Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “ianuarie, 2019”

31 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am contemplat și ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții …
1 Ioan 1.1


Pe măsură ce Ioan Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cuvântul vieții, vedem cum sunt implicate simțurile noastre, auzul, văzul și pipăitul.

Ce am auzit. Ucenicii L-au auzit vorbind și și-au dat seama că El nu era un om obișnuit. Mulțimile se minunau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui. „Și erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui era cu autoritate” (Luca 4.32). Trimișii fariseilor au spus: „Niciun om n-a vorbit ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Domnul Isus Însuși le-a spus ucenicilor: „Cuvintele pe care Eu vi le-am vorbit sunt duh și sunt viață” (Ioan 6.63).

Ce am văzut. Nu este suficientă o privire fugitivă, ci trebuie să-L privim cu atenție. În Luca 5 vedem un Om care poate ierta păcatele. Cei din popor erau uimiți și spuneau: „Azi am văzut lucruri minunate” (Luca 5.26). Femeia samariteană a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut” (Ioan 4.29). El i-a deschis inima și i L-a revelat pe Tatăl, care caută închinători în duh și în adevăr. Concentrându-ne privirea asupra Lui, „Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, … încununat cu glorie și cu onoare” (Evrei 2.9). El ne iubește, a coborât din cer ca să ne mântuiască și ne-a revelat dragostea Tatălui.

Ce au pipăit mâinile noastre. Domnul, în Luca 5, a întins mâna către un lepros și l-a atins. În Luca 8, femeia care s-a atins de marginea hainei Lui a fost imediat vindecată, iar Domnul Isus i-a adresat aceste frumoase cuvinte: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a vindecat; du-te în pace”.

Cu adevărat, acest Om este unic! Pe drumul Său aici, pe pământ, El S-a purtat cu dragoste față de toți și le-a adresat cuvinte de mângâiere. Privind la El și așteptându-L să vină, căpătăm putere în fiecare zi pentru umblarea noastră.

J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Doamne, … Numelui Tău dă slavă, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău!
Psalmul 115.1


 

Slavă, slavă!

Slavă, slavă, slavă, slavă Ție,
Dumnezeu și Tatăl nostru sfânt!
Căci Tu ne-ai iubit
Și ne-ai mântuit,
Dând pe Fiul Tău pe pământ.

Toate-Ți cântă, Doamne, slavă Ție,
Toți acei iertați prin Isus;
Noi Te vom slăvi, slăvi-n vecie
Pentru harul veșnic ce-ai adus!

Slavă, slavă, slavă, slavă Ție,
Noi cântând Ți-aducem ne-ncetat,
Căci din Tine-avem
Harul să putem
Duce-un trai plăcut și curat!

Slavă, slavă, slavă, slavă Ție,
Dumnezeu și Tatăl nostru bun,
Căci vei fi-n vecii
Har și bucurii
Celor ce cu drag Tată-Ți spun!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU BUNĂVOINȚA LUI DUMNEZEU

„Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta”  (Psalmul 5:12)


Când ceri cuiva o favoare, în general este ceva ce nu este dator să-ți dea.

Biblia spune despre Dumnezeu: „Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu  bunăvoinţa Ta.” Acest cuvânt „neprihănit” nu înseamnă fără greșeală, căci altfel nici unul  dintre noi nu ne-am califica! Înseamnă să fii îmbrăcat cu „neprihănirea lui Hristos” care ne  face să fim primiți înaintea lui Dumnezeu și ne califică pentru bunăvoința lui Dumnezeu (vezi  2 Corinteni 5:21). Acesta este un adevăr pe care trebuie să-l înțelegi și de care să te ții! De  ce? Pentru că atunci când ai parte de bunăvoința lui Dumnezeu, ceilalți vor începe să-ți arate  bunăvoință – adesea din motive pe care nici ei nu și le pot explica!

Bunăvoința lui Dumnezeu  a făcut posibil ca oamenii din Biblie, care altfel nu ar fi avut merite prea mari, să facă lucruri  mărețe. Dumnezeu a folosit o tânără pe nume Estera ca să salveze poporul evreu. Așa că ea  a mers prin credință, s-a înfățișat înaintea regelui neinvitată, chiar dacă a încălcat protocolul  și „ea a căpătat trecere înaintea lui” (Estera 5:2). Dumnezeu a croit o cale pentru ca ea să  împlinească misiunea pe care i-a încredințat-o. Fără bunăvoința lui Dumnezeu, Rut, o  păgână, nu ar fi fost acceptată de iudei. Dar pentru că Dumnezeu a avut un plan pentru viața  ei, iar inima ei a fost deschisă pentru El, a ajuns să se căsătorească cu Boaz, „un om foarte  bogat” (Rut 2:1). Și din această unire a descins regele David și la urmă, Domnul nostru  binecuvântat, Isus. Ce bunăvoință!

Biblia spune: „Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului”  (Proverbe 12:2). O singură clipă de bunăvoință din partea lui Dumnezeu va face mai mult  pentru tine decât o viață de strădanie. Așadar, roagă-te astăzi pentru bunăvoința lui  Dumnezeu – și caut-o în fiecare zi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 20:1-18


Pentru a doua oară Avraam îşi reneagă soţia şi merită mustrarea lumii (vezi cap. 12). Adesea este necesar ca Dumnezeu să-Şi repete lecţiile până când răul este judecat din rădăcină şi mărturisit. De data aceasta este vorba de o jumătate de adevăr (v. 12, 13).

Este o lecţie serioasă şi instructivă să vedem cum un om privilegiat, care se bucură de intimitate cu Dumnezeu, pierde conştienţa relaţiei sale şi eşuează în privinţa mărturiei. Pierderea unui om evlavios se agravează cu pierderea acestei evlavii. Să ascultăm tristele cuvinte ale lui Avraam către Abimelec: „Dumnezeu m-a făcut să pribegesc departe de casa tatălui meu …” (v. 13). Ce nefericit limbaj pentru un credincios! Aceasta este tot ce are de spus despre chemarea „Dumnezeului gloriei” spre cetatea cerească?

Umblând cu cei lumeşti, credinciosul ajunge să vorbească aşa cum vorbesc ei. Dar chiar atunci când le dă o lecţie alor Săi, Dumnezeu continuă să vegheze cu blândeţe asupra lor. El „n-a îngăduit nimănui să-i asuprească şi a mustrat împăraţi pentru ei”, zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (Psalmul 105.14-15).

Domnul îl ţine pe Avraam în rangul înalt de reprezentant al Său, de profet care vorbeşte în numele Său (v. 7) şi de mijlocitor la ale cărui rugăciuni răspunde (v. 17).

30 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

După cum mulți erau uimiți de Tine (atât de desfigurată Îi era fața, mai mult decât a oricărui om, și înfățișarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor), tot așa El va uimi multe națiuni; înaintea Lui împărații își vor închide gura, pentru că vor vedea ceea ce nu li se istorisise și vor înțelege ceea ce nu auziseră.
Isaia 52.14,15

Iată Robul Meu (3)

Textul de mai sus face parte dintr-un poem al Scripturii. Pentru a comunica ceva ce proza n-ar putea transmite pe deplin, Duhul Sfânt folosește adesea poemul. De asemenea, acest pasaj ne arată o legătură foarte strânsă între suferințele adânci ale lui Mesia (versetul 14) și glorificarea Lui care a urmat (versetul 15). Ambele versete sunt construite pe afirmațiile făcute în versetul 13, anume că Slujitorul va fi ascultător, că va lucra cu înțelepciune și că va avea izbândă. Drept rezultat, El va fi înălțat nespus de mult.

Aceste lucruri sunt în contrast deplin cu istoria lui Israel. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise și l-a trimis la faraon pentru a-l elibera pe Israel, El l-a numit pe Israel „fiul” Său, care avea să fie izbăvit de robia egipteană, pentru a-I sluji (Exod 4.23). Slujirea este des pusă în legătură cu calitatea de fiu. Domnul Dumnezeu l-a așezat pe Adam într-o poziție similară, pentru a îngriji grădina în care îl pusese (Geneza 2.5-17), însă Adam și Eva au falimentat (Geneza 3). În ce-l privește pe Israel, el a eșuat în repetate rânduri în responsabilitatea de a trăi potrivit chemării sale, ca fiu și ca slujitor al lui Dumnezeu. Însă atunci când Domnul Isus a venit în această lume și a trăit printre ai Săi (Ioan 1.10,11), El a dat împlinire dorinței lui Dumnezeu de a avea un Fiu-Slujitor (Matei 3.16,17).

În lumea viitoare, când Isus Mesia va domni peste poporul Său și peste această lume, atunci, în sfârșit, Israel va putea umbla și trăi ca fiu-slujitor al lui Dumnezeu. Deja de acum, toți creștinii adevărați au privilegiul de a trăi ca fii-slujitori (Efeseni 6.6). Ei vor trăi așa pentru totdeauna, ca fii (Apocalipsa 21.7) și ca slujitori (Apocalipsa 22.3), spre lauda Sa.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un nume bun este mai de dorit decât mari bogății … Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața. Proverbe 22.1,4

Lecția modestiei

O elevă de liceu a vizitat casa memorială a lui Beethoven. Cu toate că era o bandă delimitatoare în jurul pianului marelui compozitor și o tăbliță care interzicea accesul, fata s-a strecurat pe sub acea bandă și a început să cânte la pianul maestrului, spunându-i unuia dintre îngrijitori: „Cred că orice muzician care vine aici dorește să cânte la pianul maestrului”. Însă îngrijitorul i-a răspuns: „Nu cu mult timp în urmă, marele compozitor Paderewski a venit aici și cineva l-a invitat să cânte la pianul lui Beethoven, dar el a refuzat prin cuvintele: «Nu, nu mă simt vrednic să cânt la pianul marelui maestru»”.

Ignacy Jan Paderewski a fost pianist, compozitor și om politic polonez. Compozitorul a dat o lecție de modestie, care a rămas transmisă peste veacuri. Nu știm dacă acele cuvinte ale compozitorului au avut vreun efect în inima elevei de liceu, care deja se vedea un muzician. Să înveți să fii smerit nu este lucru ușor. În școala oamenilor nu se predă smerenia; aceasta se învață numai în școala Domnului Isus. Fiecare dintre noi este chemat să învețe lecția modestiei de la Domnul și Mântuitorul nostru. Cu toate că era Fiul lui Dumnezeu, Creatorul celor văzute și nevăzute, Îl întâlnim pe paginile Scripturii dominat în orice împrejurare de un sfânt și perfect caracter de modestie. Credința poate distinge în Persoana Domnului Isus Hristos, precum și în lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, cum mândria noastră este redusă la nimic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GATA SĂ PRIMEȘTI

„Înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbe 12:15)

Când ești gata să primești – poți aduce o schimbare! De exemplu, în timp ce citești  aceste rânduri, dacă ești gata să primești ce citești și-i spui Domnului: „Voi acționa în baza a  ceea ce îmi vorbești prin această meditație,” vei avea beneficii mai mari decât dacă le citești  doar pentru a fi motivat sau inspirat. A te opune sau a primi – e o alegere pe care o faci în  fiecare zi. Nimic nu moare mai repede decât o idee nouă într-o minte închisă. E imposibil să  înveți dacă crezi că știi deja totul. Unul din motivele pentru care Domnul Isus a reacționat atât  de vehement la adresa Fariseilor a fost pentru că ei au refuzat să primească ce avea El de  spus.

O minte poziționată greșit este ca un microscop care mărește lucrurile mărunte dar nu  le poate recepta pe cele mari. Fiecare situație, văzută corect, este o oportunitate. Dar  oportunitățile „îți cad în poală” numai dacă te așezi în locul în care cad oportunitățile. Când  nu ești gata să primești, e ca și cum ai cere o găleată când tu ai în mână o ceașcă.

Prea des  mințile noastre sunt blocate într-o singură direcție. Căutăm culoarea roșie, așa că trecem cu  vederea culoarea albastră; ne gândim la „mâine” și Dumnezeu spune „acum.” Căutăm peste  tot, dar răspunsul e chiar sub nasul nostru. Când o persoană se află la locul potrivit, e gata  să primească ceea ce Dumnezeu are pentru ea.

Biblia folosește uneori cuvântul simplu.  Cuvântul simplu în original înseamnă „indiferent, insensibil și leneș” și îi descrie pe cei ce sunt  nepăsători și nereceptivi la gândurile altora. Dumnezeu îți va vorbi prin oameni, dar dacă nu  asculți, nu auzi ce are El de spus.

Așadar, fii gata să primești!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 19:15-29

Eliberarea lui Lot este răspunsul la rugăciunea lui Avraam din capitolul precedent. Avraam crezuse că, pentru a-şi salva fratele, era necesar ca Sodoma să fie cruţată de la distrugere. Dar Dumnezeu nu răspunde întotdeauna aşa cum credem noi de cuviinţă. El

răspunde.

Vai! Inima lui Lot este puternic legată de tot ceea ce trebuie să părăsească acum; el îşi amână plecarea. Îngerii trebuie să-l tragă cu forţa împreună cu soţia şi cu cele două fiice ale lui. Dragi răscumpăraţi ai Domnului, să ne punem o întrebare: Dacă ar trebui să plecăm astăzi în cer, am face-o cu bucurie? Sau, ca şi Lot, ne-ar părea rău să lăsăm lucrurile de aici, de care s-au legat inimile noastre?

Sodoma şi Gomora sunt „prefăcute în cenuşă”, exemplu grăitor despre ceea ce-i aşteaptă pe cei necredincioşi (2 Petru 2.6; Iuda 7). Cât despre soţia lui Lot, rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu ca un monument care ne avertizează despre cât a costat-o faptul că şi-a ales partea împreună cu o lume condamnată. Această femeie a luat aparent parte la viaţa poporului lui Dumnezeu timp îndelungat, dar nu făcea parte din el. Lumea era în inima ei şi ea a pierit împreună cu lumea.

Cât despre Lot, sfârşitul său va fi ruşinos, iar descendenţa sa, blestemată!

29 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (3)

Cei din Efes păziseră Cuvântul Domnului, însă părăsiseră dragostea dintâi. Nu se spune că dragostea lor se răcise, ci că ei o părăsiseră. Dragostea față de Persoana Sa era lucrul care lipsea în Efes. În Filadelfia însă, inima Domnului se bucura, fiindcă putea spune: „Nu ai tăgăduit Numele Meu”.

Numele Domnului Isus însemna totul pentru cei din Filadelfia. Ei nu doreau să tăgăduiască acest Nume prin nimic. Pentru mântuire nu există nicio metodă omenească, niciun ritual, ci doar Numele lui Isus (Fapte 4.12). Hristos și Cuvântul Său sunt suficiente pentru mântuire.

Numele Lui era suficient pentru strângerile lor laolaltă. Nu aveau ei promisiunea prezenței Sale în mijlocul lor (Matei 18.20)? Numele Lui era de ajuns pentru orice lucrare (Coloseni 3.17). Oare nu de la El, Capul Trupului, își primeau ei fiecare capacitatea și darul pentru slujire (Efeseni 2.22; 4.7,11)? Numele Său era suficient pentru îngrijirea turmei; El era Păstorul și Supraveghetorul sufletelor lor (1 Petru 2.25). Niciun mijloc omenesc, nicio organizație și nicio metodă nu erau îngăduite, ci doar Numele Domnului lor. Orice altceva ar fi însemnat tăgăduirea Numelui Său.

Numele Său era suficient pentru toate lucrurile privitoare la viață și la evlavie (2 Petru 1.3). Pentru toate nevoile lor, ei chemau Numele Său, având făgăduința răspunsului Său (1 Ioan 5.14,15). Pentru ei, El era cu adevărat în toate lucrurile, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu (Apocalipsa 1.17,18). Ei așteptau totul de la Hristos.

Nimic nu este mai prețios pentru Domnul decât ca cei ai Săi să considere Numele Său, în toate privințele, ca fiind atotsuficient. Iar El răspunde întotdeauna așteptărilor credinței care se bazează doar pe Numele Său. Să umblăm cu toții prin puterea Lui, să păzim Cuvântul Lui și să nu tăgăduim niciodată Numele Lui!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Ieremia 17.9

Este omul bun? Omul nu este bun!

Cunoscând un avânt grandios, așa-numitul iluminism a fost o mișcare ideologică ce a influențat și a format cele mai diverse domenii culturale. Una dintre convingerile sale optimiste sună astfel: toți oamenii sunt înțelepți și buni.

Până astăzi, mulți sunt de neclintit în această ideologie. Dar este realistă această convingere? Doar în ultimul secol au fost omorâți în războaie aproximativ o sută de milioane de oameni. O sută de milioane! Dacă ai forma cu 100.000.000 de oameni un lanț, ai putea înconjura de trei ori pământul!

O privire în culisele terorii războiului modern arată că omul a dezvoltat arme care ar putea atenta la mult mai multe vieți omenești, dacă s-ar folosi. Dacă omul ar fi bun, nu ar trebui să te temi că aceste arme se vor folosi vreodată.

Cunoscutul fizician și matematician Albert Einstein a spus odată, pe bună dreptate, la o conferință științifică: „Problema adevărată se află în inima și în gândurile oamenilor. Nu este o problemă de fizică, ci una de etică. Ce ne sperie nu este forța explozivă a bombei atomice, ci puterea răului din inima omului, forța sa explozivă pentru a face rău”.

Da, este un basm acesta, că omul este bun. Un basm frumos, dar periculos, căci aruncă nisip în ochii omului păcătos, care are nevoie de mântuire. Adevărul este dur, dar rămâne adevăr: omul nu este bun! Iar Vestea Bună a lui Dumnezeu este că le oferă tuturor oamenilor salvare și iertare în Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (5)

„El … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3)

Ești atât de concentrat pe necazuri încât ai uitat ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Da,  fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 23:6)? Cunoaștem  necazurile lui Iov, dar avem tendința de a uita că ele au existat o scurtă perioadă într-o viață,  de altfel, extrem de binecuvântată. Timpul pe care l-a petrecut Iosif în închisoare a fost  eclipsat de anii în care a fost o persoană cu influență și de privilegiul de care s-a bucurat în  calitate de a doua persoană ca importanță la palatul lui faraon.

Îți este greu să te bucuri de  binecuvântări pentru că îți este teamă că nu vor dura? Poate te-ai obișnuit atât de mult cu  necazul încât ești mereu pregătit pentru el, ca și cum ai sta confortabil într-un fotoliu fără să  te poți relaxa. E timpul să nu te mai îngrijorezi și să începi să crezi promisiunile lui Dumnezeu  față de tine! El nu te-a adus atât de departe ca să te abandoneze.

Nu, El „v-a rânduit să  mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Bucuria și biruința – acesta este  planul lui Dumnezeu pentru tine! Biblia spune: „El … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii  Lui.” Dumnezeu nu rostește nimic peste viața ta, ca apoi să lase să se năruiască totul. El a  spus: „Cuvântul Meu, … va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11).

În Geneza capitolul unu versetul paisprezece, Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în  întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte.” Și știi ceva? Același soare strălucește și  astăzi datorită cuvântului care l-a adus în existență – și va străluci și mâine. Dacă Dumnezeu  va face lucrul acesta pentru un obiect neînsuflețit cum este soarele, nu crezi că El va avea  grijă și de tine?

Deci, crede că ai fost chemat și ales de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 19:1-14

Ce contrast între vizita fericită pe care îngerii i-au făcut-o lui Avraam în miezul zilei şi trista lor misiune pe care o aveau în Sodoma în seara aceleiaşi zile! Şi câtă reţinere în a accepta invitaţia lui Lot, oricât de insistentă ar fi fost ea (v. 2)! Cum puteau ei să aibă părtăşie cu acest credincios aflat într-o asemenea situaţie nepotrivită? Ei intră la el în casă numai pentru a-l proteja şi a-l elibera. De altfel, însuşi Lot nu s-a simţit niciodată în largul lui în această cetate a depravării. Nu am fi ştiut aceasta, dacă Noul Testament nu ne-ar fi descoperit-o. Dar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, ne spune că Lot era un om drept şi că, departe de a lua parte la rău, era „foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi” (2 Petru 2.7, 8). Şi oamenilor din Sodoma nu le-a fost ruşine să se grozăvească cu răutatea lor în acea noapte dramatică (compară cu Isaia 3.9). Ei se comportă astfel încât Domnul, Cel care spusese: „şi dacă nu – dacă aceasta nu este adevărat – voi şti” (18.21), nu mai are nevoie de alte dovezi, din moment ce aceşti oameni mărturisesc împotriva lor înşişi.

Lot nu este luat în serios nici chiar de ginerii lui. Când un credincios a umblat, pentru un timp, cu lumea, nu mai are nici o autoritate să vorbească despre judecată. Nimeni nu îl mai ascultă.

28 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iuda a zis Tamarei, nora sa: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește mare Șela, fiul meu”. Pentru că zicea: „Ca nu cumva să moară și el ca frații lui”. Cartea genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam … Iuda a născut pe Fares și pe Zara, din Tamar.
Geneza 38.11; Matei 1.1,3

Viața lui Iuda a stat, în prima parte a ei, într-un contrast total cu cea a fratelui său, Iosif. Acest capitol ne arată că prietenii lui Iuda și soția lui erau canaaniți. Primii doi fii ai săi erau niște oameni răi, iar Domnul i-a omorât. Iuda găsise o soție, Tamar, pentru fiul său cel mai mare. În acel timp, când un om murea fără să aibă copii, văduva lui trebuia să se mărite cu fratele lui sau cu ruda cea mai de aproape, pentru ca astfel să aibă copii. Într-un timp foarte scurt, Tamar a rămas văduvă de două ori.

Temându-se să nu-l piardă și pe cel de-al treilea fiu, Șela, Iuda nu i l-a mai dat de bărbat lui Tamar, când acesta a crescut. Această văduvă canaanită a recurs deci la o stratagemă rușinoasă, prefăcându-se a fi prostituată, pentru a rămâne gravidă cu Iuda, socrul ei. Din nefericire, ea nu este singura văduvă care a recurs la astfel de mijloace pentru a se întreține. Multe văduve sărace, în disperarea lor, au recurs la păcat pentru a supraviețui.

Iuda, care nu știa că femeia cu care păcătuise era nora lui, s-a înfuriat atunci când a auzit că Tamar este însărcinată. „Scoateți-o afară și ardeți-o!”, a poruncit el. Cât de rușinat și de șocat a rămas el atunci când ea i-a adus dovezi clare ale vinovăției lui! Iuda a recunoscut păcatul său, spunând: „Ea a fost mai dreaptă decât mine”.

Cât de mare este harul lui Dumnezeu, care l-a inclus atât pe desfrânatul Iuda, cât și pe Tamar, care s-a prostituat, în genealogia sfântului Său Fiu, Isus, Domnul nostru! Îi mulțumim Lui că, „acolo unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20)!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.
1 Ioan 4.10

Fiecare om este unic!

Indiferent dacă veți crede sau nu: nimeni nu este ca dumneavoastră! Aspectul, vocea, caracterul – toate acestea vă fac unic. Acest cuvânt spune deslușit: Dumneavoastră sunteți unicat!

Dumnezeu v-a creat! Nu sunteți produsul unei „fabricații cosmice pe bandă rulantă”, ci o creatură a lui Dumnezeu. El v-a creat așa cum sunteți și Se interesează de dumneavoastră. El dorește să trăiți cu sens și să aveți personal părtășie cu El. – David a înțeles că Dumnezeu l-a creat și I-a mulțumit din inimă pentru acest lucru: „Te voi lăuda că M-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

Dumnezeu vă iubește! Pentru El sunteți prețios și demn de a fi iubit. Cu toate că noi, oamenii, am mers pe căile noastre proprii și nu ne-am interesat de Dumnezeu, El nu a încetat să ne iubească. Păcatele noastre nu L-au împiedicat să ne arate dragostea Sa. Dimpotrivă: El L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos să moară pentru noi, pentru ca problema vinei noastre să poată fi rezolvată. Pentru că suntem așa de prețioși pentru Dumnezeu, El dorește să ne ierte toate păcatele pe care le-am făcut. – Acceptați oferta dragostei lui Dumnezeu! Rugați-vă Lui și recunoașteți înaintea Lui tot ce ați făcut rău! Credeți că Isus Hristos a purtat la cruce pedeapsa pentru păcatele dumneavoastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (4)

„Eu …v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă” (Ioan 15:16)

Cuvântul „rânduit” vine de la cuvântul „comandat”. Dumnezeu te-a rânduit și te-a  înzestrat în mod specific. El a ales direcția vieții tale. El te-a păstrat atunci când ai crezut că  nu mai ieși la liman. El te-a împins înainte când ai crezut că nu mai ai vlagă. „Domnul  întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de  tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24).

El dorește să ieși învingător. „Orice  armă făurită împotriva ta va fi fără putere; … Aceasta este moştenirea robilor Domnului” (Isaia  54:17). Asta înseamnă că atacurile îndreptate împotriva ta vor da greș!

Însă faptul că ești ales  de Dumnezeu nu înseamnă că poți să trăiești cum vrei. Pavel spune: „Să păcătuim mereu,  ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim  în păcat?” (Romani 6:1-2).

Când ești ales, ai siguranța poziției pe care o ai în Hristos, chiar  și atunci când starea ta nu este la acest nivel. Este și motivul pentru care Dumnezeu îngăduie  încercări și ispite. El știe care este prețul pentru a te ține dependent de El și pentru a te ajuta  să-ţi dezvolți un sistem puternic de rădăcini.

Primul lucru pe care l-a spus Dumnezeu omului  a fost „creşteţi” (vezi Genesa 1:28). El dorește să fii roditor și să reușești în toate aspectele  vieții tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia (pentru a vă bucura  de avantajele trăirii în Împărăție)” (Luca 12:32). Odată ce acest concept pătrunde în sufletul  tău, viața ta se va schimba!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 18:16-33

„Domnul Se destăinuie celor care se tem de El” (Psalmul 25.14; citeşte şi Amos 3.7). Avraam este unul dintre aceştia. Domnul a putut spune despre el: „pentru că l-am cunoscut” (v. 19), „să ascund Eu de Avraam ce fac?” (v. 17). Înţelegerea gândului lui Dumnezeu este inseparabilă de umblarea în credincioşie.

Dumnezeu ştie că singurul efect al comunicărilor Sale va fi acela de a pune în inima omului lui Dumnezeu sentimente identice cu ale Sale: compasiune, dorinţa de a-i smulge de sub înspăimântătoarea judecată pe aceia pe care îi iubeşte.

Dragi prieteni creştini, noi, care cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu sentinţa asupra lumii şi iminenţa executării ei, suntem oare mişcaţi de aceleaşi sentimente în timp ce ne gândim la soarta grozavă a nenumăratelor suflete pierdute pentru eternitate? Fiecare dintre noi are în familie, printre prieteni sau printre colegii de la slujbă, persoane neîntoarse la Dumnezeu. Ce putem face pentru ei? Sigur că trebuie să-i prevenim, dar şi să mijlocim insistent, cum a făcut Avraam pentru Sodoma în care se afla Lot, fratele lui (compară cu Ieremia 5.1). În 1 Timotei 2, Pavel ne invită să facem rugăciuni pentru toţi oamenii, adresându-ne Celui pe care, prin experienţă, Îl recunoaştem cu frumosul Nume de „Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, care „doreşteca toţi oamenii să fie mântuiţi”.

27 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Matei 27.45,46

Primele trei ceasuri pe care Hristos le-a petrecut pe cruce au fost caracterizate de adâncul întuneric moral și spiritual al omului. Omul a gândit, a spus și a făcut tot ceea ce a fost mai rău posibil. Însă în următoarele trei ceasuri, când soarele s-a întunecat, Domnul Isus a suferit din partea lui Dumnezeu, fiindcă, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, iar Hristos, de asemenea, a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Dumnezeu a condamnat păcatul în carne – acea rădăcină, acel principiu al fărădelegii care lucrează în noi (Romani 8.3). În plus, Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre – pentru roadele principiului aflat în noi, manifestate prin gânduri, cuvinte și fapte (1 Petru 3.18). Păcatul este rădăcina, păcatele sunt roadele. Omului nu i s-a îngăduit să vadă nimic din suferințele Domnului în timpul celor trei ceasuri în care El a fost jertfă pentru păcat.

Strigătul Domnului Isus exprimă părăsirea completă a Celui care este dintotdeauna plăcerea lui Dumnezeu, dar care a fost abandonat de El fiindcă suferea pentru păcat și pentru păcate, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a aduce binecuvântare omului.

Acest strigăt exprimă mai mult decât durerea fizică sau suferința psihică. Mielul fără păcat al lui Dumnezeu a îndurat mânia lui Dumnezeu pe cruce. Atunci a înlăturat El păcatul prin jertfirea Lui Însuși (Evrei 9.26) și a devenit ispășirea pentru lumea întreagă (1 Ioan 2.2). Doar Dumnezeu poate înțelege pe deplin măreția tuturor marilor principii implicate aici – suferința Domnului Isus și câștigul pentru Dumnezeu și pentru noi, cei care, prin har, am crezut.

W. S. Ibrahim

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea … și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12.2

Ținta credinței noastre

Scriptura ne prezintă duhul de lepădare, de smerenie și de ascultare al Domnului și Mântuitorului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Dar El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului, cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul.

Domnul Isus căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile, care dădeau mărturie mai dinainte despre Mântuitorul, vedem că S-a smerit până într-atât, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. Isus Hristos a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Domnului Isus a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr în toate împrejurările vieții Sale.

Acesta este Domnul și Mântuitorul pe care suntem invitați să-L privim prin credință. El a îndurat toate suferințele Sale, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (3)

„Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18)

Odată ce înțelegi faptul că Dumnezeu te-a ales ca să împlinești anumite lucruri, multe din întrebările tale fără răspuns vor începe să aibă sens.

De exemplu: de ce tu vezi lucrurile diferit față de alții sau de ce te simți obligat să mergi mai departe când alții se mulțumesc să rămână acolo unde sunt. Pavel a spus: „fiind rânduiţi mai dinainte, după Hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11).

Ai fost ales și destinat pentru această lucrare! De ce? Pentru că Dumnezeu are anumite lucruri pe care dorește să le facă prin tine. Este motivul pentru care ai ajuns atât de departe. Este motivul pentru care scapi nevătămat de fiecare dată când Satan încearcă să te distrugă.

Iată două motive pentru care trebuie să înțelegi acest adevăr:

1) Dacă crezi că Dumnezeu te-a ales pentru că ești un bun luptător în rugăciune sau pentru că citești din Biblie ore în șir sau pentru că ai un caracter impecabil, în clipa în care lași garda jos sau greșești, diavolul te va lua cu asalt și îți va spune că nu mai ești acceptat de Dumnezeu.

2) Cunoașterea statutului tău înaintea lui Dumnezeu te ajută să spui: „Chiar dacă mă zbat și mă împiedic și uneori nu înțeleg, pot merge la Dumnezeu oricând pentru că El m-a ales.” Asta înseamnă putere! E informația pe care diavolul nu dorește s-o afli pentru  că ea îți va schimba gândirea, perspectiva și nivelul de încredere.

Chiar dacă s-a prăbușit, era epuizat și a ajuns să miroasă ca porcii pe care îi hrănea, fiul risipitor a spus: „Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu.” Bucură-te, Dumnezeu este în continuare Tatăl tău, chiar dacă te-ai abătut de pe cale. Pocăiește-te, întoarce-te și rededică-te – ești „ales.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 18:1-15

Dumnezeu îi face lui Avraam onoarea de a-l numi prietenul Său (2 Cronici 20.7; Isaia 41.8; Iacov 2.23). Ca o consecinţă a acestui titlu pe care i l-a dat, Dumnezeu îl vizitează şi îl informează despre intenţiile Sale, atât cu privire la el (v. 9-15), cât şi cu privire la lume (v. 20, 21; vezi şi Ioan 15.15). Patriarhul răspunde printr-o libertate plină de încredere care nu exclude cu nimic profundul respect. Starea inimii lui se dezvăluie prin bucuria aprinsă cu care-şi primeşte Oaspeţii cereşti; îşi cunoaşte Dumnezeul; gustase că Domnul este bun(1 Petru 2.3).

Noul Testament menţionează câteva persoane care au avut privilegiul de a-L primi pe Domnul Isus în casele lor: Levi, Marta, Zacheu … (Luca 5.29; 10.38; 19.6) şi ne învaţă în ce condiţii ne putem bucura şi noi de aceeaşi intimitate.

Ascultarea de Cuvântul Domnului este cheia care ne deschide inimile pentru El (Ioan 14.23). Avraam este un model nu numai în ce priveşte comuniunea cu Dumnezeu, ci şi exercitarea ospitalităţii. Cel credincios este chemat să facă aceasta fără murmure (1 Petru 4.9; Romani 12.13; Evrei 13.2 …). Ce veste bună îi aşteaptă pe Avraam şi pe Sara: anunţul mult-doritului moştenitor! Sara se îndoieşte şi râde. Şi pentru noi a sosit ocazia să auzim o declaraţie măreaţă: „Este ceva prea greu pentru Domnul?” (v. 14).

26 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Scrie viziunea și graveaz-o pe tăblițe, ca să poată alerga cel care o citește.
Habacuc 2.2


Profetul Habacuc avea câteva plângeri, pe care le-a adus înaintea lui Dumnezeu. Starea morală joasă a poporului apăsa ca o povară asupra inimii lui. Răspunsul Domnului a fost că avea să-i trimită pe babilonieni să judece pe poporul Său. Acest lucru era de neacceptat pentru Habacuc. El gândea că era nedrept din partea lui Dumnezeu să Se folosească de o națiune atât de nelegiuită. Prin urmare, profetul a hotărât să aștepte în turnul de veghere un răspuns diferit (Habacuc 2.1). Dumnezeu, în harul Său, i-a oferit o viziune profetică, viziune care l-a făcut pe Habacuc să scrie, la rândul lui, o cântare de mulțumire (Habacuc 3). În decursul a trei capitole, Habacuc este transformat dintr-unul care se plânge (Habacuc 1), într-unul care veghează (Habacuc 2), iar apoi, într-unul care se închină (Habacuc 3).

Când Habacuc a primit viziunea profetică, i s-a spus să o graveze pe tăblițe. Cu siguranță, ea trebuia gravată într-un fel în care să fie ușor de citit și de înțeles. Dumnezeu dorește ca poporul Său să înțeleagă ceea ce El îi transmite. Vedem acest lucru și în alte părți din Scriptură. În zilele lui Neemia, cărturarul Ezra și leviții au citit înaintea poporului din Legea lui Dumnezeu într-un fel clar, dând sensul ei și ajutând poporul să înțeleagă citirea (Neemia 8.8). Acest lucru este important și astăzi, în adunări – vorbitorii trebuie să se adreseze cu voce clară și suficient de tare, ca să poată fi auziți și înțeleși, căci, altfel, de ce ar mai vorbi?

Viziunea profetică dată lui Habacuc n-avea să fie împlinită decât într-un viitor îndepărtat. Ea era pentru un timp stabilit; a doua venire a lui Hristos va avea loc cu siguranță, deși poate întârzia (Habacuc 2.3; Evrei 10.37). Profeția a fost dată pentru ca cel care o citește să alerge. Creștinul trebuie să umble acum în lumina viitorului – adevăratul scop al profeției.

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.
1 Petru 5.5


Mândria

Un evanghelist a fost chemat la căpătâiul unei muribunde. Doamna făcea parte dintr-un neam ales. Ea a întrebat: „Domnule evanghelist, credeți că atunci când voi fi în cer va fi acolo și slujnica mea?” — „În privința dumneavoastră, pot să vă spun că, dacă nu L-ați primit pe Mântuitorul în viață, nu veți fi în cer. Cu privire la servitoare, pot să vă spun că ea va fi în cer, pentru că L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al vieții ei și I-a slujit cu credincioșie.” — „Dar nu vor fi deloc diferențe în cer?”, a întrebat doamna. — „Stimată doamnă, nu este nevoie să vă îngrijorați cu privire la diferențe, ci vă spun să vă predați viața în mâinile Mântuitorului; și așa veți ajunge în cer. Atunci veți vedea cine va fi acolo și dacă sunt diferențe.”

Mândria omului nu dispare nici în fața morții. Mândria este aceea care îl oprește pe om să se întoarcă la Dumnezeu. Mândria este aceea care nu-l lasă pe om să stea de partea Mântuitorului disprețuit de lume. Mândria este o armă sigură de luptă a lui Satan împotriva întoarcerii oamenilor de pe calea păcatului. Mândria îi duce zilnic pe oameni la pierzare. Dintre multele greșeli ale omului, mândria este cea mai periculoasă. Omul poate să decadă în cele mai joase trepte de degradare morală și în cele mai respingătoare adâncimi de stricăciune, și totuși să se mândrească cu propria importanță, cu propria voință puternică și independentă. Să nu uităm că Dumnezeu stă împotriva mândriei! El îl va judeca pe orice om care, și din cauza mândriei, nu a vrut să creadă în Fiul lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (2)

„Ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:5)  


Cuvântul „ales” înseamnă că Dumnezeu a programat anumite lucruri care să aibă loc în  viața ta, în anumite momente. Uneori oamenii trebuie să-și schimbe modul de viață pentru a  se obișnui cu ideea unei sarcini neașteptate – dar nimeni nu adoptă un copil din întâmplare.  Să ne gândim puțin: cunoscându-ne dinainte toate slăbiciunile, Dumnezeu totuși ne-a ales.  „Ca să căpătăm înfierea…. şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu” (v. 5-7). Nu  trebuie să îți pui niciodată întrebarea dacă e bine să te apropii de Tatăl Ceresc, pentru că El  este mereu gata să te primească. Ai un loc rezervat la masă. „Tu îmi întinzi masa în faţa  potrivnicilor mei” (Psalmul 23:5).

Asta înseamnă că obstacolele și împotrivirile nu-ți pot fura  binecuvântarea lui Dumnezeu. A fi ales este ca și cum ai avea un card de cumpărături pentru  clienți fideli: ai parte de tratament preferențial! Însă asta nu-ți dă dreptul să trăiești cum  dorești. Unii dintre noi ne asemănăm cu băiețelul care s-a rugat: „Doamne, fă-mă băiat  cuminte. Dar dacă nu poți, nu-ți face griji – mă simt minunat așa cum sunt!” Nu, „Domnul  pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6).  Pedeapsa lui Dumnezeu nu înseamnă respingere, e o dovadă a dragostei Sale!

Nu ești ales  în funcție de rasă, de daruri, de talente, de înfățișare și de inteligență. Dumnezeu te-a ales  pentru că te iubește și are un plan special pentru viața ta. Și partea cea mai bună este că El  te va întări și te va echipa ca să-l duci la îndeplinire. „Acela care a început în voi această bună  lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 17:1-27


Domnul i Se arată din nou lui Avram, îi înnoieşte promisiunea Sa cu privire la descendenţii fără număr şi îi schimbă numele în Avraam. O schimbare de nume în Biblie este întotdeauna un semn al unei noi relaţii cu cel care dă noul nume. Aici patriarhul nostru nu este numai omul credinţei, ci şi tatăl tuturor oamenilor credinţei (Romani 4.11). Dându-i acest nume, „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (v. 5), Dumnezeu Se gândea deja cu interes şi cu dragoste la acea mulţime de credincioşi pentru care Avraam va fi ca un cap de spiţă şi din care sperăm să facă parte toţi cititorii noştri. Şi în împăraţii care aveau să descindă din Avraam (v. 6), Dumnezeu Îl vedea mai dinainte pe „Fiul lui David”, Împăratul pe care intenţiona să-L trimită Israelului şi lumii. Aşa se deschide în Noul Testament cartea genealogiei lui Isus Hristos: „fiu al lui David, fiu al lui Avraam”.

Odată cu noul nume, Dumnezeu îi mai dă lui Avraam încă un semn: cel al circumciziei, care corespunde într-o oarecare măsură cu botezul de astăzi şi reprezintă atât punerea deoparte pentru Dumnezeu, cât şi lipsa de încredere în lucrurile pământeşti (Filipeni 3.3).

Sfârşitul capitolului ne-o prezintă pe Sara primind şi ea un nume nou, atunci când este anunţat Isaac, după care putem vedea un Avraam ascultător în împlinirea poruncilor date de către Dumnezeu. 

25 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși.
Efeseni 2.19,20

Credincioșii nu sunt străini și locuitori temporari, ci „împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu”. Fiind împreună-cetățeni, noi avem aceeași cetate, adică Noul Ierusalim, astfel că avem înainte aceeași perspectivă glorioasă. Cetățenia noastră este acolo, deși manifestarea acestui lucru este încă viitoare. De faptul că suntem ai casei lui Dumnezeu ne putem bucura pe deplin încă de pe acum; suntem bineveniți în casă, fiindcă ea este locuința noastră.

Temelia casei lui Dumnezeu este de o importanță vitală. La construirea cetății Babel nu citim despre nicio temelie, acest lucru arătând probabil că ea nu avea să dureze. Aici însă temelia este cea „a apostolilor și a profeților” – nu că ei sunt temelia, ci Hristos Însuși este singura temelie. Apostolii și profeții au așezat temelia prin proclamarea adevărului cu privire la El, la Persoana Sa, la lucrarea Sa, la gloria Sa, la relația Sa cu Trupul Său, Adunarea, și la toate adevărurile care Îi conferă Lui locul de onoare supremă. Toate acestea sunt cuprinse în scrierile apostolilor și ale profeților.

Hristos este piatra de unghi a acestei case. El oferă caracterul întregii zidiri și o leagă împreună, iar în El „toată zidirea, îmbinată împreună, crește spre a fi un templu sfânt în Domnul” (Efeseni 2.21). Astăzi Dumnezeu îi zidește pe credincioși împreună, cu un scop minunat, acela de a-i face propria Sa locuință în timpul de acum. Acesta este singurul templu în care Dumnezeu locuiește astăzi în lume. Fie ca inimile noastre să răspundă într-un fel potrivit la o astfel de binecuvântare!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Suindu-Se într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a stat jos și învăța.
Luca 5.3

Rugămintea Domnului

Deoarece nu au prins nimic, Simon și tovarășii săi au părăsit bărcile și au început să-și spele plasele. Ei le curățau, căci nu aveau în ele decât nămolul de pe fundul mării, iar după aceea doreau să înceapă iarăși pescuitul. Nu este la fel și cu omul în această lume care nu Îl cunoaște pe Mântuitorul? În fiecare zi își reînnoiește eforturile și, cu toate acestea, nu ajunge niciodată la cele după care suspină. Dar, când neputința omului este scoasă în evidență, Isus intră în scenă. El nu S-a ocupat de Petru, ci de cu totul altceva. Învăța mulțimile, dar, în mijlocul lucrării Sale, inima Domnului a fost cu Simon și nu l-a pierdut din vedere.

Apoi citim despre depărtarea corăbiei de la țărm. Astfel, Petru a auzit în întregime discursul Domnului. Mai înainte, Isus îi era străin; acum, Petru a auzit cuvântul Învățătorului, și poziția sa împreună cu El în corabie l-a făcut să fie atent. Totuși, se pare că Petru nu a reținut din acele cuvinte decât convingerea cu privire la autoritatea Domnului. Atunci Domnul S-a ocupat în mod special de Petru. „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire!” Petru a făcut această lucrare toată noaptea, dar până acum pescuitul a fost prin voința omului. Acum, lucrarea era făcută la cuvântul Domnului. Petru a crezut acest cuvânt și s-a supus. Acesta este primul rezultat al Cuvântului divin. El produce credința; aceasta acceptă autoritatea Domnului și Îl ascultă. Domnul a vorbit; aceasta este suficient pentru credință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (1)

„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16)

Domnul Isus a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit  să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Este important modul în care  începi o relație. Ambele părți trebuie să se simtă în largul lor pentru ca lucrurile să meargă  bine. De exemplu, când ești invitat la cineva acasă, la cină, este normal să te aștepți ca gazda  să îndeplinească anumite obligații sociale. Nu ar trebui să te întrebi dacă ești bine-venit, dacă  va fi mâncare suficientă pentru toată lumea sau dacă ai loc la masă. Aceste lucruri te-ar putea  îngrijora dacă ai apărea neinvitat. Tot astfel, faptul că știi că ai fost „ales de Dumnezeu” îți dă  încredere. Înseamnă că ești acceptat; nu trebuie să ții o pledoarie ca să fii ales. Dacă crezi  că prin faptul că te-ai dus la altarul bisericii pentru a-ți da viața lui Hristos înseamnă că L-ai  ales pe Dumnezeu, mai gândește-te o dată!

Dumnezeu te-a ales din două motive: pentru a  te binecuvânta și pentru a te face o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2).

La început,  însă, poate nu toate binecuvântările Sale sunt lucruri de care te bucuri. Biblia vorbește despre  „belşug de binecuvântare” (vezi Maleahi 3:10). Uneori binecuvântările lui Dumnezeu sunt atât  de copleșitoare, încât atunci când începe să le toarne peste tine tu te gândești: „nu cred că le pot face față.” Și ai avea dreptate – dacă tu ai fi fost cel care a inițiat relația! Însă nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, El te-a ales pe tine. Și pe cine cheamă pe acela îl echipează. Tot ce ai de făcut este să fii deschis și receptiv. „Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, … ca pe nişte  unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:13).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 16:1-16

După dovezi atât de minunate ale credinţei lui Avraam, întâlnim un nou eşec în viaţa patriarhului. În loc să aştepte cu răbdare să i se dea fiul care îi fusese anunţat dinainte, el ascultă de Sarai, soţia lui. Şi Agar, roaba care fusese probabil adusă din Egipt după prima cădere a lui Avraam, devine mama lui Ismael.
După ce fusese subiectul unor triste confruntări în casa omului lui Dumnezeu, Agar fuge de la stăpâna ei.

Dar Domnul are grijă de sărmana roabă. El îi iese în întâmpinare pe calea pe care ea şi-o alesese şi devine pentru ea „Dumnezeu care Se descoperă” (v. 13). În Îngerul Domnului Îl putem recunoaşte pe Însuşi Domnul Isus. Am experimentat noi oare, fiecare în parte, această întâlnire decisivă?

Vi S-a descoperit Dumnezeu ca fiind viu? În Hristos S-a făcut El cunoscut (Ioan 8.19; 2 Corinteni 4.6). Şi lângă acest Mântuitor viu găsim un belşug de apă vie a harului despre care vorbeşte fântâna Lahai-Roi (Ioan 4.14).

Să remarcăm ceea ce-i spune Agarei Îngerul: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-teei…” (v. 9). Umilinţa – mărturisirea păcatelor noastre – este primul lucru pe care îl cere Domnul odată ce S-a descoperit sufletului nostru.

24 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Toți bărbații aceia îngâmfați … n-au ascultat de glasul Domnului, ca să locuiască în țara lui Iuda.
Ieremia 43.2,4

Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (4)

Poporul se strânge la Ghedalia și totul pare să meargă bine. Au o recoltă bogată de struguri și de fructe de vară. Totuși, chiar în acest timp, se întâmplă o nenorocire. Ismael, o căpetenie, se răzvrătește și îl ucide pe Ghedalia. Am spus mai înainte că, în ceea ce ne privește, în locul lui Ghedalia noi Îl avem pe Domnul Isus în jurul Căruia ne strângem. Cât de mulțumitori putem fi că Domnul nostru a murit, dar că El a și înviat și nu va mai gusta niciodată moartea! El trăiește pururi (Evrei 7.25)!

Ceilalți conducători se pregătesc acum să plece în Egipt (Ieremia 41.17), apoi îi cer lui Ieremia călăuzire din partea Domnului. În ciuda poruncii exprese a Domnului de a rămâne în țară, unde El avea să le poarte de grijă, „toți bărbații aceia îngâmfați” au hotărât să nu asculte și să plece în Egipt.

Revenind la zilele noastre, cât de des au existat dificultăți și mari încercări în mijlocul adunărilor celor credincioși! Care este porunca Domnului pentru noi în astfel de momente? „Tu rămâi în cele ce ai învățat și de care ai fost deplin încredințat” (2 Timotei 3.14). Să rămânem cu toții în ascultare de Cuvântul Său!

Din nefericire, „toți greșim deseori” (Iacov 3.2). Poate lipsa de compasiune sau lipsa de dragoste frățească într-un moment dificil pentru noi ne-au făcut câteodată să ne întrebăm dacă ar mai trebui să rămânem „în țară” sau, mai degrabă, să fugim „în Egipt”. Să nu fim ca acești oameni îngâmfați, care nu au ascultat de glasul Domnului și au fugit în Egipt, unde necazul i-a ajuns repede din urmă (Ieremia 43.11)! Mai degrabă să fim ca Petru, care – atunci când mulți dintre ucenici Îl părăsiseră pe Domnul, iar El îi întrebase pe cei doisprezece dacă voiau să plece și ei – a răspuns în numele tuturor: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne” (Ioan 6.67,68). Să rămânem alipiți de Domnul în aceste zile din urmă, până când El va veni!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândurile celor cinstiți sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înșelăciune.
Proverbe 12.5

Sfaturi

Nu este bine să ai în vedere fața celui rău, ca să nedreptățești pe cel drept în judecata ta.

Nu-ți astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor!

Înainte să spui un cuvânt rău, gândește-te la cineva care nu poate să vorbească.

Nu te mânia din pricina celor ce fac rău și nu-i invidia pe cei răi.

Majoritatea oamenilor care vin să-ți ceară un sfat doresc să le întărești convingerea lor.

Când ești obosit și te plângi de serviciul pe care îl ai, gândește-te la șomerii care ar dori să aibă un loc de muncă.

Cea mai crudă răzbunare este uitarea greșelilor aproapelui. Practic-o și vei vedea rezultatele!

Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ți vorbească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer și tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

Dacă vrei ca visele tale să se realizeze, nu trebuie să dormi.

Fii optimist și nu vei vedea spinii, datorită trandafirilor.

Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine va fi încurajat de zâmbetul tău.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„IATĂ-MĂ. TRIMITE-MĂ!”

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

Isaia scrie: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge  pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te…” (v. 8-9). În  versetele precedente, Isaia își căuta tot felul de scuze și îi spunea lui Dumnezeu de ce nu  este pregătit. Dar în Împărăția lui Dumnezeu, chemarea este întotdeauna mai presus de  recomandări! Iar testul decisiv nu este experiența sau pregătirea, ci disponibilitatea și deschiderea spre învățătură. Dacă ești dispus să mergi când Dumnezeu îți dă verde, El te va duce în locuri inaccesibile și vei face lucruri imposibile. Avraam, Iacov, Iosif, Estera, Moise,  Samuel, David și Isaia, toți au un lucru în comun.

Toți au zis: „Iată-mă.” Nu e ironic faptul că  irosim atât de mult timp și energie încercând să înțelegem cum să ajungem acolo unde vrea Dumnezeu să mergem, când tot ce trebuie să facem este să rostim: „Iată-mă”? E datoria lui  Dumnezeu să ne ducă acolo unde dorește să mergem; datoria noastră este să ne punem la  dispoziție. La fel ca un medic de gardă, ca un polițist de serviciu sau ca un pompier în tură,  disponibilitatea noastră de a răspunde chemării, iată ce caută Dumnezeu. S-ar putea să fie  chemarea de a te muta în cealaltă jumătate a globului. Însă de fiecare dată totul începe cu  scurta rugăciune formată din două cuvinte: „Iată-mă!” Asta a spus Moise în fața rugului aprins.  Asta a spus Caleb când în sfârșit a pus piciorul în Țara Promisă. Și asta vrea Dumnezeu să  spui și tu astăzi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 15:1-21

Refuzând oferta regelui Sodomei, Avraam nu a pierdut nimic. Dimpotrivă! Domnul îi apare şi îi spune: „Eu sunt … răsplata ta cea foarte mare” (v. 1). El nu spune ce vrea să îi dea, ci ce vrea să fie pentru el. A-L avea pe Dătător este mai mult decât a avea darurile Lui. Credinţa lui Avraam îşi însuşeşte promisiunea lui Dumnezeu că El îi va da o sămânţă cerească. El dă „glorie lui Dumnezeu, … fiind deplin convins că ceea ce a promis El poate să şi facă” (Romani 4.20-21). A-L crede pe Dumnezeu (nu numai a crede în Dumnezeu) este suficient pentru a-l socoti îndreptăţit (v. 6). Acest verset de importanţă majoră este citat în trei cărţi din Noul Testament (Romani 4.3, 9, 22; Galateni 3.6; Iacov 2.23).

Acum, odată ce Domnul a promis, legământul trebuie pecetluit prin jertfe (v. 9, 10). Moartea lui Hristos este singurul mijloc prin care Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis. Păsările de pradă care caută să acapareze bucăţi din animalele despicate sunt o imagine a eforturilor lui Satan de a ne jefui de unele rezultate ale morţii lui Hristos. Dar credinţa noastră, ca şi cea a lui Avraam, trebuie să fie activă pentru a-l alunga.

Sfârşitul capitolului ne arată cum omul lui Dumnezeu are perspective mai bogate referitoare la moştenirea promisă. Aceasta se întâmplă întotdeauna omului a cărui credinţă este pusă la încercare.

23 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dragostea frățească să rămână.
Evrei 13.1

Scriptura spune: „Dragostea frățească să rămână”. Într-adevăr, dragostea frățească este atât de minunată, încât ne mirăm că am putea să facem ca ea să dispară. Noi suntem însă atât de lipsiți de înțelepciune, iar lumea are o influență care ne afectează atât de mult, încât, chiar acolo unde există o părtășie fericită, răceala își face adesea loc. Câteodată dragostea frățească se stinge doar din lipsa unei manifestări practice a ei, iar vrăjmașul, care întotdeauna este la lucru, se bucură să o vadă dispărând.

Dacă avem dragoste în inimă pentru frații noștri, să nu o ascundem, ca pe un secret care nu trebuie cunoscut. Să nu ne abținem de la acele mici exprimări ale ei, care nu numai că vor înviora inima fraților, dar de asemenea vor împiedica dispariția dragostei din inima noastră. Ne putem ușor imagina cât de mult se bucură Satan atunci când reușește să-i înstrăineze pe creștini unii de alții. Unde vedem această înstrăinare, vedem lucrarea lui Satan; însă unde creștinii se iubesc unii pe alții, vedem lucrarea Duhului lui Dumnezeu, fiindcă „dragostea este din Dumnezeu” (1 Ioan 4.7). Dacă vedem un creștin care umblă în puterea dragostei, știm că el este condus de învățătura divină, fiindcă Pavel spune despre tesaloniceni că erau învățați de Dumnezeu să se iubească unii pe alții (1 Tesaloniceni 4.9). Dumnezeu este glorificat, iar Satan este înfrânt atunci când dragostea triumfă printre creștini.

Petru ne spune să adăugăm la evlavie dragostea frățească (2 Petru 1.7). Cu alte cuvinte, evlavia ar deveni ceva rece, dacă n-am adăuga la ea căldura afectivității frățești.

E. J. Thomas

Flămând de iubire, mereu Te-oi ruga:
O, crește-mi iubirea în inima mea!

T. Dorz

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.
Proverbe 16.3,4

Ultima ocazie (3)

Femeia a fost așezată de cei doi într-un scaun cu rotile.

— Cât vă datorez? a întrebat femeia.

— Nimic.

— Dar trebuie să vă întrețineți cu ceva.

— Nu vă faceți griji… mai sunt și alți pasageri.

M-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare ca unei mame. Ea m-a strâns în brațe ca pe un fiu.

— Ați adus unei femei în vârstă un mic moment de bucurie. Mulțumesc!

Apoi i-am strâns femeii mâna. În spatele meu, ușa s-a închis… Era ca sunetul de încheiere a unei vieți… Nu am mai luat alți pasageri. Am condus pierdut pe gânduri…

Să medităm la această întâmplare! Astăzi avem probabil ultima ocazie de a face un bine semenului nostru. Mâine poate se închide ușa lui – sau a noastră – și posibilitatea de a fi de folos celuilalt nu mai există. De aceea, să ne încredințăm gândurile și lucrările noastre în mâna Domnului, și El ne va arăta ce avem de făcut. Mântuitorul a spus: „Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două” (Matei 5.41). Este posibil ca mâine să-ți pară rău că nu i-ai făcut binele pe care ți l-a cerut.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEVA ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ!

„Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai  dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

     Biblia spune că „noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele  bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Trăim vremuri  devastatoare. Un miliard de oameni sunt flămânzi, milioane de oameni sunt vânduți ca sclavi,  iar bolile pandemice storc națiuni întregi. În fiecare an, aproape două milioane de copii sunt  exploatați pe piața globală a relațiilor ilicite. Peste jumătate din toți africanii nu au acces la  îngrijiri medicale moderne. Drept consecință, zece milioane mor anual de diaree, boli respiratorii acute, malarie și pojar. O mare parte din aceste decese ar fi putut fi împiedicate  printr-o singură injecție.

Poate întrebi: „Ce pot face eu în această privință?” Dumnezeu  răspunde la rugăciuni, așa că te poți ruga pentru cei care suferă. Poți dărui, fie mult, fie puțin.  Și te poți oferi voluntar. Suntem înconjurați de cauze mari care au nevoie de oameni. Iată de  ce trebuie să te implici: viața ta curge și dacă nu ești atent, într-o zi vei privi în sus și singura  ta șansă la viață va fi trecut pe lângă tine.

Unii oameni nu sunt preocupați de astfel de  gânduri. Ei își duc zilele fără să-și ridice ochii și să privească. Trăiesc și mor și nu întreabă  niciodată de ce. Dacă dorești ca viața ta să aibă sens, trăiește-o în așa fel încât lumea să se  bucure că ai trăit. Ai fost creat și răscumpărat pentru a face „faptele bune pe care le-a pregătit  Dumnezeu mai dinainte.” Când vei sta înaintea lui Dumnezeu, El te va întreba cât de bine  ți-ai îndeplinit misiunea și te va răsplăti pe măsură.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 14:13-24

Până acum Avraam a evitat să intervină şi să ia parte la vreun conflict care nu îl privea (Proverbe 26.17). Dar, de îndată ce află că nepotul lui a fost luat prizonier, nimic nu-l va opri să-i vină în ajutor. Ar fi putut să găsească drept scuză slăbiciunea resurselor sale în faţa unui grup de regi victorioşi şi să rămână neutru sau să-şi spună că lui Lot i s-a întâmplat ceea ce merita. Dar nu, dragostea sa pentru „fratele” lui, credinţa sa, perseverenţa sa îi aduc victoria şi îl eliberează pe cel prins.

Iată însă un alt adversar mult mai puternic decât cei patru regi, deşi fusese învins. Este regele Sodomei. El se apropie şi încearcă să-l îndatoreze pe Avraam cu daruri – pentru că presupune că şi el, asemeni majorităţii oamenilor, ar putea fi atras de bunuri pământeşti. Dar Dumnezeu veghează şi, pentru a-şi întări slujitorul, îi trimite chiar înaintea acestei întâlniri un vizitator misterios: pe Melhisedec. Împărat şi el şi în acelaşi timp şi preot, este un simbol al Domnului Isus (Evrei 7.1-10). Hrănit şi binecuvântat de Melhisedec, Avraam refuză categoric ofertele regelui Sodomei. O inimă satisfăcută de Hristos este secretul rezistenţei la ofertele lui Satan.

Lot, dimpotrivă, nu va lua deloc în seamă lecţia divină; se va întoarce să locuiască în Sodoma şi acolo va avea experienţe şi mai tragice.

22 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (2)

Cei din Tiatira făceau lucrări mari și aveau multă dragoste pentru Domnul, însă eșuau în a păzi Cuvântul Său – ei tolerau învățătura falsă, care îi ducea pe slujitorii Săi în rătăcire. În Filadelfia însă, Domnul a găsit ceea ce inima Sa căuta: „Ai păzit Cuvântul Meu”.

În ultimele ceasuri petrecute cu ucenicii Săi, Domnul a arătat limpede că dovada dragostei noastre pentru El este păzirea Cuvântului Său. El a spus: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”. Și, pentru a face și mai clar acest lucru, El a adăugat: „Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește”. Cât de mult ar trebui să punem la inimă aceste cuvinte! Și nu este vorba doar de poruncile Lui directe, ci de tot ceea ce Domnul a spus și încă spune prin Duhul adevărului (Ioan 16.13). De aceea a adăugat El: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu” (Ioan 14.15,21,23). Iată lucrul important pentru El și pentru noi! Și, fiindcă El dorește să rămânem în dragostea Lui, a mai spus: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea” (Ioan 15.10). Dovada dragostei noastre pentru Domnul nu sunt lucrările mari și râvna, nici simțămintele de iubire, cântatul, rugăciunea și închinarea – deși adevărata dragoste poate cu siguranță să cuprindă toate acestea – ci păzirea Cuvântului Său.

În epistolele sale, apostolul Ioan a scris: „Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ținem poruncile Lui”, și: „Și aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui” (1 Ioan 5.3; 2 Ioan 6). Era Ioan puțin legalist scriind aceste lucruri? Nu, ci inima lui era plină de dragostea lui Dumnezeu și dădea pe afară de dorința de a face lucrurile care Îi sunt plăcute Lui. El era cu adevărat un filadelfian! Facă Domnul ca noi toți, cei răscumpărați ai Lui, să păzim Cuvântul Său! „Nu am bucurie mai mare decât aceasta, să aud despre copiii mei că umblă în adevăr” (3 Ioan 4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar ferice de cine are milă de cei nenorociți; … cei care gândesc binele lucrează cu bunătate.
Proverbe 14.21,22

Ultima ocazie (2)

Am înțeles că femeia în vârstă nu se grăbea, deoarece mergea la azilul de bătrâni. Ochii ei erau în lacrimi, când mi-a spus că nu mai are pe nimeni din familie și că doctorul a constatat că nu mai are mult timp de trăit. Pe neobservate am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.

— Pe ce rută ați vrea să merg?

Următoarele două ore am condus prin oraș pe diferite străzi. Femeia mi-a arătat clădirea unde lucrase ca operator de lift. Apoi am trecut prin cartierul unde ea și soțul ei locuiseră când erau tineri căsătoriți. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau a unor colțuri de stradă, pe care le contempla în tăcere… pentru ultima dată. Cu siguranță, în mintea femeii s-au derulat multe amintiri… mai vechi și mai noi. Începusem să înțeleg de ce a dorit să meargă prin oraș la o oră așa de târzie. Noaptea făcea loc unei noi zile. Dintr-o dată ea mi-a zis:

— Sunt obosită… Să mergem!

Am condus în tăcere la adresa pe care mi-o dăduse. Era o clădire veche. Doi oameni au venit la mașină. Erau atenți la orice mișcare pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus valiza până la ușă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONDU-ȚI COPIII LA HRISTOS

„Poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea  copiilor tăi” (Deuteronom 6:6-7)

     Nu e ușor să fii părinte creștin într-o lume în care presiunea anturajului apasă asupra ta  cu milioane de kilograme pe centimetru pătrat; o lume în care valorile sunt decăzute, iar  imoralitatea este ridicată la mare rang. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, poți reuși! Ca să-ți  conduci copiii la Hristos, fă următoarele cinci lucruri:

1) Începe când sunt mici și citește-le  povestiri biblice în fiecare seară. Lasă-i să te audă cănd te rogi pentru ei ca să-L cunoască pe  Domnul Isus personal și când Îi mulțumești că a murit și pentru păcatele lor.

2) Când îi  duci la biserică, explică-le ce reprezintă anumite ceremonii și sărbătorile (Botezul, Cina  Domnului, Paștele și Crăciunul) și de ce sunt respectate și celebrate.

3) Fii sensibil la toate  întrebările spirituale pe care le pun și fă-ți timp să răspunzi la ele în așa fel încât să înțeleagă.

4) Cumpără DVD-uri și desene animate creștine care prezintă adevărurile Bibliei pe  înțelesul lor.

5) Crede că Duhul Sfânt îți va da înțelepciune la momentul potrivit ca să le  prezinți Evanghelia și roagă-te pentru mântuirea lor neîncetat.

La un moment dat, D.L.  Moody a raportat „două convertiri și jumătate” la un serviciu pe care l-a condus el.  Cineva a zis:”Presupun că vorbiți despre doi adulți și un copil.” „Nu, a răspuns domnul  Moody, mă refer la doi copii și un adult. Copiii au capacitatea de a-și dărui întreaga viață lui  Dumnezeu, dar unui adult îi mai rămâne doar jumătate din viață.” Și nu uita, lucrurile pe care  le învățăm cel mai bine sunt cele pe care le auzim cel mai des.

Așadar: „Poruncile acestea  pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 14:1-12

Spre deosebire de Avraam, omul credinţei, Lot este un exemplu de credincios care umblă prin vedere. Timp îndelungat el şi-a urmat unchiul imitându-l … aşa cum fac mulţi tineri care se bazează pe credinţa părinţilor lor sau a celor mai mari decât ei.

Supus la probă, Lot a arătat ce era în inima lui. Fără să se gândească s-a dus la Sodoma (13.12) şi acum locuia acolo (v. 12). Odată ce cineva a pornit pe o cale alunecoasă, nu se mai poate opri. Ca urmare a acestei stări nepotrivite în care se află, el ajunge să fie implicat într-un război care nu îl privea şi este luat prizonier împreună cu locuitorii Sodomei.

Amestecul cu cei care nu se tem de Dumnezeu îl expune pe copilul lui Dumnezeu la pierderea libertăţii şi, mai mult, această tovărăşie îi va crea întotdeauna greutăţi şi îi va aduce nelinişte în suflet. 2 Petru 2.8 atrage atenţia asupra acestor chinuri zilnice ale sufletului care, pentru Lot, ca şi pentru orice alt credincios lumesc, rezultă inevitabil din viaţa dublă pe care o trăiesc. Căzând pradă acestor conflicte, atât dinăuntru, cât şi din afară, un asemenea om nu poate decât să fie nenorocit.

Dimpotrivă, Avraam, pe munte, nu cunoaşte aceste complicaţii. El este străin de lume şi de toate îngrijorările ei. Semănăm noi cu Lot, sau cu Avraam?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: