Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 25, 2019”

26 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
Ioan 19.26,27

Când Îl iubim pe Domnul cu toată inima, lucrarea noastră pentru El nu va fi din obligație, ci va curge dintr-o inimă plină de dragoste și de recunoștință pentru El. Îi iubim pe frații noștri – chiar dacă nu sunt întotdeauna vrednici de iubit – fiindcă Îl iubim pe El, ca rezultat al dragostei Lui pentru noi.

Aceste lucruri sunt ușor de spus, însă greu de pus în practică. Sunt momente în care ne dezamăgim unii pe alții și când, așa cum am spus, nu părem deloc vrednici de iubit. Însă, dacă ne aducem aminte de cruce și de dragostea și de iertarea Domnului, inimile noastre sunt animate pentru a ne iubi unii pe alții, pentru a ne îngădui și pentru a ne ierta unii pe alții, așa cum ne-a iertat Hristos.

Așa ar trebui să stea lucrurile în familie, între soț și soție, între părinți și copii, între copiii noștri și, de asemenea, în adunare. Motivația acțiunilor noastre trebuie să fie întotdeauna Domnul.

Când nici măcar unul dintre cei doisprezece ucenici nu s-a oferit să spele picioarele celorlalți, în ultima seară petrecută de Domnul împreună cu ei, El a luat asupra Sa această misiune. Când Iuda a venit pentru a-L trăda, Domnul l-a întrebat: „Prietene, de ce ai venit? … Cu un sărut Îl trădezi pe Fiul Omului?”. Iar când vrăjmașii Săi au venit să-L aresteze, El S-a așezat între ei și ucenicii Lui, spunând: „Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”. Să-I semănăm cu toții tot mai mult Domnului Isus, care a venit să slujească, nu să fie slujit, și să-Și dea viața potrivit voii Tatălui și ca preț de răscumpărare pentru mulți.

Cineva a spus: «Slujiți nu adunării lui Dumnezeu, ci Dumnezeului adunării». Dacă Îl urmăm cu ochii ațintiți asupra Lui, toate lucrurile își vor ocupa locul potrivit.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ioan 17.3

Treptele cunoașterii (2)

A ști că cineva există nu înseamnă că știi cine este el; și tocmai de aceasta avem nevoie în ceea ce privește cunoașterea lui Dumnezeu. Ceea ce tânărul nu ar fi putut cunoaște prin înțelepciunea și judecata sa, Dumnezeu i-a descoperit, călăuzindu-l să citească Biblia. Tânărul a găsit această mărturisire pe care o face Dumnezeu despre El Însuși: „Eu sunt Cel ce sunt”; și a ajuns să cunoască nu numai că El este un Dumnezeu Creator, dar și ceea ce este acest Dumnezeu. Erau împlinite în felul acesta toate nevoile sufletului? Nu, pentru că acum vine întrebarea: Cum pot să mă apropii de un Dumnezeu sfânt și drept, eu, un păcătos?

Din nou, tânărul a fost condus pe o altă treaptă a cunoașterii. Dumnezeu l-a dus astfel la cunoașterea Domnului Isus, prin care păcatele noastre sunt șterse, prin care putem să ne apropiem de Dumnezeu, pentru că El este unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care S-a dat ca răscumpărare pentru toți cei care cred în El. Găsind astfel răspuns la nevoile adânci ale sufletului său, tânărul a îmbrățișat din toată inima sa creștinismul autentic, așa cum îl prezintă Scriptura. Bucuria lui a fost mare din momentul în care și soția sa a urmat acest drum minunat al ascultării de Mântuitorul.

Mai târziu a fost de folos în adunarea credincioșilor din localitatea lui, slujindu-le cu darul pe care i l-a dat Dumnezeu și lăsând un exemplu bun de urmat și pentru alții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN SUSȚINĂTORUL TĂU, NU ÎN PÂRÂȘUL TĂU (1)

„Pârâșul … a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

Apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (v. 10) Satan are o singură țintă: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10). El îți va fura pacea, îți va ucide visele și îți va distruge viitorul. Și el a delegat o legiune de demoni foarte convingători ca să-l ajute. El înrolează oameni care să-i împrăștie otrava. Prietenii îți dezgroapă trecutul. Preoții scot în evidență vinovăția și nu harul. Și unii părinți o distribuie douăzeci și patru de ore pe zi. Chiar și acum la maturitate încă le auzi vocea: „De ce nu te maturizezi?” „Când o să mă faci mândru de tine?”

Deci care este răspunsul? Isus! El „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Gândește-te puțin la această scenă. În prezența lui Dumnezeu, sfidându-l pe Satan, Isus Hristos se ridică în apărarea ta îmbrăcat cu haina de preot. „Fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21-22).

O conștiință curată, un trecut curat, o inimă curată, liber, fără pată și nu doar pentru greșelile noastre din trecut, dar și pentru cele viitoare. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Așadar, nu asculta pârâșul – încrede-te în Cel ce te susține și trăiește-ți viața în acord cu voia Lui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 35:1-15

După evenimentele ruşinoase care au avut loc în familia lui, Iacov este tulburat, descurajat (34.30). Dar Dumnezeu nu doreşte să-l lase în această stare şi îi spune: „Ridică-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, ridică acolo un altar” (v. 1). Betel, casa lui Dumnezeu, este locul prezenţei Sale. Acelaşi glas divin îl invită pe creştin în prima zi a săptămânii să înceteze să se mai ocupe de afacerile lui, pentru a merge la locul unde Domnul a promis că va fi prezent şi pentru a I se închina în duh şi în adevăr. Dar înainte de a putea să asculte – Iacov o ştia bine – un lucru este obligatoriu.

Cortul său ascundea obiecte care nu se potriveau cu prezenţa sfântă a lui Dumnezeu: trebuia deci ca terafimii lui Laban să nu mai fie în cortul Rahelei. Aceşti „dumnezei străini” toleraţi timp îndelungat trebuia scoşi afară fără milă, înainte de a se înfăţişa înaintea Domnului. Abia după aceasta Iacov poate să se ducă la Betel, loc pe care a încetat să-l mai găsească „înfricoşător”. Zideşte acolo un altar, amintindu-şi cu recunoştinţă de binecuvântările pe care le-a primit şi Îl aude pe Dumnezeu confirmând toate promisiunile Sale.

După ce a judecat şi părăsit tot ce nu era potrivit cu slujba sa înaltă, adoratorul este copleşit în prezenţa lui Dumnezeu de multiple binecuvântări şi de o mare răsplată (Osea 14.8).

25 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.
Efeseni 6.4

Părinte drag, nu te teme să-ți folosești autoritatea! Auzind cum vorbesc unii părinți despre relația cu copiii lor, ai crede că Dumnezeu nu le-a dat niciun drept asupra lor. Tot ceea ce ei îndrăznesc să facă este doar să discute, să argumenteze și să se certe cu copiii lor. Nu există poruncă, tărie, hotărâre, autoritate, iar copilul sesizează acest lucru din instinct, exact așa cum face un animal. Oamenii se pricep mult mai bine să-și dreseze caii decât să-și educe copiii, de aceea obțin mai multe servicii de la cei dintâi decât de la cei din urmă.

Cât de mare este contrastul, în această privință, între Eli și Avraam! Despre Avraam, Domnul a spus: „L-am cunoscut că va porunci copiilor săi și casei sale după el”. Nu doar că va discuta cu ei și că va căuta să-i convingă, așa cum a făcut Eli, ci „va porunci”, adică își va folosi autoritatea dată de Dumnezeu; și, în consecință, Domnul spune că ei vor ține „calea Domnului și vor face dreptate și judecată” (Geneza 18.19).

Un alt lucru important în educația copiilor este acela de a-i determina să practice adevărul și integritatea. Natura omenească, așa cum se spune, se obișnuiește cu minciuna încă de la naștere și, cu siguranță, falsitatea este unul dintre cele mai răspândite și mai ușor de comis păcate ale rasei omenești. A contracara această tendință și a obișnui sufletul unui copil cu adevărul și cu sinceritatea trebuie să fie unul dintre primele scopuri ale unei educații corecte. Pentru a atinge acest scop, părinții trebuie să nu cruțe și să nu scuze niciodată înclinația către falsitate a copiilor lor. Nimic nu m-a uimit mai mult ca felul în care unii părinți acționează în această privință. Am văzut cum unele mame zâmbesc și cum aproape laudă anumite subterfugii pe care copiii lor le folosesc față de ele în încercarea de a le înșela și de a le ascunde anumite fapte nepotrivite. Nu este de mirare că astfel de mame nu reușesc să le insufle copiilor lor acea teamă sănătoasă de tot ceea ce înseamnă minciună, teamă care constituie temelia unei vieți de virtute ulterioare.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele … înainte de a se întuneca soarele și lumina.
Eclesiastul 12.1,2

Treptele cunoașterii (1)

Tânărul s-a născut cu mulți ani în urmă în Grecia, din părinți nobili, păgâni. Ca toți tinerii de rangul lui, a studiat literele în școlile publice. Apoi s-a căsătorit și a trăit continuându-și studiile și bucurându-se de plăcerile lumii. Însă Dumnezeu lucra asupra conștiinței lui. Dumnezeu îi pusese pe inimă dorința de a cunoaște adevărul, însă el a căutat cu înțelepciunea firească mijlocul de a-l găsi. Vedea bine că fericirea nu se găsește în împlinirea poftelor pământești. Dumnezeu i-a descoperit că așa ceva nu-i vrednic pentru un suflet nemuritor; ajunsese totodată la convingerea că omul nu sfârșește în moarte.

Dumnezeu l-a călăuzit și mai departe. Astfel, tânărul a ajuns la convingerea, așa cum Pavel a spus la Atena, că „nu trebuie să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite potrivit artei și imaginației omului” (Fapte 17.29). Astfel a fost călăuzit să recunoască existența unui Dumnezeu atotputernic și veșnic, Creatorul tuturor lucrurilor, și care nu este nepăsător față de om. Dar este oare de ajuns să recunoști doar existența unui Dumnezeu veșnic și atotputernic? Tânărul nu găsea în această cunoaștere împlinirea nevoilor sufletului său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂNTĂ!

„Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară!

Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.”

Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.”

Încearcă și vei vedea singur. Funcționează!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 33:1-20

După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna. Spre deosebire de el, numele lui Iacov rămâne în continuare, iar noul nume, Israel, îi devine familiar numai mult timp după Peniel. Acesta este un semn că bătrânul Iacov, „cel care ia luat locul altuia”
(25.26 nota f), n-a încetat să se manifeste. Totuşi harul divin a fost evident faţă de el şi familia lui. Domnul răspunsese la rugăciunea lui din cap. 32.11, înduplecând inima lui Esau (v.4). Şi, pentru a sublinia că într-adevăr lucrarea este a lui Dumnezeu, că darurile pregătite de Iacov au fost absolut inutile în faţa dispoziţiilor de necontestat ale lui Esau, v. 8 ne arată că Esau nici măcar nu le-a înţeles rostul. Totuşi vedem că reapar temerile sărmanului Iacov.

În faţa lui Esau care voia să-l apere, el ar fi putut da mărturie despre încrederea sa în protecţia Dumnezeului atotputernic: în loc de aceasta, el se strecoară printr-o minciună, spunând că se va duce la Seir, în timp ce va pleca la Sucot. După aceea, ceea ce este şi mai rău, îşi construieşte o casă (v. 17) şi îşi cumpără un ogor (v. 19), negându-şi astfel de două ori poziţia de străin pe pământ. Consecinţele nu întârzie să se arate: au loc însoţiri rele ce duc la necinstirea fiicei sale şi la grozava răzbunare a doi dintre fiii săi, tristul subiect al cap. 34.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: