Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 21, 2019”

21 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și a fost așa: după un timp, Cain a adus un dar Domnului din roadele ogorului. Și Abel a adus și el din cele întâi-născute ale oilor lui și din grăsimea lor.
Geneza 4.3,4


Abel a adus o jertfă care nu l-a costat nimic, ca să spunem așa; însă el a adus-o prin credință, recunoscând că era păcătos, aflat afară din grădină și la distanță de Dumnezeu, precum și faptul că moartea intervenise. El recunoștea în Dumnezeu harul care acoperise goliciunea părinților săi și s-a apropiat de El cu o jertfă ispășitoare, singura care putea îndepărta păcatul și prin care un păcătos se putea apropia de Dumnezeu în virtutea morții altuia. El a oferit-o prin credință, iar Dumnezeu a acceptat-o, așa cum l-a acceptat pe Abel însuși împreună cu ea, dând mărturie despre darurile lui (Evrei 11.4).

Abel a fost acceptat de Dumnezeu potrivit valorii darurilor sale, adică a valorii lui Hristos. Dumnezeu Însuși acoperise goliciunea lui Adam. Abel vine recunoscându-și poziția, precum și necesitatea unei jertfe ispășitoare, singura prin care putea intra în prezența lui Dumnezeu.

Cain, dimpotrivă, s-a prezentat cu rodul trudei sale. Omul, fiindcă este în afara prezenței lui Dumnezeu, trebuie să se apropie de El, pentru a I se închina. Cain recunoaște acest lucru, dar cum? El crede că poate să vină așa cum este. Și de ce nu? În ce privește păcatul, el nu-l ia în calcul. Faptul că Dumnezeu îl izgonise pe om din paradis nu produce nicio schimbare în gândurile lui Cain; el vine înaintea lui Dumnezeu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Orb și insensibil din punct de vedere moral, el aduce rodul muncii lui, dar care era în sine însuși un semn al blestemului care fusese pronunțat asupra pământului. El nu a recunoscut ceea ce era el însuși, nici ceea ce Dumnezeu era; nici păcatul, nici blestemul ce caracteriza truda lui, ca efect al păcatului. Odată dat afară din paradis, omul a trebuit să se apropie de Dumnezeu, iar Dumnezeu ne spune, în această comoară de principii importante prezentate în cartea Geneza, felul în care acest lucru poate fi făcut.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit … la acestea să vă gândiți.
Filipeni 4.8


Șarpele între cărți

Un om de știință indian a întins mâna după o carte din biblioteca sa. A simțit o înțepătură ușoară în mână, nu mai puternică decât o banală împunsătură de ac. Nu s-a gândit mai departe la aceasta, ci s-a adâncit în lectura cărții alese. Pe neobservate, mâna s-a umflat, mai târziu tot brațul, apoi întreg corpul. Doctorul chemat în ajutor a putut constata, puțin mai târziu, moartea pacientului. Mușcătura unui șarpe veninos, mic, ascuns între cărți, a avut urmări fatale.

În cât de multe cărți, reviste, filme și texte de muzică se ascunde un șarpe mult mai periculos! Cu cât acționează mai atractiv un astfel de produs, cu atât mai periculos este veninul. Noi îl vedem poate ca nepericulos și aproape nu simțim cum duce la pierzare sufletele noastre prin gânduri greșite și murdare. Pe neobservate, ne îndepărtăm de Cuvântul lui Dumnezeu, dar ne deschidem inima pentru erezii de tot felul.

În spatele a ceea ce oferă lumea se ascunde „vechiul șarpe”, Satan. De milenii, diavolul îi duce în rătăcire pe oameni, pentru a-i lua cu el în pierzare. De aceea, să fim atenți ce citim, ce vedem sau ce auzim! Să ne gândim și la copiii noștri și să-i protejăm de influențele rele!

Unde nu se smulge buruiana, acolo ea înăbușă sămânța! Poate că este timpul să îndepărtăm „buruiana” din obiceiurile noastre, din rafturile noastre de cărți sau din echipamentele noastre digitale.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNDE ESTE DUMNEZEU ÎN FURTUNĂ?

„Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)


Există momente în care Dumnezeu pare inaccesibil. Când te rogi, e pentru că te simți abandonat în împrejurările prezente. Și nu doar abandonat, ci îngrozit și chiar deznădăjduit. Pavel a trecut și el prin asta; tânjea după o ocazie de-a predica Evanghelia la Roma, iar când se afla pe drum într-acolo, o furtună puternică a distrus corabia. Pavel însă a primit o vedenie, nu numai cu privire la pierderea corabiei și a încărcăturii, ci chiar cu privire la vieţile lor (v. 10). El a încercat să avertizeze echipajul despre tragedia care urma, însă vorbele sale au fost trecute cu vederea de cei ce se aflau la cârmă. Pe scurt, Pavel și alți 275 de oameni au fost pe punctul să-și piardă viața, pentru că avertismentele sale au fost desconsiderate de ceilalți, și el nu putea face nimic în acest sens. Încercați de acest puternic sentiment de disperare, el și tovarășii săi credincioși – după cum scrie Luca – pierduseră „orice nădejde de scăpare.”

După paisprezece zile în voia furtunii, aproape pierduți – pe când furtuna era la apogeu – Dumnezeu a trimis un înger cu mesajul: „Nu te teme, Pavele… iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (v. 24). Când părea că dorința arzătoare a lui Pavel de a predica la Roma avea să fie zădărnicită, Dumnezeu a intervenit cu bunătate și credincioșie, scoțându-l cu bine din furtună exact pentru destinația pe care o plănuise pentru el. Pavel urma să ajungă la Roma pentru a proclama Cuvântul lui Dumnezeu înaintea Cezarului! Ești și tu prins în furtună? Oricare ar fi încercarea prin care treci acum, trebuie să reții un lucru: te poți încrede în Dumnezeu care te va scăpa. „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.” (Isaia 46:10), Deci, cu Dumnezeu vei ieși din încercare mai puternic și mai înțelept!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 47:27-31, 48:1-7


Lunga viaţă a lui Iacov este aproape de sfârşit. El a recunoscut înaintea lui faraon că zilele lui „au fost puţine şi rele” (47.9). Trecuse prin experienţe dureroase şi, din vina lui, pierduse mulţi ani. Viaţa lui n-a atins nivelul lui Avraam şi al lui Isaac. Oare de ce, dacă nu ştim nimic despre ultimele fapte ale acestor doi patriarhi, sfârşitul lui Iacov este consemnat atât de amănunţit? Cu siguranţă datorită faptului că acest sfârşit triumfător subliniază şi glorifică harul lui Dumnezeu faţă de acest om; este o încununare a lucrării răbdătoare a disciplinei Sale, ale cărei roade suntem datori să le admirăm. Iacov îşi revede viaţa şi evocă etape din ea: Luz, numit Betel, unde i S-a descoperit Dumnezeu, Efrata şi moartea Rahelei … Să ne imaginăm că drumul vieţii noastre se sfârşeşte.

Toate privirile noastre înspre trecut vor accentua îndurarea Celui care, cu aceeaşi dragoste, ne-a condus, ne-a sprijinit, ne-a mustrat sau ne-a mângâiat. Acum Iacov se apleacă cu faţa la căpătâiul patului (47.31), unde, conform cu Evrei 11.21, se închină rezemat pe vârful toiagului său de călător. Să nu aşteptăm sfârşitul zilelor noastre pentru ca să răspundem ca Iacov la iubirea Domnului Isus, ci s-o facem chiar acum!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: