Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

A spus: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.
Ioan 19.30


Suferințele lui Hristos (2)

Totul era împlinit. El încheiase lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă, iar acum vestea tuturor că lucrarea era împlinită. Voia lui Dumnezeu, planurile Sale eterne de dragoste – toate erau împlinite. Lucrarea măreață de glorificare a lui Dumnezeu și de răscumpărare a păcătoșilor era vestită cu aceste cuvinte: „S-a sfârșit!”.

Când lucrarea de creație a fost încheiată, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și, iată, era foarte bine” (Geneza 1.31). După aceasta nu mai citim despre vreo altă lucrare încheiată și perfectă, până la cruce, când Domnul a strigat: „S-a sfârșit!”. Acest strigăt s-a înălțat triumfător în scena celui mai mare conflict pe care cerul și pământul l-au văzut vreodată.

Legea, dată de Dumnezeu, era într-adevăr sfântă, dreaptă și bună, însă „legea n-a făcut nimic desăvârșit” (Evrei 7.19). Orice slujire sub lege era o lucrare fără speranță. Sub lege nimic nu se încheia, fiindcă „orice preot stă în picioare în fiecare zi, slujind și aducând deseori aceleași jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele” (Evrei 10.11). Dar ce contrast vedem dacă citim mai departe: „Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu … Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (versetele 12-14).

Văzând toată imperfecțiunea din jurul nostru, nu tânjim adesea după perfecțiune? Ne pierdem timpul dacă o căutăm în noi înșine sau în această lume. Adevărata perfecțiune poate fi găsită doar la cruce. Aici vedem o lucrare perfectă și care îi face perfecți pe cei care au parte de ea. Este o lucrare făcută o singură dată și care nu are nevoie să fie repetată. Nu este nevoie, și nici n-am putea, să adăugăm ceva la ea. Iată mărturia personală a Domnului Isus cu privire la această lucrare: „S-a sfârșit!”.

F. von Kietzell

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciune spre mântuire, prin credința în Hristos Isus.
2 Timotei 3.15


O hartă deosebită

Un om a intrat într-o librărie și a cerut vânzătorului o hartă.

— Foarte bine, domnule, ce hartă doriți? Țărmul Liguric, Alpii, Sardinia…?

— Niciuna dintre acestea. Vreau o hartă care să-mi arate strada cerului.

— Strada cerului! reluă vânzătorul. Ah! Înțeleg: dumneata vrei o Biblie.

— Da, a răspuns omul în vârstă.

Cumpărătorul a luat Biblia și, înainte de a ieși, a întrebat:

— Dumneata cunoști această carte?

— Da, o citesc adesea.

— Este foarte bine, dar vreau să vă amintesc faptul că aceasta nu este de ajuns. Învățăturile ei trebuie crezute și ascultate.

A citi Biblia este un lucru bun; ea este Cartea lui Dumnezeu, Cuvântul Său. Prin Biblie învățăm să ne cunoaștem cum ne vede Dumnezeu și, în același timp, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și cerințele Sale cu privire la noi. Prin credință! Este scris: „Credința vine din cele auzite, iar cele auzite, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPUNDE CU BUNĂTATE – Fundația SEER

„Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului…” (2 Petru 3:18)

 


Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15). Ale cui picioare le-a spălat El? Ale lui Petru, care s-a lepădat de El; ale lui Toma, care s-a îndoit de El; ale lui Iuda, care l-a trădat; ale tuturor celorlalți, care urmau să-L părăsească. Cu alte cuvinte, „arătați harul care v-a fost arătat.” Asta nu înseamnă că aprobi faptele celui ce ți-a greșit, dacă faci lucrul acesta.

Domnul Isus nu ți-a aprobat păcatele prin faptul că te-a iertat! Harul nu-i cere copilului să accepte abuzurile părintelui, nici celui oprimat să treacă cu vederea nedreptatea. Persoana condusă de har îi trimite pe hoți la închisoare și așteaptă ca fostul soț sau fosta soție să plătească pensie alimentară pentru copii. Harul nu este orb. El îi vede pe cei răniți foarte bine. Dar harul alege să vadă mai degrabă și mai mult iertarea lui Dumnezeu. Refuză să lase suferințele să otrăvească sufletul. Biblia spune: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15).

Acolo unde lipsește harul, amărăciunea abundă. Unde abundă harul, crește iertarea. Petru scrie: „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului.” Să crești în cunoașterea Bibliei este mult mai ușor decât să crești în har față de cei care te-au rănit. Prima necesită o bună memorie; cea de-a doua necesită un caracter ca al lui Hristos. Așadar, cum poți „crește” în har? Practicându-l cu fiecare persoană cu care te întâlnești, în fiecare situație în care te găsești!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 3:7-22


În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier” al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumnezeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele poporului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moise, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gândeşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcatelor lor? Starea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mulţumeşte numai să ia cunoştinţă de „durerile” lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap”.

Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbogăţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT”, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: