Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 9, 2019”

9 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (1)

Cei din Laodiceea aveau o părere foarte bună despre starea lor. Ei spuneau: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și n-am nevoie de nimic” (Apocalipsa 3.17). Da, n-aveau nevoie nici măcar de Domnul, care, așa cum vedem, era afară și bătea la ușă. Inima lor era într-o stare cumplită. În Filadelfia însă, Domnul găsea ceea ce inima Lui căuta.

El știa faptele lor; nu erau fapte mărețe în ochii oamenilor, fiindcă ei aveau puțină putere. Însă El era atât de satisfăcut de ceea ce găsea în Filadelfia, încât a așezat o ușă deschisă înaintea lor – pe care nimeni nu o putea închide – pentru a-i încuraja, în ciuda lipsei lor de putere.

Primul lucru care Îi făcea plăcere Domnului se găsește în expresia: „Ai puțină putere”. Această expresie caracterizează lucrările lor, însă se găsește și în lista lucrurilor pe care El le aprobă. Acești credincioși aveau puțină putere, însă Îl cunoșteau pe Cel care îi spusese lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns, pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune„. La fel ca Pavel, ei puteau spune: „Deci foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele, ca să locuiască peste mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12.9). Ei știau foarte bine ce voise să spună Dumnezeu prin cuvintele: „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6).

Nimic nu este mai prețios inimii Domnului decât ca cei ai Lui să se încreadă în El în tot ceea ce fac. Doar în Domnul trebuie să căutăm putere pentru lucrare, iar de rezultate Se va îngriji El Însuși, lucrând toate prin Duhul Său și potrivit Cuvântului Său. Și, în contrast cu cei din Laodiceea, care credeau că nu au nevoie de nimic, noi să ne recunoaștem întotdeauna lipsa de putere și să apelăm la Hristos, căci El este tăria noastră (Psalmul 28.7)!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la timpul potrivit. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, potrivit adevărului mântuirii Tale!
Psalmul 69.13

Cât cântărește o rugăciune? (1)

O femeie sărăcăcios îmbrăcată, pe nume Luise, având privirea unui om învins, a intrat într-o băcănie. S-a apropiat de proprietarul magazinului în cel mai umil mod și l-a întrebat dacă i-ar da voie să ia câteva alimente. I-a explicat liniștită că soțul ei era foarte bolnav și incapabil să lucreze, că au șapte copii și că duc lipsă de hrană. John, proprietarul, a privit-o cu dispreț și i-a cerut să părăsească magazinul. Presată de nevoia familiei, femeia a adăugat cu sfială:

— Vă rog, domnule! Vă voi aduce banii cât de curând posibil.

Proprietarul i-a spus că nu-i poate da pe datorie, întrucât ea nu avea un cont la magazinul lui. Lângă cântar se afla însă un client care asistase la discuția dintre cei doi. Acesta a făcut un pas în față și i-a spus proprietarului că va plăti el alimentele de care femeia are nevoie pentru familia ei. Proprietarul a spus cu voce șovăielnică:

— Ai o listă de cumpărături?

— Da, domnule, a răspuns femeia.

— Bine…, a spus proprietarul, pune lista ta pe cântar și, în contul greutății ei, îți voi da alimente.

Femeia a ezitat un moment, cu capul plecat, apoi și-a luat poșeta, a scos din ea o bucată de hârtie și a scris ceva pe ea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE HAR, CĂCI ȘI TU AI NEVOIE DE EL

„Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21)

     Deși harul nu-i dă nimănui dreptul de a trăi după bunul său plac, judecata care vine în  urma pretenției ca ceilalți să trăiască după standardele noastre a provocat daune imense.  Chuck Swindoll scrie: „Legalismul răspândește un venin care paralizează, ne orbește, ne face  mai insensibili și trezește în sufletul nostru mândria. Dragostea este umbrită de un panou  mental, pe care apare o lungă listă care le pretinde celorlalți să se ridice la un anumit nivel.  În scurt timp prietenia este fracturată de o atitudine de judecată și de o privire critică. Și  înainte să tragi concluzia că ești nevinovat, analizează-ți reacția atunci când te întâlnești cu  un credincios care nu crede, nu se poartă sau nu se îmbracă în același fel ca și tine.

Chiar și atunci când ai impresia că ești destul de abil ca să-ți ascunzi adevăratele sentimente, ele apar  în „privirea ta înpietrită și în atitudinea „sunt mai sfânt decât tine.” Domnul Isus a zis: „Nu  judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta” (Luca  6:37). Un creștin care judecă se poartă ca și cum, dacă stinge lumina cuiva, lumina lui va  străluci mai puternic. Dar nu este așa. Pavel scrie: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege,  degeaba a murit Hristos.”

Tu spui: „Dar dacă cineva cade de pe cale sau păcătuiește  intenționat?” Biblia spune: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care  sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii  ispitit şi tu” (Galateni 6:1). Când îți iei singur dreptul de a-i condamna pe alții – le refuzi același  har de care s-ar putea să ai nevoie și tu înainte ca ziua să se sfârșească.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 5:1-20

După falimentul liniei lui Cain, este ca şi cum Dumnezeu lua istoria omului de la începutul ei (v. 1, 2). Avem aici succesiunea de nume care formează ceea ce   s-a chemat de-a lungul veacurilor „firul de aur al credinţei”, care va duce la Mesia: „sămânţa femeii” promisă după cădere. În această familie nu este problema multor ocupaţii, ca în cea a lui Cain. Umblarea pe pământ a omului lui Dumnezeu abia dacă lasă urme. El nu contribuie în mod semnificativ la progresul lumii şi istoria nu are lucruri mari de spus despre el. El se naşte, Îi slujeşte Dumnezeului său cu umilinţă, are copii şi moare. Da, moartea este acolo, consecinţă a păcatului şi rezumatul vieţii îndelungate a fiecăruia dintre patriarhi se încheie cu cuvintele inexorabile: „şi a murit” (de opt ori).

Satan, mincinosul, afirmase: „nicidecum nu veţi muri” (3.4), dar Dumnezeu a poruncit: „în ţărână te vei întoarce” (3.19) şi acest capitol 5 ne aduce o confirmare solemnă.

Totuşi Adam şi primii săi descendenţi au atins vârste record. Dumnezeu a permis aceasta, pentru ca, înainte de existenţa Scripturilor, adevărul să poată fi transmis oral prin cât mai puţini intermediari posibili (abia dacă au fost şapte între Adam şi Moise).

8 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor. Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o familie; pe cei încătușați îi scoate, ca să se bucure de belșug.
Lasă-i pe orfanii tăi! Eu îi voi ține vii; și văduvele tale să se încreadă în Mine.
Psalmul 68.5,6; Ieremia 49.11

Cât de mișcător prezintă Scriptura dragostea lui Dumnezeu față de văduve și orfani! Dumnezeului nostru Îi pasă de cei pe care El i-a creat. Cu cât ei sunt mai neajutorați, cu atât El Se îngrijește mai mult de ei. „El dă vitelor hrana lor, puilor de corb care strigă. El nu-Și găsește plăcere în puterea calului, nu are plăcere în picioarele omului. Plăcerea Domnului este în cei care se tem de El, în cei care-și pun speranța în bunătatea Lui” (Psalmul 147.9-11). Domnul spune: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Dumnezeu a creat femeia ca să fie un ajutor potrivit pentru bărbat. Peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu, bărbatul este văzut ca fiind capul femeii, însă nu ca fiind mai bun sau superior ei. Nici bărbatul și nici femeia nu trebuie să fie independenți unul de celălalt, ci fiecare are nevoie de celălalt. Prin urmare, este o mare pierdere pentru o soție să-și piardă bărbatul, să-l piardă pe cel care trebuie să o hrănească și să o îngrijească cu drag, pe care ea trebuie să-l completeze și căruia trebuie să i se supună, ca Domnului. Orfanii, de asemenea, trăiesc în circumstanțe foarte dificile, fiindcă lipsa părinților constituie un handicap imens. Iată de ce Dumnezeu este în mod deosebit interesat de soarta lor.

Societatea este gata să profite de văduve și de orfani. O văduvă, în timpurile biblice, era foarte vulnerabilă în lumea în care trăia, care era o lume în totul dominată de bărbați. Acest lucru este adevărat și astăzi, pentru o mare parte a lumii. Însă Dumnezeu a fost, și încă este, de partea celor lipsiți de ajutor și aflați în nevoie. Cât de mulțumitori trebuie să fim că un astfel de Dumnezeu este de partea noastră!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.
Apocalipsa 20.15

Cel mai mare document

În 1980, documentația despre reactorul nuclear din Kalkar, cuprinsă în circa 10.000 de dosare, a fost desemnată ca fiind „cel mai mare document al tuturor timpurilor, în Germania”. Lungimea totală a documentului se întindea pe 1 kilometru!

Dar ce este aceasta în comparație cu cărțile care vor sta cândva în fața tronului mare și alb? În Apocalipsa 20.12 este scris că toți morții vor apărea înaintea lui Dumnezeu și vor fi judecați. În cărțile care se află acolo sunt scrise toate faptele pe care le-au făcut oamenii în viața lor. Fiecare păcat, fiecare faptă rea este notată acolo! Nimic nu este trecut cu vederea! Chiar și ceea ce faci aici, pe pământ, în ascuns și neobservat de nimeni, este notat în cer.

Toți oamenii care nu s-au pocăit și care, ca urmare, nu Îl urmează pe Domnul Isus vor fi judecați după faptele lor și vor ajunge în iad!

Dar există și „cartea vieții”, unde sunt notate toate numele credincioșilor. Ei vor fi cândva la Domnul Isus în cer.

În care carte este înscris numele tău? Se mai găsește oare în cărțile unde sunt notate toate faptele, sau este scris deja în cartea vieții?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANTRENAMENT PENTRU ASCULTARE

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

     Ruth, soția lui Billy Graham, a scris: „Astăzi stau pe verandă, iar câinele nostru ciobănesc german stă la picioarele mele. În zare se aud tunete. Pe măsură ce furtuna se apropie, câinele o rupe la fugă spre partea din față a curții pentru a o întâmpina, zbătându-se și lătrând furios. După ce a trecut, se întoarce pe verandă, convins că el a gonit-o. E câine german de pază, dresat atent pentru căutări și salvări, pentru atac și ascultare. Căutarea și salvarea în această zonă muntoasă pot fi de mare folos. Nu-mi imaginez vreo situație în care i-aș porunci să atace. Însă un câine bine dresat poate simți ostilitatea sau poate detecta o armă (chiar și un obiect ce seamănă cu o armă), situație în care procedezi înțelept dacă stai la locul tău.

Însă ceea ce aduce o adevărată bucurie este dresajul pentru ascultare. Stai, șezi, culcă-te, du-te, caută, stai pe loc, ridică-te. Un câine neascultător nu e numai o pacoste, ci poate fi și o răspundere. Ascultarea poate face dintr-un câine o bucurie. Oare nu e tot așa și cu Dumnezeu și copiii Săi?

Cunosc unii oameni care au fost antrenați pentru atac. Nu o să le pomenesc numele – poate pe câțiva îi cunoști dar sunt foarte talentați la așa ceva. Apoi, mai sunt unii care sunt antrenați pentru căutare și salvare. (îi pun în acest grup pe cei din Armata Salvării). Și mai sunt și cei care au fost antrenați să fie ascultători. Eu cred că în faptul acesta, mai mult decât în oricare altul, își găsește Domnul Isus plăcere. Simpla ascultare; ascultarea cu bucurie, ascultarea sinceră și care nu pune întrebări. Cred că a fi în stare să spui împreună cu psalmistul: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” ar fi culmea pregătirii pentru creștini. Căci în asta își găsește Dumnezeu cea mai mare plăcere.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 4:17-26

Cain, condamnat să fie „pribeag şi fugar”, refuză ceea ce rânduise Dumnezeu pentru el şi se aşază în lume în mod confortabil. Îşi construieşte o cetate pentru el şi pentru urmaşii săi şi fiecare îşi găseşte o îndeletnicire după propria alegere. Însă «progresul social» nu îndreaptă natura umană. Rasa lui Cain se aseamănă cu înaintaşul ei. Violenţa şi spiritul de provocare al primului asasin din istorie se regăsesc în descendentul său, Lameh. Această imagine ne prezintă anticipat lumea de azi care Îl trimite la moarte pe Domnul Isus, adevăratul Abel. Totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi când crucea nu ar fi existat niciodată. Totul se organizează astfel încât viaţa pe pământ să fie cât mai plăcută. Nimic nu lipseşte: ştiinţă, artă, industrie, chiar şi religie. Numai Domnul Isus este aproape întotdeauna absent.

Dar, în paralel cu dinastia lui Cain, o altă spiţă îşi face discret apariţia la sfârşitul capitolului. Set ia locul lui Abel şi atunci oamenii încep să cheme Numele Domnului. Viaţa celui drept care fusese dat morţii se perpetuează simbolic pe linia credinţei, vorbindu-ne despre felul în care Hristos, al doilea Om, Şi-a câştigat o familie care-I poartă numele şi care trăieşte în temere de Dumnezeu.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: