Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Rodul luminii este în orice bunătate și dreptate și adevăr.
Efeseni 5.9


Adevărul nu poate fi niciodată popular în această lume. Pe lângă mărturia Scripturii, știm, așa cum chiar unii filosofi au constatat cu uimire, că oamenii iubesc minciuna de dragul ei, chiar atunci când nu au niciun folos din ea. Iar noi Îl cunoaștem pe Cel care a spus: „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți” (Ioan 8.45). Adevărul arată prea clar nebunia și scopurile ascunse ale oamenilor, pune prea limpede în evidență toată mascarada acestei lumi, pentru ca oamenii să-l poată suferi. Numai acela care „lucrează după adevăr vine la lumină” (Ioan 3.21). Oamenilor le place să trăiască într-un soi de penumbră; sau să umble la lumina focului pe care ei înșiși l-au aprins (vedeți Isaia 50.11). Însă lucrurile care strălucesc la lumina palidă a lumânării acestei lumi își pierd întru totul orice strălucire atunci când sunt aduse în lumina desăvârșită a Locului Preasfânt (vedeți Psalmul 73.17).

Oamenii însă nu-și pot permite să se așeze într-o astfel de lumină, căci ea dezbracă această lume de orice urmă de glorie și îi dă pe față deșertăciunea și goliciunea. Dacă lumina adevărului ar fi lăsată să strălucească peste oameni și peste căile lor, precum și peste părerea pe care o au despre ei înșiși, se îndoiește cineva că acest lucru i-ar face să se simtă cu totul sărmani și goi, dacă inima nu-L are pe Hristos, care să umple locul golit de puterea curățitoare a adevărului? Însă aceasta este doar una dintre trăsăturile de bază ale adevărului, anume că el arată lucrurile așa cum sunt. Lumina este cea care dezvăluie toate lucrurile (vedeți Efeseni 5.13). Prin urmare, nu câștigăm absolut nimic dacă diluăm adevărul în așa măsură încât să treacă aproape neobservat prin această lume, fără să-și împlinească nici măcar unul dintre scopurile cu care ne-a fost dat. Ar trebui să ne fie rușine dacă primim adevărul cu condiția ca el să-și piardă autoritatea asupra noastră.

Dumnezeu este Cel care comunică adevărul; și El îl comunică pentru ca inima celui care-l primește să se supună autorității Sale și, de asemenea, să se familiarizeze cu El Însuși, cu lucrările și cu căile Lui. Dacă mă ocup cu adevărul, pentru folosul meu sau al altora, trebuie să fac acest lucru în supunere completă față de Dumnezeu.

A. H. Rule

 

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile. Și ei fac lucrul acesta ca să obțină o cunună care se poate veșteji.
1 Corinteni 9.25


Povestea unui medaliat (3)

Conform spuselor lui Eric Liddell, tactica sa era una cât se poate de simplă: „În primii 200 de metri voi alerga tare. În următorii 200 de metri, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi alerga și mai tare„. Invocarea lui Dumnezeu nu-l făcea pe Liddell, din acest motiv, să se numere printre favoriții probei. Deși se antrenase pe această distanță în Luni,le premergătoare Olimpiadei și reușise câteva curse bune, lumea nu-l lua în considerare pentru câștigarea medaliei de aur.

Înaintea startului din finală, un membru al echipei americane a venit la Eric Liddell și i-a strecurat un bilețel pe care era consemnat: „Scrie în Biblie: «Voi cinsti pe cine Mă cinstește»” (1 Samuel 2.30). Era un mesaj de respect pentru convingerile religioase ale scoțianului, mesaj care l-a încurajat mult, știind că toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu. După prima jumătate a cursei, oarecum normală, Liddell a lansat un sprint foarte puternic și a trecut primul linia de sosire, cu un timp de 47,6 secunde, un nou record mondial. „Nu puteam crede că un om este capabil de un astfel de ritm și de un astfel de final”, a povestit cel care a sosit pe locul al doilea. Scoțianul a fost primit ca un erou la revenirea în Marea Britanie, unde a mai rămas doar un an, înainte de a pleca în China, ca misionar. În această perioadă a absolvit cursurile Universității din Edinburgh și a continuat să ia parte la diferite competiții. Ultima sa apariție la un concurs a avut loc în iunie 1925.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND ANGAJEZI PE CINEVA, ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT

„Dă… robului Tău o inimă pricepută…” (1 Împărați 3:9)


Dr. John Maxwell a scris: „Cu ani în urmă, în timp ce vorbeam unui grup de directori, cineva m-a întrebat ce principii aplic atunci când angajez pe cineva; i-am răspuns: „Am o singură regulă: nu fac niciodată angajări!” Acest fapt le-a captat atenția. „Și iată și motivul: nu mă pricep deloc la așa ceva.” Am continuat să le detaliez: „Întrucât sunt atât de optimist și am o mare încrederea în oameni, sunt lipsit de realism. Nu contează ce steaguri roșii se ridică în timpul interviului cu un candidat, eu mă gândesc mereu că pot să ajut această persoană să se dezvolte și să reușească.

Nu e o atitudine potrivită pentru o persoană care intervievează.

Pentru a avea succes în acest domeniu, ai nevoie de persoane analitice – tipul acela de oameni care și-ar respinge și propriile mame, dacă nu se ridică la nivelul cerințelor. Când am renunțat să mai fac angajări, mi-am ridicat organizația la un alt nivel. Când le-am spus directorilor care umpleau încăperea că nu mă mai ocup de angajări, am observat că au reacționat negativ. Însă pe măsură ce le ofeream explicații, am constatat că apreciază faptul că îmi cunosc propria slăbiciune și mi-au respectat sinceritatea.

Puține lucruri sunt mai penibile decât cineva care nu știe despre ce vorbește, inventând lucruri pe măsură ce merge mai departe și pretinzând că este expert, când nici măcar nu are vreo idee.” Dacă ai o experiență negativă privind angajarea oamenilor, delegă această sarcină celor care sunt înzestrați pentru așa ceva.

Și dacă trebuie să te ocupi de asta singur, roagă-te rugăciunea lui Solomon: „Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 43:16-32


Cât de greu le vine fraţilor lui Iosif să lase deoparte propriile resurse! Totuşi trebuie să accepte faptul că datoria lor a fost plătită. Putem fi siguri că socotelile administratorului lui Iosif au fost în regulă, din moment ce le-a spus: „argintul vostru a venit la mine” (v. 23). Marele Iosif a plătit personal pentru fraţii săi. Tot astfel, Hristos a plătit în întregime preţul păcii noastre. Datoria ne-a fost achitată integral şi numai El cunoaşte ce a însemnat aceasta. Dar cât timp răul nu este judecat şi mărturisit, nu putem gusta bucuria părtăşiei. Masa luată împreună este o imagine a acestei părtăşii care implică o deplină înţelegere, o împărtăşire, o conversaţie între participanţi. Oare nu este aşa la Masa Domnului, unde cei credincioşi, toţi împreună, gândesc la suferinţele Lui? Dar aici, din cauza păcatului care pune o barieră între ei, Iosif mănâncă singur şi fraţii săi mănâncă tot singuri    (v. 32).

Citind aceste capitole, să urmărim de câte ori plânge Iosif (Geneza 42.24; 43.30; 45.2, 14; 46.29; 50.1, 17). Lucru minunat, el nu a plâns nici în groapă, nici în temniţă! Acestea sunt numai lacrimi de dragoste. Ele ne fac să ne gândim la lacrimile Domnului Isus (Ioan 11.35; Luca 19.41).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: