Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mă tem ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, așa și gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea față de Hristos.
2 Corinteni 11.3


Această expresie de la sfârșitului versetului, „simplitatea față de [sau, care este în] Hristos”, este o mărturie minunată cu privire la harul lui Dumnezeu, prin faptul că există o uimitoare simplitate în legătură cu Biblia și cu creștinismul. Caracteristicile Scripturii sunt claritatea și simplitatea. Teologii însă folosesc tot felul de cuvinte complicate pentru a explica anumite concepte biblice. Realitatea însă este că Biblia este simplă și clară în ansamblul ei, deși există în ea unele părți dificile.

Cuvântul „simplitate” din acest verset poate fi de asemenea tradus cu „sinceritate”, așa că putem spune că atât simplitatea, cât și sinceritatea sunt asociate cu lucrurile lui Hristos. Da, există unele lucruri dificil de înțeles. Chiar apostolul Petru a trebuit să admită că unele scrieri ale apostolului Pavel sunt greu de înțeles (2 Petru 3.16). Oricine a studiat Epistola către Romani va fi de acord cu Petru.

Totuși, apostolul Pavel prezintă lucrurile într-un mod foarte simplu atunci când vorbește despre realitățile importante referitoare la Hristos. Există multe exemple cu privire la acest lucru, însă voi prezenta unul singur. Din Tit 2.11-13 învățăm trei lucruri simple:

1. Harul lui Dumnezeu a fost arătat tuturor oamenilor;

2. În consecință, trebuie să trăim într-un fel evlavios;

3. Domnul Isus va veni din nou. Simplu, nu-i așa?

Să nu-l lăsăm pe diavolul să ne înșele! Să nu lăsăm ca ceea ce nu înțelegem încă să ne priveze de ceea ce am înțeles pe deplin ca fiind adevărul! Dumnezeu a făcut ca lucrurile să fie simple, iar noi trebuie să credem și să ascultăm cu simplitate.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei ca floarea ierbii; iarba s-a uscat și floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veșnicie.
1 Petru 1.24,25


Cu mâinile goale

Unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie a fost Alexandru cel Mare. Marile sale cuceriri i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. La vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Dar și marele cuceritor a fost ca iarba din versetul de astăzi. La această vârstă frumoasă, Alexandru a lăsat aici totul. Cu toate că a fost un om așa de influent, se spune că Alexandru a dorit să fie înmormântat cu mâinile afară din sicriu, pentru a arăta lumii că nu a luat nimic cu el.

Istoria lui Alexandru cel Mare este comună tuturor oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Chiar dacă nu cucerește teritorii, totuși omul se străduiește să strângă cât mai mult pentru viața aceasta, fără să se gândească la faptul că dincolo de mormânt există o altă viață. Astfel de oameni nu gândesc că „noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea” și că „cei care vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă și în multe pofte nebune și periculoase, care cufundă pe oameni în ruină și în distrugere” (1 Timotei 6.7,9).

Ceea ce s-a spus despre Alexandru cel Mare vedem petrecându-se zilnic sub ochii noștri. Oamenii merg în veșnicie cu mâinile goale, arătând că nu pot lua nimic din lume. Să luăm seama la acest adevăr! Să ne rugăm și noi ca Moise, omul lui Dumnezeu: „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmul 90.12).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII GATA SĂ AJUȚI! (4)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)


Dr. Raymond Vath a spus: „Noi trebuie să facem pentru alții ceea ce nu pot face ei singuri, dar nu trebuie să facem pentru ei ceea ce nu vor să facă singuri. Problema este să avem înțelepciunea de a ști care este diferența.” Când faci pentru cineva ceea ce poate face singur, îi subminezi capacitatea de a se baza pe sine însuși și creezi o dependență nesănătoasă. Așa că, în loc să te grăbești să preiei controlul:

1) Dă-i direcție, arată-i câțiva pași de acțiune pe care îi poate gestiona. Prin faptul că îl ajuți să fie responsabil de propria sa viață, îl înarmezi împotriva disperării și a neputinței. Iar prin validarea eforturilor sale, îl ajuți să-și reclădească încrederea fragilă. Cu toate acestea, există o avertizare: când criza implică o pierdere ireversibilă, cum ar fi divorțul sau moartea, faptul de a-și putea duce traiul zilnic înseamnă activitate suficientă.

2) Dă-i speranță. În mijlocul crizei, pare că nu mai există speranță, și nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului, iar sentimentul că suferința va continua neîncetat nu dispare. Creșterea și perfecționarea nu pot apărea în absența speranței. Speranța conferă energie și aduce alinare pe baza convingerii că lucrurile se vor îmbunătăți. Dumnezeu promite: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).

3) Acordă-i prietenie, păstrează legătura cu acea persoană. Crizele rareori se rezolvă rapid. Deși viața poate reveni la normal, în cele din urmă, mai pot apărea episoade de tristețe, deznădejde sau singurătate. Poate vorbele tale aduc mângâiere, dar preocuparea ta continuă va ajuta persoana care suferă să-și păstreze credința și să progreseze în drumul ei spre vindecare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 46:1-34


 Dragostea lui Iosif pentru fraţii săi şi măreţia iertării sale ne-au ocupat mai mult decât gloria şi bogăţia sa. Pentru aceia dintre noi care trăiesc în familii cu mai mulţi fraţi, nu este aceasta ocazia de a învăţa o mişcătoare lecţie de dragoste şi de sprijin reciproc? Dar dragostea lui Iosif pentru tatăl său, Iacov, respectul pe care i-l poartă, bunătatea lui, nerăbdarea de  a-l vedea, graba cu care i-a ieşit în întâmpinare, şi acestea sunt exemple pentru noi. Ne iubim şi ne respectăm noi părinţii în felul acesta?

Familia lui Israel se pune la drum trecând prin Beer-Şeba, „fântâna legământului” (21.31 nota a)! Promisiunile îi sunt confirmate aici lui Iacov de către un Dumnezeu credincios: „Nu te teme să cobori în Egipt!” îi spune El (v. 3; comparaţi cu Isaia 41.14). Ce schimbare vedem în Iacov, cel care odinioară fusese condus de dorinţele sale! Acum se teme să facă un pas fără Dumnezeu! Şi El îl încurajează, promiţându-i că va coborî cu el. Ne poate Domnul însoţi întotdeauna şi pe noi oriunde mergem?

Urmează o mişcătoare întâlnire cu fiul preaiubit care pregătise totul pentru a asigura confortul familiei sale. „Mă duc să vă pregătesc un loc”, le-a promis Domnul Isus ucenicilor Săi, „pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14.2-3).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: