Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 28, 2019”

28 Martie 2019

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.
Proverbe 4.18


Cine sunt cei drepți din acest verset? Găsim răspunsul în Romani: „Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24); de asemenea, „fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Știm deci că oricine are credință în Domnul Isus Hristos, adică oricine a fost răscumpărat, este de asemenea îndreptățit și, prin urmare, este drept în ochii lui Dumnezeu. Nu este vorba acum de cât de drept este el în purtarea sa zilnică, deși cu siguranță este necesar să se poarte cu dreptate în orice aspect al vieții. El trebuie să umble prin credință, la fel cum este îndreptățit prin credință.

Calea celui credincios este asemănată cu soarele strălucitor, a cărui lumină crește până la miezul zilei. Pe măsură ce umblăm pe calea credinței, mărturia noastră va deveni din ce în ce mai strălucitoare. Soarele strălucitor este o imagine a Domnului Isus, care este numit „Soarele Dreptății”, după cum vedem în Maleahi 4.2: „Și vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui”. Pe măsură ce timpul trece, calea celui credincios devine tot mai mult ca cea a Domnului Isus, în ce privește caracterul ei moral și spiritual.

Pe măsură ce ne bucurăm tot mai mult de Persoana Fiului lui Dumnezeu, este cu totul normal să tânjim după „ziua deplină”. Această zi va veni doar atunci când Domnul Isus îi va strânge pe toți răscumpărații Săi. Ce zi minunată și de o infinită binecuvântare va fi aceasta pentru noi – o zi de bucurie desăvârșită împreună cu El!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, … măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață.
Efeseni 2.4,5


Tragedia unui tânăr (4)

„Astfel, m-am dus la culcare. Inima mea părea a fi strâns legată cu lanțuri. Cu acest sentiment am strigat către Mântuitorul: «Doamne Isuse, inima mea este tare ca o stâncă. Sfărâm-o Tu!». Și ce s-a întâmplat atunci? Domnul mi-a îndepărtat în ceasul acela inima de piatră. Pentru prima dată în viața mea am putut să plâng pentru păcatele mele – și a trebuit să fac aceasta, pentru îndepărtarea mea de Dumnezeu. Am stăruit pentru îndurare și am devenit sigur de răscumpărarea mea prin sângele lui Isus Hristos. Am recunoscut că păcatul meu a fost condamnat în trupul Mântuitorului și a fost ispășit prin moartea Sa. Inima mea s-a topit în mulțumire și în adorare, sub raza dragostei lui Dumnezeu. Mă simțeam iubit de Dumnezeu și mântuit pe veci de păcat, de moarte și de condamnare, prin sângele prețios al Domnului Isus. Ca un torent a intrat pacea lui Dumnezeu în inima mea și m-a cuprins o bucurie cum n-am simțit niciodată. Din acel ceas sunt salvat și savurez în inima mea pacea lui Dumnezeu.”

De atunci s-au scurs mulți ani. Tânărul a știut cu precizie că harul lui Dumnezeu a acționat asupra vieții sale, că l-a căutat și l-a păzit cu mult înainte de a se interesa el de Dumnezeu. Da, și cu el s-a adeverit cuvântul Scripturii: „Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). Chiar dacă nu am ajuns așa de jos în patima beției, trebuie să reținem marele adevăr că nu ne putem mântui singuri.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (3) – Fundația SEER

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)


O a treia dorință omenească fundamentală:

3. Dorința de relaționare. Ionatan, fiul lui Saul, era moștenitor la tron, dar a renunțat de bună voie pentru că știa că David a fost ales de Dumnezeu să fie rege. Cât de des întâlnești așa ceva? Ionatan nu a devenit prietenul lui David pentru că urmărea disciplina prieteniei spirituale. Pur și simplu îl simpatiza pe David, și acea prietenie a schimbat cursul istoriei poporului Israel. Cu toții avem dorințe în materie de prietenii, pe care nu le urmărim… Dacă nu ne pică din cer o relație profundă, plină de semnificații, ne dăm bătuți. Cu toate acestea, prieteniile de felul acesta nu se întâmplă pur și simplu; Ioanatan a trebuit să dea la o parte bariere inimaginabile pentru a zidi o prietenie cu David. Uneori va trebui să faci la fel, și Dumnezeu te va ajuta. John Ortberg scria: „Prietenul meu Chuck are darul spiritual de-a încuraja oamenii când ia micul dejun. Se întâlnește cu oameni într-un local numit Waffle House (Casa napolitanelor). Chelneriței îi face plăcere să-l aștepte, pentru că primește bacșiș generos și pentru că Chuck îi bine-dispune pe toți. E foarte amuzant și extrem de deschis referitor la zdrobirea sa, ceea ce-i face pe ceilalți să se deschidă față de el, asemenea lalelelor în bătaia soarelui. El simte cel mai puternic prezența lui Dumnezeu atunci când stă la masă în Casa napolitanelor și i se dă posibilitatea să vadă sufletul cuiva. Nu cafeaua îi aduce pe oameni la el, ci râurile de apă vie care curg din el.”

Dacă prin natura ta ești o persoană timidă, iată un sfat: e posibil ca persoana cu care dorești să fii prieten să fie și ea timidă. Mergi înainte, stabilește legătura și așteaptă să vezi ce se întâmplă. Cine știe? Ai putea fi răspunsul ei la singurătate, și ea ar putea fi răspunsul pentru tine! 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 2:1-14


Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 …; Evrei 11.23 …). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a grijii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este necesară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din umbră. În final, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat decât acela de a pregăti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.

Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 … subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege … socoteşte … şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire”. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alegere: lumea cu gloria şi cu plăcerile ei, sau „ocara lui Hristos”! Moise venise pentru a-şi elibera poporul. Dar şi din punerea lui deoparte putem desprinde învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hristos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: