21 Februarie 2019
Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu, și că voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost cumpărați cu un preț, glorificați-L deci pe Dumnezeu în trupul vostru!
Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim: deci, și dacă trăim, și dacă murim, noi suntem ai Domnului.
1 Corinteni 6.19,20; Romani 14.8
Să nu uităm niciodată acest lucru! Prețul răscumpărării a fost plătit și Duhul Sfânt i-a luat în stăpânire pe cei pe care Dumnezeu i-a răscumpărat – „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi?”. Nu doar cu sufletul, ci și cu trupul, cu sufletul și cu duhul suntem ai Lui, acum și pentru totdeauna.
Dacă ai cumpărat o casă și urmează să te muți în ea, ar fi foarte ciudat să constați că vânzătorul încă locuiește în ea și că insistă ca unele camere să rămână ale lui. Oare nu ar fi un astfel de lucru complet irațional și nedrept? Totuși, cât de des procedăm și noi la fel! Spunem că suntem ai Domnului, însă nu ne dăm pe noi înșine în totalitate Lui și dorim să ne folosim trupurile pentru scopurile noastre egoiste.
Să ne gândim bine la nedreptatea pe care I-o facem Domnului în felul acesta și să considerăm ca fiind privilegiul nostru sfânt să ne aducem trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, pentru ca El să fie astfel glorificat în trupurile noastre!
W. S. Ibrahim
Încolo, fiul meu, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai termina și multă învățătură obosește trupul.
Eclesiastul 12.12
Ce anume citim?
Despre vestitul batjocoritor și dușman al creștinilor, Voltaire, se spune că la vârsta de cinci ani a citit o poezie care glorifica necredința; impactul acelor versuri a fost hotărâtor pentru viața lui. Ce s-a ales de acel băiat? Un blestem pentru foarte mulți oameni, un slujitor al lui Satan! La capătul opus, marele evanghelist John Wesley a atribuit binecuvântata sa predare în slujba Domnului citirii unei cărți cu titlul: „Trăirea și moartea sfântă”.
Cărțile pe care le citești nu te lasă niciodată la fel; ele îți schimbă interiorul, fie apropiindu-te de Dumnezeu, fie îndepărtându-te de El. Este scris: „Gândurile celor cinstiți sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înșelăciune” (Proverbe 12.5). Au fost scrise și tipărite mii și mii de lucrări de divertisment, pentru distracție și amuzament; acestea gâdilă simțurile, dar unde îl duc ele pe cel care le citește? Într-o lume în care desfrânarea, îndărătnicia, patima, năzuința după câștig, ovațiile mulțimii, toate acestea sunt așezate ademenitor în fața ochilor, ca o cale a fericirii!
Aproape toată lumea citește. Întrebarea cea mare rămâne: Ce anume citim? Să ne lăsăm gândurile și viața formate prin Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta vom putea să scoatem lucruri bune, de preț, din această vistierie bună, dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor de pe pământ.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IAEBEȚ (2)
„Dacă mă vei binecuvânta” (1 Cronici 4:10)
Iaebeț s-a rugat ca Dumnezeu să-l binecuvânteze în trei feluri specifice:
1) „Dacă îmi vei întinde hotarele.” El visa să aibă în stăpânire mai mult pământ și L-a rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze acel vis al său. Când nu mai visezi, îți pierzi direcția. Când nu mai ai idealuri, încetezi să mai crești. Trebuie să ai ceva care să te împingă înainte. Câtă vreme orizontul tău se lărgește, vei fi sănătos spiritual și emoțional.
2) „Dacă mâna Ta va fi cu mine.” Mâna lui Dumnezeu reprezintă puterea Sa. Iaebeț și-a dat seama că dacă hotarele sale s-au lărgit înseamnă că are mai multe responsabilități. Urma să aibă mai multe îndatoriri și mai multă presiune și că va avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în viața sa. Așa că i-a cerut lui Dumnezeu să fie cu el. Când ceri prezența lui Dumnezeu în viața ta, poți fi sigur că îți va răspunde.
3) „Dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă.” Iaebeț a cerut protecția lui Dumnezeu. De ce? Pentru că în acele vremuri cu cât aveai mai mult pământ, cu atât aveai mai multă influență și erai mai cunoscut. Și lucrul acesta te făcea o țintă mai mare. Și astăzi este la fel. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai mulți critici vei avea. Cu cât teritoriul tău este mai mare, cu atât vei avea mai mulți dușmani.
Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu și cu cât devii un creștin mai puternic, cu atât mai mult te va hărțui diavolul deoarece el nu vrea ca tu să crești. Dar poți fi sigur, așa cum a fost și Iaebeț, că prin protecția lui Dumnezeu nu trebuie să te mai temi de nimeni și de nimic. Vrei să scapi de mediocritate? Atunci roagă-te rugăciunea pe care a rostit-o Iaebeț.
2019 de Jean Koechlin
Geneza 31:1-21
Dincolo de tot ce este neplăcut în comportarea lui Iacov, trebuie să recunoaştem totuşi răbdarea lui. Fără să se plângă, îndură greutăţile şi lipsurile, precum şi toată nedreptatea din partea lui Laban. Ceea ce-l susţine este amintirea ţării date de Domnul lui Avraam şi seminţei lui. El n-a uitat promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu la Betel, de a-l aduce înapoi în „ţara părinţilor săi”. Această speranţă a rămas vie în inima lui şi momentul împlinirii ei în sfârşit a sosit. Creştini, străini pe pământ, nu avem şi noi o promisiune de la Domnul cu privire la Ţara cerească în care El ne va primi curând? Această speranţă ar trebui să ne dea toată răbdarea şi curajul de care avem nevoie pentru a suporta greutăţile şi chiar nedreptatea.
Este trist să vedem că, în timp ce ascultă de porunca Domnului (v. 3), Iacov rămâne neschimbat în caracterul său meschin: îl înşală pe Laban, fugind fără să-i spună. Nu arată aceasta o lipsă de încredere în Dumnezeu? Cel care-i poruncise lui Iacov să se întoarcă (v. 3) nu-i putea permite lui Laban să-l reţină (v. 24). Şi Laban n-ar fi putut decât să se plece, recunoscând precum odinioară: „lucrul acesta vine de la Domnul” (24.50).