Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 15, 2019”

15 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și Moise a apropiat pe fiii lui Aaron și i-a îmbrăcat cu cămășile și i-a încins cu brâiele și le-a legat tichiile, cum poruncise Domnul lui Moise.
Levitic 8.13


Deși Dumnezeu îi eliberase pe cei ai Săi din robia lui Satan, în ei exista încă natura păcătoasă. Ei aveau nevoie să fie pregătiți de Dumnezeu pentru a-I sluji într-un fel plăcut Lui, cu respectul datorat Persoanei Sale sfinte. Doar Dumnezeu poate stabili ceea ce Îi este plăcut. Noi suntem făpturi limitate; El este Dumnezeul infinit (Isaia 55.8,9). La fel cum noi avem nevoie să fim pregătiți de El pentru a-I sluji, așa au avut și ei în acel timp.

Prin urmare, Dumnezeu i-a dat lui Moise instrucțiuni detaliate cu privire la pregătirea celor ai Săi pentru a-I sluji (Exod 19.3-7). Fiindcă Dumnezeu este sfânt, cei care Îi slujesc trebuie să fie și ei sfinți, astfel că poporul trebuia pregătit pentru a manifesta sfințenie în purtarea lui înaintea lui Dumnezeu (Exod 19.9-25; Levitic 20.7). Dumnezeu le-a dat legi de natură să pună frâu manifestării naturii păcătoase și care să-i facă să se supună autorității lui Dumnezeu (Exod 20–23). El le-a dat instrucțiuni cu privire la construirea cortului, ca loc potrivit pentru locuirea Lui în mijlocul lor (Exod 24–27). Dumnezeu n-a lăsat nimic la latitudinea imaginației celor ai Săi. El a rânduit, de asemenea, calea prin care ei se puteau apropia de El. În cele din urmă, în cartea Levitic, El le-a arătat ceea ce ei trebuiau să aducă atunci când veneau înaintea Lui (Levitic 1–24). Toată această pregătire era absolut necesară.

Cât de instructive sunt aceste lucruri pentru noi, cei care dorim să-I slujim lui Dumnezeu! Doar El ne poate spune ceea ce se potrivește sfințeniei Lui, de aceea trebuie să învățăm de la El. Omul, așa cum este el, nu ne poate învăța nimic în această privință (1 Ioan 2.27). Duhul Sfânt cunoaște gândul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11). El este în noi și este cu noi (Ioan 14.16,17). El lucrează în noi, pregătindu-ne pentru lucrarea lui Dumnezeu și folosindu-ne pentru slava Lui.

H. Hall

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

După ce a dat drumul mulțimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase și El era singur acolo.
Matei 14.23


Lecția morală

Domnul Isus săturase cu pâine pe săracii poporului Israel, potrivit profeției din Psalmul 132, împlinindu-Și rolul de Mesia în mijlocul unui popor care nu L-a primit. După ce le-a făcut bine, El a dat drumul mulțimii, despărțindu-Se de poporul Israel pe care l-a părăsit pentru un timp. Se înnoptase; Domnul S-a urcat singur pe munte, deoparte, să Se roage. Venise noaptea pentru cei doisprezece, pe care Domnul Isus i-a obligat să urce în corabie. El Își încheiase relațiile cu poporul Său, dar avea pentru El o rămășiță care naviga spre celălalt țărm.

Ucenicii erau plini de teamă, singuri în timpul acelor ceasuri întunecate, pe o mare bătută de furtună, când, la a patra strajă din noapte, spre ora trei dimineața, Domnul a pornit spre ei. Venirea Sa este semnalul reluării relațiilor Sale cu cei pe care îi va numi din nou poporul Său. A venit la ei în mijlocul dificultăților, pe o mare agitată, care pentru picioarele Sale divine nu a însemnat o piedică, dar care pentru ei va fi calea lor pentru a-L cunoaște. Scena este mișcătoare; ea se derulează între Domnul Isus și Petru, dar de aici noi putem învăța o prețioasă lecție morală. Prima acțiune a lui Petru a fost să se arunce la picioarele Domnului Isus, recunoscându-și starea de om păcătos; a doua a fost de a umbla pentru a ajunge înaintea Lui. Ceea ce trebuie să urmeze convertirii noastre este umblarea pentru a veni înaintea Mântuitorului.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI LENEȘ! (3)

„Toamna, leneşul nu ară” (Proverbe 20:4)


Leneșul vede un obstacol în orice oportunitate. Deși nu poate sta la un loc de muncă prea mult, mereu găsește o scuză bună. Programul e prea lung, salariul e prea mic, munca e prea grea, oamenii sunt prea pretențioși iar șeful insuportabil. Și nu-ți fă griji, dacă nu te încântă nici una din aceste scuze, leneșul are mult mai multe.

Ai auzit de scuza cu leul? Solomon scrie: „Leneşul zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!” (Proverbe 22:13).

Thomas Edison, întruchiparea omului muncitor și antiteza leneșului, a spus: „Oportunitățile sunt ratate de majoritatea oamenilor pentru că apar îmbrăcate în salopetă și seamănă cu munca.”

Leneșul nu rămâne niciodată fără scuze. Întotdeauna e prea cald sau prea frig, prea umed sau prea uscat pentru a munci. „Toamna, leneşul nu ară.” Dacă leneșii și-ar face rău numai lor înșiși nu ar fi nimic, dar ei le fac rău și celorlalți. ” Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte” (Proverbe 18:9).

Chuck Swindoll spune: „Acest cuvânt „a nimici” pulsează de responsabilitate. Un angajat leneș nu ține pe loc organizația; el îi distruge motivația și pornirea. Un jucător leneș nu numai că slăbește echipa; îi distruge spiritul și îi diminuează dorința de a câștiga. Un pastor leneș nu numai că își limitează biserica, dar îi nimicește entuziasmul, pasiunea de a câștiga suflete și de a împlini nevoi. Nu va trece mult și ceilalți vor fi nevoiți să facă mai mult pentru a compensa influența negativă a leneșului.”

Așadar, din nou, cuvântul pentru tine astăzi este: Nu fi leneș!  


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 27:30:46


Evrei 12.16, 17 leagă această scenă de cea din capitolul 25. Esau cel lumesc doreşte cu ardoare să moştenească binecuvântarea, dar, cu toate lacrimile lui, este respins; cândva şi-a dispreţuit moştenirea, iar acum este prea târziu (Proverbe 1.28-31). Scena lumii este plină de oameni care, asemeni acestuia, îşi vând sufletul preţios în schimbul unor plăceri trecătoare. Dumnezeul lor „este pântecele şi … gândesc cele pământeşti” (Filipeni 3.19). Ei sunt oameni din lume şi îşi au răsplata în lumea aceasta (Psalmul 17.14). O deşteptare înspăimântătoare îi aşteaptă când, «mai târziu», îşi vor recunoaşte nebunia. Toate lacrimile vărsate în locul înfiorător caracterizat de „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” vor fi la fel de inutile ca şi cele ale lui Esau aici, care nu-i pot reda binecuvântarea pierdută numai din vina lui.

Pentru Iacov greutăţile abia încep. Ura fratelui său, stârnită din invidie şi gelozie, îl obligă să plece de acasă. El nu-şi va mai vedea mama, deşi ea prevedea o despărţire doar pentru câteva zile (v. 44). Prin urmare, Rebeca va suferi şi ea consecinţele înşelăciunii puse la cale împreună.

Dând o asemenea importanţă istoriei vieţii lui Iacov, Scriptura ne va permite să admirăm îndelungata şi răbdătoarea lucrare a harului lui Dumnezeu pentru ai Săi.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: