Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
Ioan 18.1


Suferințele lui Hristos (1)

Cu o mie de ani în urmă, împăratul David trecuse pârâul Chedron și urcase pe muntele Măslinilor (2 Samuel 15.23,30), lepădat de poporul său și plângând cu amar. David se afla pe acest drum din cauza păcatelor comise. Domnul Isus însă călca pe acest drum fiindcă mergea să ispășească vina și păcatele altora. În întunericul nopții, în locul numit Ghetsimani, a primit din mâna Tatălui acel pahar amar al mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Pentru a bea acest pahar venise El pe pământ.

Înaintea ochilor noștri este Omul Isus Hristos, cu simțămintele Sale divine și perfecte de dependență și de ascultare. Drumul către cruce stătea înaintea Lui, acel drum pe care trebuia să meargă pentru a împlini planurile lui Dumnezeu. A simțit perfect de bine ceea ce avea să vină asupra Lui. A tânjit după simpatie și mângâiere din partea ucenicilor Săi, însă unica sursă a tăriei Sale a fost de sus, de la Tatăl Său.

Isus pătrunde mai adânc în grădină, însoțit de Petru, de Iacov și de Ioan, iar apoi Se desparte și de aceștia, merge puțin mai înainte și cade la pământ, rugându-Se: „Ava, Tată!” (Marcu 14.36). Aceasta este singura dată în care auzim această exprimare intimă de pe buzele Domnului către Tatăl. Rugăciunea Lui continuă: „La Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie”. Nimeni nu știa la fel de bine ca El că acest lucru nu era posibil dacă voia să deschidă calea către mântuirea păcătoșilor și să împlinească planurile eterne ale Tatălui. Astfel, El Se ridică de la rugăciune și pornește cu o pace perfectă către acel moment solemn în care avea să bea în întregime acel pahar pe care îl primise din mâna Tatălui Său.

F. von Kietzell

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței Morților nu o vor birui.
Matei 16.18


Temelia Bisericii

În prima sa Epistolă, Petru spune foarte răspicat: „Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.4). Domnul Isus Hristos Însuși este aici Ziditorul. Hristos lucrează în suflete, și ele vin la El ca urmare a harului care lucrează în inimile lor. Care este deci fundamentul, temelia Bisericii? Răspunsul este unul singur: Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, dovedit a fi așa prin învierea morților (Romani 1.4), de curând descoperit astfel de către Tatăl din cer lui Simon Petru și mărturisit public de către acesta. Puterea vieții de înviere în Domnul Isus este dată tuturor acelora care vin la El. Domnul Isus este Stânca acelora care au fost zidiți pe El, Piatra scumpă din capul unghiului; ei, ca pietre vii, devin părtași ai naturii Sale. Pe această stâncă voia Hristos să clădească Adunarea Sa, dar atunci ea nu exista încă. Petru („petros„) putea să devină o piatră cu un rol deosebit în această clădire, dar el nu era nici Stânca („petra„) și nici Ziditorul.

Aici nu este vorba de Petru, nu sunt rânduieli și porunci, nu este un corp constituit (asociație) la care se vine, ci sunt pietre vii care vin la Piatra Vie, Domnul Isus Hristos, a cărui prețuire este dăruită celor care cred în El. Legați cu Domnul Isus prin credința vie, făcuți părtași ai vieții Sale și ai prețuirii Sale, clădiți pe El, credincioșii constituie acea clădire minunată, împotriva căreia puterea lui Satan nu poate să facă nimic. Această construcție dumnezeiască nu poate fi biruită de nicio putere a răului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (4) – Fundația SEER

„Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19)


După dorințele materiale, de realizare și de relaționare, un al patrulea tip de dorințe omenești sunt dorințele fizice. Biblia ne spune să ne bucurăm, să mâncăm, să ne odihnim, să avem sărbători, să cântăm, să plângem, să strigăm, să facem sport – toate aceste lucruri le facem cu trupurile noastre. Aceste pofte, dorințe și desfătări pot de fapt să devină un mod de a ne aminti cât de bun este Dumnezeul nostru.

Partea fizică nu este separată de cea spirituală; într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu este cel care face ca trupurile noastre să capete viață. Biblia nu ne condamnă că dorim să fim atrăgători din punct de vedere fizic, însă trebuie să ținem cont de următorul lucru: „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22).

Stați liniștiți, același principiu se aplică și bărbaților! Dumnezeu a creat trupurile noastre. Deci ce trebuie să facem? Dumnezeu ne-a creat sensibili la frumusețe. Câțiva frizeri au început ceea ce ei numesc „lucrarea frizerilor”. (Poate îți sună ciudat. La urma urmelor, singurul frizer pomenit în Biblie este Dalila… și când Samson s-a dus la ea, nu a fost prea bine pentru el. Însă a-i sluji pe oameni aranjându-le părul – poate fi un lucru bun. Oamenii le împărtășesc frizerilor probleme pe care nu le împărtășesc cu alții. Așadar putem înțelege cum aceasta poate fi o lucrare adevărată.) Acest grup a făcut tunsori unor oameni pe care i-au schimbat apoi fizic și mental. Ei au plecat în Costa Rica pentru a sluji femeile tinere care încercau să scape de prostituție; au aranjat și au slujit gratuit acele femei… care nu numai că nu mai fuseseră slujite astfel vreodată, dar fuseseră și transformate în obiecte.

Ce vreau să spun este că ar trebui să avem o nouă concepție, o concepție biblică despre ceea ce este cu adevărat „spiritual.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 2:15-25, 3:1-6


Moise a renunţat la poziţia şi bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi potoleşte setea (v. 17), primeşte o soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11). El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere, ca şi El.

Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată”. Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai întâlnit pe Domnul?

Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească răul nejudecat din mijlocul lor.

Numai în Hristos, focul divin care a venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: