arată prea clar nebunia și scopurile ascunse ale oamenilor, pune prea limpede în evidență toată mascarada acestei lumi, pentru ca oamenii să-l poată suferi. Numai acela care „lucrează după adevăr vine la lumină” (Ioan 3.21). Oamenilor le place să trăiască într-un soi de penumbră; sau să umble la lumina focului pe care ei înșiși l-au aprins (vedeți Isaia 50.11). Însă lucrurile care strălucesc la lumina palidă a lumânării acestei lumi își pierd întru totul orice strălucire atunci când sunt aduse în lumina desăvârșită a Locului Preasfânt (vedeți Psalmul 73.17).

Oamenii însă nu-și pot permite să se așeze într-o astfel de lumină, căci ea dezbracă această lume de orice urmă de glorie și îi dă pe față deșertăciunea și goliciunea. Dacă lumina adevărului ar fi lăsată să strălucească peste oameni și peste căile lor, precum și peste părerea pe care o au despre ei înșiși, se îndoiește cineva că acest lucru i-ar face să se simtă cu totul sărmani și goi, dacă inima nu-L are pe Hristos, care să umple locul golit de puterea curățitoare a adevărului? Însă aceasta este doar una dintre trăsăturile de bază ale adevărului, anume că el arată lucrurile așa cum sunt. Lumina este cea care dezvăluie toate lucrurile (vedeți Efeseni 5.13). Prin urmare, nu câștigăm absolut nimic dacă diluăm adevărul în așa măsură încât să treacă aproape neobservat prin această lume, fără să-și împlinească nici măcar unul dintre scopurile cu care ne-a fost dat. Ar trebui să ne fie rușine dacă primim adevărul cu condiția ca el să-și piardă autoritatea asupra noastră.

Dumnezeu este Cel care comunică adevărul; și El îl comunică pentru ca inima celui care-l primește să se supună autorității Sale și, de asemenea, să se familiarizeze cu El Însuși, cu lucrările și cu căile Lui. Dacă mă ocup cu adevărul, pentru folosul meu sau al altora, trebuie să fac acest lucru în supunere completă față de Dumnezeu.

A. H. Rule

 

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile. Și ei fac lucrul acesta ca să obțină o cunună care se poate veșteji.
1 Corinteni 9.25


Povestea unui medaliat (3)

Conform spuselor lui Eric Liddell, tactica sa era una cât se poate de simplă: „În primii 200 de metri voi alerga tare. În următorii 200 de metri, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi alerga și mai tare„. Invocarea lui Dumnezeu nu-l făcea pe Liddell, din acest motiv, să se numere printre favoriții probei. Deși se antrenase pe această distanță în Luni,le premergătoare Olimpiadei și reușise câteva curse bune, lumea nu-l lua în considerare pentru câștigarea medaliei de aur.

Înaintea startului din finală, un membru al echipei americane a venit la Eric Liddell și i-a strecurat un bilețel pe care era consemnat: „Scrie în Biblie: «Voi cinsti pe cine Mă cinstește»” (1 Samuel 2.30). Era un mesaj de respect pentru convingerile religioase ale scoțianului, mesaj care l-a încurajat mult, știind că toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu. După prima jumătate a cursei, oarecum normală, Liddell a lansat un sprint foarte puternic și a trecut primul linia de sosire, cu un timp de 47,6 secunde, un nou record mondial. „Nu puteam crede că un om este capabil de un astfel de ritm și de un astfel de final”, a povestit cel care a sosit pe locul al doilea. Scoțianul a fost primit ca un erou la revenirea în Marea Britanie, unde a mai rămas doar un an, înainte de a pleca în China, ca misionar. În această perioadă a absolvit cursurile Universității din Edinburgh și a continuat să ia parte la diferite competiții. Ultima sa apariție la un concurs a avut loc în iunie 1925.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND ANGAJEZI PE CINEVA, ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT

„Dă… robului Tău o inimă pricepută…” (1 Împărați 3:9)


Dr. John Maxwell a scris: „Cu ani în urmă, în timp ce vorbeam unui grup de directori, cineva m-a întrebat ce principii aplic atunci când angajez pe cineva; i-am răspuns: „Am o singură regulă: nu fac niciodată angajări!” Acest fapt le-a captat atenția. „Și iată și motivul: nu mă pricep deloc la așa ceva.” Am continuat să le detaliez: „Întrucât sunt atât de optimist și am o mare încrederea în oameni, sunt lipsit de realism. Nu contează ce steaguri roșii se ridică în timpul interviului cu un candidat, eu mă gândesc mereu că pot să ajut această persoană să se dezvolte și să reușească.

Nu e o atitudine potrivită pentru o persoană care intervievează.

Pentru a avea succes în acest domeniu, ai nevoie de persoane analitice – tipul acela de oameni care și-ar respinge și propriile mame, dacă nu se ridică la nivelul cerințelor. Când am renunțat să mai fac angajări, mi-am ridicat organizația la un alt nivel. Când le-am spus directorilor care umpleau încăperea că nu mă mai ocup de angajări, am observat că au reacționat negativ. Însă pe măsură ce le ofeream explicații, am constatat că apreciază faptul că îmi cunosc propria slăbiciune și mi-au respectat sinceritatea.

Puține lucruri sunt mai penibile decât cineva care nu știe despre ce vorbește, inventând lucruri pe măsură ce merge mai departe și pretinzând că este expert, când nici măcar nu are vreo idee.” Dacă ai o experiență negativă privind angajarea oamenilor, delegă această sarcină celor care sunt înzestrați pentru așa ceva.

Și dacă trebuie să te ocupi de asta singur, roagă-te rugăciunea lui Solomon: „Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 43:16-32


Cât de greu le vine fraţilor lui Iosif să lase deoparte propriile resurse! Totuşi trebuie să accepte faptul că datoria lor a fost plătită. Putem fi siguri că socotelile administratorului lui Iosif au fost în regulă, din moment ce le-a spus: „argintul vostru a venit la mine” (v. 23). Marele Iosif a plătit personal pentru fraţii săi. Tot astfel, Hristos a plătit în întregime preţul păcii noastre. Datoria ne-a fost achitată integral şi numai El cunoaşte ce a însemnat aceasta. Dar cât timp răul nu este judecat şi mărturisit, nu putem gusta bucuria părtăşiei. Masa luată împreună este o imagine a acestei părtăşii care implică o deplină înţelegere, o împărtăşire, o conversaţie între participanţi. Oare nu este aşa la Masa Domnului, unde cei credincioşi, toţi împreună, gândesc la suferinţele Lui? Dar aici, din cauza păcatului care pune o barieră între ei, Iosif mănâncă singur şi fraţii săi mănâncă tot singuri    (v. 32).

Citind aceste capitole, să urmărim de câte ori plânge Iosif (Geneza 42.24; 43.30; 45.2, 14; 46.29; 50.1, 17). Lucru minunat, el nu a plâns nici în groapă, nici în temniţă! Acestea sunt numai lacrimi de dragoste. Ele ne fac să ne gândim la lacrimile Domnului Isus (Ioan 11.35; Luca 19.41).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: