Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 12, 2019”

12 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
Fapte 2.42

Gânduri asupra rugăciunii colective (1)

Sunt multe exemple care arată că rugăciunea colectivă este o parte importantă a vieții adunării, împreună cu închinarea, cu învățătura curată și cu părtășia. La început, creștinii se adunau în mod regulat pentru a fi instruiți în învățătura apostolilor, pentru a frânge pâinea și pentru a se ruga împreună. Când ne rugăm împreună cu alți credincioși, căpătăm încurajare. Rugăciunea colectivă ne unește și ne zidește. Același Duh Sfânt care locuiește în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure atunci când auzim rugăciuni și laude îndreptate către Domnul și Mântuitorul nostru, legându-ne împreună cu o legătură unică de părtășie, legătură care nu se găsește nicăieri în altă parte.

Rugăciunea colectivă nu este altceva decât o reflecție a stării inimilor celor care sunt adunați pentru a se ruga. Trebuie să venim la Dumnezeu cu umilință (Iacov 4.10), cu adevăr (Psalmul 145.18), cu ascultare (1 Ioan 3.21,22), cu recunoștință (Filipeni 4.6) și cu încredere (Evrei 4.16). Este trist să vedem însă cum rugăciunea colectivă se poate transforma în ocazii în care cei care se roagă să vorbească de fapt celor prezenți. Domnul Isus ne-a avertizat cu privire la o astfel de practică în Matei 6.5-8, unde ne îndeamnă ca rugăciunile noastre să nu fie făcute ca înaintea oamenilor.

Rugăciunea, fie în public, fie în particular, înseamnă a ne pune în acord cu planurile pe care Dumnezeu le are, nu a încerca să-L determinăm să facă ceea ce vrem noi. Pe măsură ce abandonăm propriile noastre dorințe, supunându-ne Celui care cunoaște împrejurările noastre cu mult mai bine decât le-am cunoaște noi vreodată și care știe de ce avem nevoie înainte de a-I cere (Matei 6.8), rugăciunile noastre vor fi cu adevărat eficiente. Acele rugăciuni aduse cu supunere față de voia divină primesc întotdeauna răspuns, fie că sunt înălțate de o singură persoană sau de mai multe.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Mai bine puțin, cu frică de Domnul.
Proverbe 15.15,16

Resentimentele

Într-un accident de automobil, o femeie a suferit o fractură la gât și o ruptură de nerv, de aici rezultând paralizia ambelor picioare. Era condamnată de acum să se deplaseze într-un cărucior cu rotile. Dar femeia a înfruntat toată tragedia cu un spirit de credință, de încredere și de mulțumire. De aceea este și acum voioasă, în ciuda tragediei. De la pupitrul din instituția unde lucrează, ea prezidează ca o regină – și face lucrul acesta dintr-un cărucior cu rotile! De multe ori organizează întruniri cu pacienții deprimați, pentru ca aceștia să-și recapete curajul prin exemplul ei.

Soțul femeii a reacționat însă cu totul altfel. El nu a suferit nicio leziune corporală în accident, dar a fost rănit în suflet. S-a amărât și nu l-a putut ierta pe omul care a comis accidentul. Resentimentele i-au erodat viața și i-au compromis și profesia.

Aceeași tragedie a fost pentru amândoi, dar atitudinea lor a fost cu totul diferită. Femeia a rămas cu gâtul fracturat, dar cu spiritul neatins; soțul a scăpat cu trupul intact, dar a avut sufletul frânt! Sentimentele de dușmănie au fost cele care l-au distrus.

Întotdeauna, ura este asemenea nisipului în mecanismul vieții, iar mulțumirea este ca un balsam. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă și îl scoate din coșmarul în care celălalt se complace. Două cazuri, două lecții de viață pentru fiecare dintre noi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI TU MAI PLIN DE HAR?

„Creşteţi în har” (2 Petru 3:18)

În fiecare zi a vieții tale te vei întâlni cu oportunități de a „crește în har.” Trebuie să fii mereu deschis și receptiv la ele. O bunică ce sărbătorea cincizeci de ani de la căsătorie a împărtășit secretul îndelungatei și fericitei ei relații: „În ziua nunții, m-am hotărât să fac o listă cu zece dintre defectele soțului meu, pe care, de dragul căsniciei, aveam să le trec cu vederea. Nu am ajuns niciodată să fac acea listă. De fiecare dată când făcea ceva ce nu-mi plăcea, îmi spuneam: „Are noroc că e unul din acele zece lucruri!” Iată, deci, o femeie înțeleaptă! Intimitatea fizică ne poate apropia unul de celălalt, dar creșterea în har ne va ține împreună.

Așadar, când cineva te supără, în loc să răspunzi cu vorbe pline de mânie sau cu o mânie tăcută, adu-ți aminte că Dumnezeu îți oferă încă o oportunitate de a „crește în har.” Și dacă nu te descurci prea bine cu oportunitățile pe care El le trimite, nu te îngrijora, El îți va trimite și altele, până când înțelegi! Resentimentul este unul din cele mai scumpe luxuri în care te poți adânci.

O dușmănie adânc înrădăcinată îți roade pacea minții ca un cancer care distruge un organ vital. De fapt, sunt puține lucruri la fel de triste ca și o persoană care a nutrit o dușmănie ani de zile. Fără iertare, viața devine un ciclu nesfârșit de resentimente și răzbunare. Unul din secretele unei vieți lungi și rodnice este să ierți pe toți și totul în fiecare seară înainte de a merge la culcare. E cheia păcii personale. Așadar, pune în practică îndemnul din Biblie: „creșteți în har.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 26:1-16

Isaac n-a avut nici un folos din experienţele triste ale tatălui său din capitolele 12 şi 20. Pus la încercare prin foamete, şi el se aşază în Gherar şi, fiindu-i teamă, îşi reneagă soţia, înşelându-l pe Abimelec.

Relaţiile cu lumea ne expun şi pe noi aceloraşi consecinţe: lipsa de curaj în a ne mărturisi legătura noastră cu Hristos, teama de dispreţ şi falsa mărturie înaintea lumii. Dar imediat după aceasta citim un frumos episod din istoria patriarhului. Pentru a se pune pe el şi familia lui la adăpost de foamete, seamănă şi recoltează, Dumnezeu binecuvântându-i munca. Prosperitatea lui stârneşte invidia filistenilor (v. 14).

Ca şi în timpul lui Avraam, aceştia încearcă să-l lipsească pe omul lui Dumnezeu de apa necesară vieţii (21.25). Apa este furnizată de vechile fântâni, imagine a Cuvântului şi a surselor de împrospătare spirituală de care generaţiile precedente s-au bucurat înaintea noastră şi din care noi va trebui să ne adăpăm pentru noi înşine. Aceşti filisteni răutăcioşi care astupă cu pământ fântânile ne fac să ne gândim la vrăjmaşul sufletelor noastre.

El se străduieşte cu toată puterea să ne umple vieţile cu lucruri pământeşti şi să creeze permanent noi nevoi în inimile noastre pentru a ne lipsi de Cuvântul cel viu, indispensabil pentru prosperitatea noastră spirituală.

11 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-a ridicat, ea și nurorile ei, și s-a întors din câmpiile Moabului, pentru că auzise în câmpia Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său, dându-le pâine. Și a ieșit din locul unde fusese, și cele două nurori ale sale cu ea; și au pornit la drum, ca să se întoarcă în țara lui Iuda. Și Naomi le-a zis celor două nurori ale sale: „Duceți-vă, întoarceți-vă fiecare în casa mamei sale! Domnul să Se poarte cu bunătate față de voi, cum v-ați purtat voi cu cei morți și cu mine! Să vă dea Domnul să găsiți odihnă fiecare în casa soțului ei!”. Și le-a sărutat; și ele și-au înălțat glasurile și au plâns.
Rut 1.6-9

Cu mai bine de zece ani în urmă, Elimelec, Naomi și cei doi fii ai lor se mutaseră în Moab, din cauza foametei care bântuia în Israel. Ei intenționau să stea acolo pentru un timp, până avea să treacă foametea, însă Elimelec a murit acolo și la fel și cei doi fii ai săi, care își luaseră soții moabite, pe Orpa și pe Rut.

Aflând că era din nou pâine în țara lui Israel, Naomi s-a hotărât să se întoarcă în Betleemul lui Iuda. Orpa și Rut au dorit să meargă și ele împreună cu ea, însă Naomi le-a îndemnat să rămână în Moab, cu dorința ca Domnul să le facă să găsească fiecare odihnă în casa soțului ei. Ea le iubea, fără îndoială, și dorea tot ce era mai bun pentru ele, însă anii petrecuți în Moab, în mijlocul acelui popor idolatru, îi afectase sensibilitatea spirituală.

Orpa a hotărât să facă după cuvântul lui Naomi și, după ce toate trei au plâns împreună, a mers la poporul ei. Atunci Naomi a îndemnat-o din nou pe Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei: întoarce-te după cumnata ta”. Iată cum Naomi continuă să dea sfaturi nepotrivite! Sau poate că dorea s-o pună pe Rut la încercare? Oricum, Rut refuză să se întoarcă și afirmă cu hotărâre că avea să meargă cu Naomi: „Poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu”. Cu credință, ea s-a întors la Dumnezeu de la idoli, pentru a-I sluji Dumnezeului viu și adevărat. O astfel de cale n-avea să fie ușoară, însă Rut era hotărâtă. Dumnezeu a răsplătit-o cu un soț evlavios și cu un loc în genealogia lui Hristos. Un jug nepotrivit nu reprezintă o opțiune pentru cel credincios!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât de nepătrunse îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Psalmul 139.17,18

Intervenția lui Dumnezeu

Pe 11 februarie 1847, într-o familie modestă din SUA, se năștea un copil căruia părinții i-au pus numele Thomas. Când a sosit timpul să meargă la școală, învățătorii au constatat că Thomas nu era suficient de inteligent pentru a putea rămâne într-o clasă obișnuită împreună cu ceilalți copii de vârsta lui. Deoarece învățătorii estimaseră că Thomas nu va reuși niciodată să învețe ceva, părinții l-au luat acasă, încercând să-i dea o bună educație în familie. Când lucrurile păreau să meargă într-o direcție bună, Thomas a suferit un accident, în urma căruia și-a pierdut în mare parte auzul. Copilul avea doar 12 ani. După această întâmplare, părinții nu mai aveau nicio speranță, ajungând tot mai îngrijorați cu privire la viitorul copilului lor, căruia nu-i mai vedeau nicio șansă.

Dar când orice speranță omenească este spulberată, când nu se mai vede niciun sprijin omenesc, atunci intervine Dumnezeu. Cine Îi cere ajutor lui Dumnezeu va experimenta realitatea cuvintelor: „Când gânduri negre se frământă … înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi desfătează sufletul” (Psalmul 94.19). Așa s-a întâmplat și cu părinții lui Thomas. Când băiatul a crescut, a început să descopere tot felul de lucruri, ajungând apoi cel mai vestit inventator al Americii. Lista invențiilor lui Thomas Edison este lungă și se întinde de la becul electric până la efectul Edison.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ-LE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Vezi tu pe femeia aceasta?” (Luca 7:44)

Luca scrie: „iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.” (v. 37-39).Această scenă a avut loc acasă la Simon, lider religios care era mai preocupat de „bine și rău” decât de oamenii care suferă. Poate avea dreptate din punct de vedere teologic, dar ducea lipsă de compasiune. Domnul Isus l-a confruntat în această privință! „Vezi femeia aceasta?”

Simon o vedea ca pe o păcătoasă și o ratată. Dar nu și Domnul Isus. El a răspuns la darul pe care I l-a adus femeia și la inima plină de dragoste din spatele darului. Pentru a-i stabili viitorul în Împărăția lui Dumnezeu, Domnul Isus nu a ținut cont de trecutul ei sordid și nu a făcut nici o referire la el. Domnul Isus i-a văzut lacrimile, i-a înțeles nevoia și a șocat mulțimea de oameni religioși adunată în acea zi, spunând: „Iertate îţi sunt păcatele!” (v. 48). Ai grijă: când ești în biserică de mai multă vreme și ai uitat cum e să fii afară, poți să ai inima împietrită și să nu manifești dragostea lui Dumnezeu față de cei ce au nevoie de ea. Deci, arată-le dragostea lui Dumnezeu oamenilor.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 25:19-34

Credinţa lui Isaac şi a Rebecăi este pusă la încercare în acelaşi fel cu cea a lui Avraam şi a Sarei: prin sterilitate – nu puteau să aibă copii. Este ocazia pentru Isaac să se roage stăruitor către Domnul. „Şi Domnul a ascultat rugăciunea” (v. 21; comparaţi cu 1 Cronici 5.20). Se nasc doi fraţi gemeni, la fel de deosebiţi la înfăţişare ca şi în starea inimii lor. Scena care se va desfăşura mai târziu între cei doi fraţi va demonstra această stare. Iacov, în ciuda felului supărător în care acţionează, arată că preţuieşte locul de întâi-născut în familie, partea de moştenire care decurge din această poziţie şi în special promisiunile divine date lui Avraam şi seminţei lui. Nimic din toate acestea nu are preţ pentru Esau. El încheie o afacere, mănâncă, bea, se ridică şi pleacă (v. 34), inconştient de pierderea incalculabilă pe care o suferise într-o singură clipă. Nu numai că se poartă necugetat, sacrificându-şi viitorul pentru o îmbucătură de mâncare (Evrei 12.16), ci, prin aceasta, în primul rând Îl jigneşte pe Dumnezeu; este ca şi cum I-ar spune: cel mai preţios dar al Tău nu-mi poate potoli foamea, ca lintea aceasta.

Tineri prieteni crescuţi într-o familie creştină, dreptul de întâi-născut este un simbol al privilegiului vostru. Nici unul dintre voi să nu dispreţuiască moştenirea cerească.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: