Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 2, 2019”

2 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El, care n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui; care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept.
1 Petru 2.21-23

Îndemnul de a călca pe urmele Lui este adresat doar celor credincioși și este folosit cu o semnificație foarte distinctă, pe care o învățăm din cei patru pași prezentați aici.

În primul rând, El n-a făcut păcat. Orice s-ar întâmpla, oricare ar fi împrejurările, dificultățile, nedreptățile sau insultele pe care le-am îndura, nu trebuie să facem niciun păcat. Este un lucru mai prețios să nu facem niciun păcat în împrejurări dificile, decât să facem ceea ce este bine în împrejurări favorabile. Domnul însă a fost perfect în toate împrejurările. Prima noastră grijă trebuie să fie să călcăm pe urmele Lui și să menținem caracterul Său.

În al doilea rând, nu s-a găsit viclenie în gura Lui. Nicio întrebare pe care El a pus-o și niciun răspuns pe care El l-a dat nu au fost, în nicio măsură, marcate de viclenie. Pentru noi adesea este posibil să ne înșelăm unii pe alții cu vorbiri amăgitoare și cu întrebări aparent nevinovate. Ne putem chiar ataca unii pe alții cu înseși cuvintele pe care I le adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile colective. Cât de necesar este îndemnul de a călca pe urmele Celui în a cărui gură nu s-a găsit viclenie!

În al treilea rând, El a tăcut înaintea insultelor. N-a rostit niciun cuvânt atunci când a fost acuzat pe nedrept. Nu a dat niciun răspuns. Alte locuri din Scriptură ne arată clar că cel credincios poate îndemna și mustra, însă niciodată nu poate insulta, nici amenința.

În al patrulea rând, El Se încredința pe Sine Însuși lui Dumnezeu. Dacă stăm în tăcere în prezența insultelor, nu înseamnă că nu există răspuns pentru răutate și insulte, ci că răspunsul este lăsat în grija lui Dumnezeu. Nu trebuie niciodată să ne răzbunăm pe cei care ne fac rău (Romani 12.19).

În toți acești pași nu există nimic care, dacă îi urmăm, să ne scoată pe noi înșine în evidență, așa că am putea gândi că acești pași nu înseamnă cine știe ce. Însă, dacă îi vom urma, cei din jurul nostru vor vedea ceva minunat: frumusețea lui Hristos în noi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Limba înțelepților dă preț cunoștinței … Ochii Domnului sunt în orice loc, văzând răul și binele.
Proverbe 15.2,3

Binele savantei

Marie Curie este una dintre femeile care au avut o mare contribuție în știință. De-a lungul activității sale, ea a obținut nenumărate recorduri: prima femeie care a primit de două ori premiul Nobel (în fizică și în chimie), prima femeie care a predat la Universitatea din Sorbona, prima femeie laureată a Medaliei Davy pentru studiul radiului. Dar mai este ceva interesant în viața acestei femei. În Primul Război Mondial, ea nu ezita să-și ia fiica cea mare, Irene, care avea 18 ani, și să plece împreună pe front, ridicând puncte de prim ajutor. Acestea se aflau cât mai aproape de linia frontului, astfel încât soldații răniți să nu se deplaseze prea mult.

În lumina versetului de astăzi, a face bine înseamnă a-L include pe Dumnezeu în orice aspect al vieții noastre, a trăi clipă de clipă bizuindu-ne pe El și pe Cuvântul Său, Biblia. Dacă știm că trebuie să facem acest lucru și nu-l facem, atunci în mod clar păcătuim (Iacov 4.17). Unii pot invoca motive că nu au timp pentru a face binele. Dar exemplul savantei Marie Curie și al multor altor bărbați și femei, implicați în lucrări de ajutorare a altora, ne arată că omul care vrea să facă bine semenilor săi va găsi timp și resurse. Sunt lucrări care se fac cu mâinile, cu brațele, lucrări care se fac cu inima, lucrări care se fac prin rugăciune, lucrări care se fac în tăcere… Toate aceste acțiuni trebuie să se facă cu aprobarea Stăpânului ceresc și spre gloria Numelui Său. Fiecare are ceva de făcut și nimeni nu-și poate scuza lipsa de activitate în practicarea binelui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-L PE DUMNEZEU VIZIBIL ÎN TINE!

„Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8:23)

Profetul Zaharia scrie: „Multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul … şi-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!” (v. 22-23). Când oamenii îl vor vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta, vor fi atrași de tine.

Așa i s-a întâmplat unui bucătar care prepara minuturi, pe nume Nicholas Herman. Nemulțumit de viața sa, își făcea mereu griji dacă este sau nu mântuit. Apoi într-o zi, în timp ce studia un copac, a fost izbit de adevărul din Psalmul 1:3: secretul creșterii spirituale se găsește în înrădăcinarea și fundamentarea în Dumnezeu. Așadar, s-a hotărât să-și transforme viața într-un experiment a ceea ce a numit „conversația obișnuită, tăcută și tainică a sufletului cu Dumnezeu.”

Astăzi, lumea îl cunoaște mai bine ca Fratele Lawrence, nume pe care i l-au dat prietenii. Este posibil să fi auzit de el și de scrierile sale. Deși și-a petrecut viața în anonimat, în bucătăria unei mănăstiri, felul în care a interacționat cu Dumnezeu i-a făcut pe oameni din întreaga lume să tânjească să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum l-a cunoscut el. Prietenii lui spuneau că „el l-a găsit pe Dumnezeu peste tot, atât în timp ce repara papuci, cât și în timp ce se ruga cu adunarea.”

După ce a murit, aceștia au conceput o carte formată din scrisorile și conversațiile sale, intitulată „Practica prezenței lui Dumnezeu”. Este una din cele mai citite cărți din întreaga lume din ultimele patru secole. Domnul Isus a spus: „după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32).

Cu cât cultivi mai mult prezența lui Dumnezeu în viața ta, cu atât mai mult ceilalți vor fi atrași la El. Așadar, fă-L pe Dumnezeu vizibil în tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 21:22-34

În cap. 20, relaţiile dintre Avraam şi Abimelec fuseseră foarte tensionate. Avraam a fost expus unor acuzaţii severe şi îndreptăţite din partea regelui din Gherar. Dar acum relaţia dintre ei se desfăşoară pe un cu totul alt plan. Avem aici un simbol al viitoarei supremaţii a lui Israel, când naţiunile vor spune: „Vom merge cu voi, pentru că noi am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zaharia 8.23). „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”, constată împăratul filistean (v. 22). Şi caută din nou să încheie o alianţă cu omul lui Dumnezeu.

De această dată Avraam îl mustră pe Abimelec cu autoritatea morală pe care i-o conferă relaţia lui cu „Dumnezeul Etern” (v. 33). Cu această ocazie el îi arată cât de mult ţinea la această fântână din pustiu pe care slujitorii lui Abimelec voiseră să i-o ia. Nu este aceasta pentru noi o imagine a Cuvântului a cărui apă trebuie să ne învioreze sufletele în fiecare zi?

Dacă unii oameni caută compania noastră, să le arătăm cât de curând posibil valoarea pe care o are pentru noi acest Cuvânt al Dumnezeului nostru. Unii dintre ei, care însetează după adevăr, după pace, după bucurie, vor fi îndrumaţi să le caute în această Carte preţioasă, dacă văd că noi ne adăpăm din ea.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: