Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să nu-ți faci niciun chip cioplit, nicio asemănare a ceea ce este sus în ceruri … Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești; pentru că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.
Exod 20.4,5


Fiindcă Dumnezeu dorește să-L cunoaștem, Scriptura Îl descrie în moduri pe care noi le putem înțelege. Totuși mulți găsesc greu de acceptat faptul că El Se descrie pe Sine a fi un Dumnezeu gelos. Unii chiar au găsit o scuză în acest lucru, pentru a părăsi credința creștină în care fuseseră crescuți, invocând faptul că gelozia ar fi un defect al caracterului lui Dumnezeu.

Parte din dificultate este explicată prin faptul că noi folosim adesea cuvintele „gelozie” și „invidie” în mod similar. În unele aspecte, ele sunt într-adevăr similare. Ambele cuvinte se găsesc pe lista din Galateni 5.20,21, ca fapte al cărnii. Cineva a spus că diferența dintre ele este că gelozia dorește pentru sine avantajele altora, în timp ce invidia dorește ca alții să nu aibă niciun avantaj.

Mai există însă un lucru important cu privire la gelozie: ea este întotdeauna rea atunci când are o motivație egoistă, însă este onorabilă atunci când dorește ceva drept. Nu trebuie să fim niciodată geloși pe alții, însă este bine să fim geloși pentru alții. Un bărbat nu trebuie să fie gelos pe soția lui, însă trebuie să fie gelos pentru ea, oricând cineva ar încerca să-i păteze onoarea acesteia. Pavel era gelos pentru corinteni cu o gelozie sfântă, fiindcă dorea ca ei să-I fie devotați lui Hristos și nu înșelați de către Ispititor (2 Corinteni 11.2,3).

Dumnezeu nu este niciodată gelos pe cei ai Săi, însă cu siguranță este gelos pentru ei. El nu dorește ca noi să-i aparținem altuia, fiindcă suntem ai Lui; El dorește cu ardoare puritatea noastră spirituală. Adevărul este că ar trebui să fim foarte recunoscători că Dumnezeu este gelos, căci aceasta înseamnă că El nu va înceta niciodată să Se îngrijească de noi.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca inima Ta să se ocupe de el, să-l cercetezi în toate diminețile și să-l încerci în toate clipele?
Iov 7.17,18


Tragedia unui tânăr (3)

„Stimate domn, aceasta mi-am spus-o și eu de o mie de ori, dar n-am putere să mă las de băutură.” — „Da, bine ai spus, tu nu ai putere. Însă n-ai vrea să fii eliberat?” — „O, cât aș vrea!” — „Atunci vino la Mântuitorul Isus, în rugăciune, și primește iertarea păcatelor. Când vei avea iertarea păcatelor, vei primi și puterea de a te împotrivi acestui păcat al beției.” Tânărul l-a privit mirat și i-a zis: „Ce spuneți? Să primesc iertarea păcatelor? Poate vreun om să afle cu adevărat încă de pe acest pământ că are iertarea păcatelor?”. — „Bineînțeles, dragă prietene; lucrul acesta pot să-l spun despre mine și pot aduce cu ușurință o sută de oameni care ar putea spune acest lucru despre ei. Trebuie să ai parte de această iertare, iar dacă nu o ai, vei fi pierdut pe veci.”

De aici a început ceasul schimbării vieții acelui tânăr. Cu toate că au mai urmat săptămâni de luptă și de chin lăuntric, totuși s-a apropiat ceasul salvării. Tânărul însuși povestește: „Încă îmi amintesc bine cum în seara zilei de 7 noiembrie 1887 m-am târât pe scări în sus ca să merg în camera mea, cu nevoia după o adâncă pace. Ce îngrozitor era sentimentul păcatului! Cum mă chinuia conștiința trezită! Dar tot așa de mare era și dorința de salvare. Am simțit nevoia de a îngenunchea. Niciodată în viața mea nu căzusem în genunchi înaintea lui Dumnezeu. Ah, mi-am zis, cum să îngenunchez înaintea unui Dumnezeu pe care L-am neglijat atâta timp?”.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (2) – Fundația SEER

„El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4)


Altă dorință specific umană:

2. Dorința de realizare: Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui Adam a fost acesta: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (Geneza 1:28). Motivul pentru care ai o dorință atât de puternică de a realiza ceva în viață este pentru că Dumnezeu te-a creat „să faci ceva”. Nu cunosc mulți oameni mai motivați de realizare decât apostolul Pavel, care declara: „eu nu ţin numaidecât la viaţa mea… ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Dumnezeu nu a înlăturat dorința de realizare a lui Pavel, ci a valorificat-o, în așa fel încât Pavel a putut împlini voia lui Dumnezeu. O înclinație spre o carieră puternică, asociată cu dorința de a învăța și de a realiza ceva, pot fi lucruri bune – dacă nu duc la dependența de muncă, la neglijarea rugăciunii sau la manipularea oamenilor și împrejurărilor.

Dacă se întâmplă astfel de lucruri, trebuie să-ți reevaluezi motivația. Dar dacă nu e cazul, și ajungi să crești în Dumnezeu având un foc lăuntric de a realiza ceva – mergi înainte și realizează ce ți-ai propus. Folosește-ți abilitățile pentru a face lucruri bune pentru alții. Astfel, fie că îți aduci contribuția la o întâlnire, fie că aduci valoar e într-o echipă sau că formulezi idei, vei ști că nu ești doar tu. Când îți dezvolți capacitatea de a avea relații și legături cu clienți sau cu asociați, tu poți în același timp să te rogi pentru ei și să-i binecuvântezi. Când practici bucuria în realizările tale, viața ta este plăcută înaintea lui Dumnezeu. Iată un sfat: din când în când, adu-ți aminte să te oprești și să-I mulțumești lui Dumnezeu că poți face ceva ce îți place!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 1:1-22


Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice.

Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: