Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre.
Evrei 4.15


Timpul în care trăim este unul caracterizat de simpatia lui Hristos, iar întrebarea pentru cei aflați în necazuri, în dureri și în dificultăți este aceasta: Ați dori puterea brațului lui Hristos manifestată prin eliberare din încercare, sau simpatia inimii lui Hristos de-a lungul încercării? Inima carnală și nesupusă va exclama degrabă: Aș dori, bineînțeles, puterea Sa pentru a fi eliberat din încercare, scăpat de povară și descătușat de orice greutate! Tot ce vreau este să scap!

Putem cu toții înțelege o astfel de dorință. Suntem adesea ca un cal neînvățat cu frâul, care se împotrivește tot timpul, în loc să se supună cu răbdare. Însă o inimă spirituală și supusă va spune: Doresc să mă bucur de simpatia inimii lui Isus în încercarea prin care trec și nu cer nimic altceva. Nu doresc nici măcar puterea mâinii Sale, dacă aceasta m-ar priva de dragostea și de compasiunea inimii Sale. Știu cu siguranță că El mă poate elibera. Știu că poate da la o parte imediat necazul, durerea, greutatea, suferința și povara de orice fel.

Dar, dacă El nu alege să facă acest lucru, dacă eliberarea mea nu se potrivește cu planurile Sale de nepătruns și cu scopurile Sale credincioase și pline de har față de mine, știu totuși că, în felul acesta, El nu face altceva decât să mă conducă să experimentez mai profund simpatia Lui nespus de prețioasă. Dacă El nu socotește de cuviință să mă scoată de pe calea încercării și a greutăților – de pe acea cale pe care El Însuși, în perfecțiunea Sa, a umblat, urmat de sfinții Săi din orice veac – va umbla împreună cu mine pe această cale, care, deși spinoasă și dificilă, duce către căminul veșnic de lumină și de binecuvântare.

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Unde îți este biruința, moarte? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 15.55,57


Cel mai frumos cântec

Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea, a orbit la sfârșitul vieții sale. Totuși nu a încetat să lucreze pentru muzică. Într-una dintre ultimele nopți a compus o melodie plăcută, care apare ca un crepuscul în întuneric și crește spre lumina cerească. El a numit-o: „În fața tronului Tău pășesc”. Ginerele său, care veghease la patul său toată noaptea, a scris melodia după dictare. Bach stătea în pat cu ochii larg deschiși, o privea pe soția sa și o putea vedea! Acesta a fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii înainte de plecarea sa acasă, în patria cerească. „Magdalena”, i-a spus el, „acolo unde voi merge, voi auzi o muzică la care noi doar visăm aici. Iar ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!”. Apoi a cerut să i se cânte încă o cântare. În timp ce rudele sale cântau, o pace adâncă i-a învăluit chipul – plecase din această lume.

Bach a murit la vârsta de 65 de ani și a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toți cei răscumpărați, când vor fi la Domnul: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său … a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin” (Apocalipsa 1.5,6). Domnul și Mântuitorul nostru este izvorul vieții, care nu putea fi învins de moarte, ci, murind pentru păcătoși, a triumfat asupra morții și a mormântului, și este viu pentru totdeauna. Lui I se cuvine toată admirația și ascultarea noastră!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (2) – Fundația SEER

„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi” (Daniel 3:1)


     Când cineva își înalță o statuie de șaizeci de coți, e normal să crezi că asta marchează mari merite sau mari biruințe. Dar această statuie a fost personificarea mândriei. Toți avem în noi un mic Nebucadnețar. Nu ne-am face niciodată o statuie de șaizeci de coți înălțime, însă ne cam supărăm dacă oamenii nu fac plecăciuni în fața dorințelor noastre. Nu am arunca niciodată pe nimeni într-un cuptor încins, dar mânia noastră iese la suprafață când nu obținem ceea ce vrem. Exagerăm în CV, îi denigrăm pe alții pe la spate, spunem minciuni (nu doar inofensive) pentru a ascunde domeniile gri din viața noastră. Dacă nu-ți găsești identitatea și siguranța în ceea ce a îndeplinit Hristos pe cruce pentru tine, îți vei ascunde nesiguranțele în spatele ipocriziei. Vei încerca să te împotrivești propriilor tale lupte, să-ți creezi propriile oportunități și să-ți stabilești propria reputație.

Două versete definesc căderea regelui Saul:

1) „Saul a zidit un altar Domnului” (1 Samuel 14:35).

2) „Saul… şi-a înălţat un semn de biruinţă” (1 Samuel 15:12). Iar Samuel a văzut și a citit inima lui Saul: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel?” (1 Samuel 15:17).

Știi cine construiește monumente pentru propria persoană? Cel ce nu are o părere bună despre el însuși! Cu cât ești mai nesigur, cu atât mai multe monumente trebuie să contruiești. Există o mare diferență între „vie Împărăția Ta” și „vie împărăția mea.”

Dacă treci această linie de demarcație, relația ta cu Dumnezeu va fi condiționată de satisfacerea propriilor dorințe. Nu-L slujești pe El, te folosești de El. Nu zidești altare pentru Dumnezeu, construiești monumente pentru tine însuți. Iar asta se numește idolatrie. Deci, zidește altare pentru Dumnezeu!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 49:1-18


Avem înainte încă un capitol de natură profetică. În aceste ultime cuvinte ale lui Iacov găsim întreaga istorie a poporului Israel, ca şi cum ne-ar fi prezentată anticipat în rezumat. Sub judecători şi regi, poporul a devenit stricat ca Ruben (35.22); L-a uitat pe Domnul pentru idoli. Apoi, ca şi Simeon şi Levi în cap. 34, şi-a arătat violenţa în respingerea profeţilor şi chiar a lui Mesia, ceea ce a dus la împrăştierea lor printre naţiuni. Hristos este reprezentat prin Iuda, seminţie de care este legat prin naştere. Domnia şi sceptrul împărăţiei sunt numai ale Lui. După aceasta vedem Israelul împrăştiat sub judecata lui Dumnezeu, angajat în activităţi comerciale şi în acelaşi timp sub robia naţiunilor. Perioada actuală este personificată prin Zabulon şi Isahar.

Cât despre Dan, el îl reprezintă pe Antihristul, un iudeu care în viitorul apropiat va fi primit de Israel ca Mesia. „Un şarpe pe cărare” este un grozav simbol al puterii satanice care va lucra atunci nestânjenită. Înainte de această perspectivă îngrozitoare, rămăşiţa credincioasă va putea conta numai pe eliberarea de sus: „Aştept mântuirea Ta, Doamne!” (v. 18). Această aşteptare este ideea călăuzitoare din Psalmii 130 şi 131. Cât despre noi, Îl aşteptăm noi pe Domnul?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: