Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 26, 2019”

26 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Scrie viziunea și graveaz-o pe tăblițe, ca să poată alerga cel care o citește.
Habacuc 2.2


Profetul Habacuc avea câteva plângeri, pe care le-a adus înaintea lui Dumnezeu. Starea morală joasă a poporului apăsa ca o povară asupra inimii lui. Răspunsul Domnului a fost că avea să-i trimită pe babilonieni să judece pe poporul Său. Acest lucru era de neacceptat pentru Habacuc. El gândea că era nedrept din partea lui Dumnezeu să Se folosească de o națiune atât de nelegiuită. Prin urmare, profetul a hotărât să aștepte în turnul de veghere un răspuns diferit (Habacuc 2.1). Dumnezeu, în harul Său, i-a oferit o viziune profetică, viziune care l-a făcut pe Habacuc să scrie, la rândul lui, o cântare de mulțumire (Habacuc 3). În decursul a trei capitole, Habacuc este transformat dintr-unul care se plânge (Habacuc 1), într-unul care veghează (Habacuc 2), iar apoi, într-unul care se închină (Habacuc 3).

Când Habacuc a primit viziunea profetică, i s-a spus să o graveze pe tăblițe. Cu siguranță, ea trebuia gravată într-un fel în care să fie ușor de citit și de înțeles. Dumnezeu dorește ca poporul Său să înțeleagă ceea ce El îi transmite. Vedem acest lucru și în alte părți din Scriptură. În zilele lui Neemia, cărturarul Ezra și leviții au citit înaintea poporului din Legea lui Dumnezeu într-un fel clar, dând sensul ei și ajutând poporul să înțeleagă citirea (Neemia 8.8). Acest lucru este important și astăzi, în adunări – vorbitorii trebuie să se adreseze cu voce clară și suficient de tare, ca să poată fi auziți și înțeleși, căci, altfel, de ce ar mai vorbi?

Viziunea profetică dată lui Habacuc n-avea să fie împlinită decât într-un viitor îndepărtat. Ea era pentru un timp stabilit; a doua venire a lui Hristos va avea loc cu siguranță, deși poate întârzia (Habacuc 2.3; Evrei 10.37). Profeția a fost dată pentru ca cel care o citește să alerge. Creștinul trebuie să umble acum în lumina viitorului – adevăratul scop al profeției.

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.
1 Petru 5.5


Mândria

Un evanghelist a fost chemat la căpătâiul unei muribunde. Doamna făcea parte dintr-un neam ales. Ea a întrebat: „Domnule evanghelist, credeți că atunci când voi fi în cer va fi acolo și slujnica mea?” — „În privința dumneavoastră, pot să vă spun că, dacă nu L-ați primit pe Mântuitorul în viață, nu veți fi în cer. Cu privire la servitoare, pot să vă spun că ea va fi în cer, pentru că L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al vieții ei și I-a slujit cu credincioșie.” — „Dar nu vor fi deloc diferențe în cer?”, a întrebat doamna. — „Stimată doamnă, nu este nevoie să vă îngrijorați cu privire la diferențe, ci vă spun să vă predați viața în mâinile Mântuitorului; și așa veți ajunge în cer. Atunci veți vedea cine va fi acolo și dacă sunt diferențe.”

Mândria omului nu dispare nici în fața morții. Mândria este aceea care îl oprește pe om să se întoarcă la Dumnezeu. Mândria este aceea care nu-l lasă pe om să stea de partea Mântuitorului disprețuit de lume. Mândria este o armă sigură de luptă a lui Satan împotriva întoarcerii oamenilor de pe calea păcatului. Mândria îi duce zilnic pe oameni la pierzare. Dintre multele greșeli ale omului, mândria este cea mai periculoasă. Omul poate să decadă în cele mai joase trepte de degradare morală și în cele mai respingătoare adâncimi de stricăciune, și totuși să se mândrească cu propria importanță, cu propria voință puternică și independentă. Să nu uităm că Dumnezeu stă împotriva mândriei! El îl va judeca pe orice om care, și din cauza mândriei, nu a vrut să creadă în Fiul lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (2)

„Ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:5)  


Cuvântul „ales” înseamnă că Dumnezeu a programat anumite lucruri care să aibă loc în  viața ta, în anumite momente. Uneori oamenii trebuie să-și schimbe modul de viață pentru a  se obișnui cu ideea unei sarcini neașteptate – dar nimeni nu adoptă un copil din întâmplare.  Să ne gândim puțin: cunoscându-ne dinainte toate slăbiciunile, Dumnezeu totuși ne-a ales.  „Ca să căpătăm înfierea…. şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu” (v. 5-7). Nu  trebuie să îți pui niciodată întrebarea dacă e bine să te apropii de Tatăl Ceresc, pentru că El  este mereu gata să te primească. Ai un loc rezervat la masă. „Tu îmi întinzi masa în faţa  potrivnicilor mei” (Psalmul 23:5).

Asta înseamnă că obstacolele și împotrivirile nu-ți pot fura  binecuvântarea lui Dumnezeu. A fi ales este ca și cum ai avea un card de cumpărături pentru  clienți fideli: ai parte de tratament preferențial! Însă asta nu-ți dă dreptul să trăiești cum  dorești. Unii dintre noi ne asemănăm cu băiețelul care s-a rugat: „Doamne, fă-mă băiat  cuminte. Dar dacă nu poți, nu-ți face griji – mă simt minunat așa cum sunt!” Nu, „Domnul  pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6).  Pedeapsa lui Dumnezeu nu înseamnă respingere, e o dovadă a dragostei Sale!

Nu ești ales  în funcție de rasă, de daruri, de talente, de înfățișare și de inteligență. Dumnezeu te-a ales  pentru că te iubește și are un plan special pentru viața ta. Și partea cea mai bună este că El  te va întări și te va echipa ca să-l duci la îndeplinire. „Acela care a început în voi această bună  lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 17:1-27


Domnul i Se arată din nou lui Avram, îi înnoieşte promisiunea Sa cu privire la descendenţii fără număr şi îi schimbă numele în Avraam. O schimbare de nume în Biblie este întotdeauna un semn al unei noi relaţii cu cel care dă noul nume. Aici patriarhul nostru nu este numai omul credinţei, ci şi tatăl tuturor oamenilor credinţei (Romani 4.11). Dându-i acest nume, „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (v. 5), Dumnezeu Se gândea deja cu interes şi cu dragoste la acea mulţime de credincioşi pentru care Avraam va fi ca un cap de spiţă şi din care sperăm să facă parte toţi cititorii noştri. Şi în împăraţii care aveau să descindă din Avraam (v. 6), Dumnezeu Îl vedea mai dinainte pe „Fiul lui David”, Împăratul pe care intenţiona să-L trimită Israelului şi lumii. Aşa se deschide în Noul Testament cartea genealogiei lui Isus Hristos: „fiu al lui David, fiu al lui Avraam”.

Odată cu noul nume, Dumnezeu îi mai dă lui Avraam încă un semn: cel al circumciziei, care corespunde într-o oarecare măsură cu botezul de astăzi şi reprezintă atât punerea deoparte pentru Dumnezeu, cât şi lipsa de încredere în lucrurile pământeşti (Filipeni 3.3).

Sfârşitul capitolului ne-o prezintă pe Sara primind şi ea un nume nou, atunci când este anunţat Isaac, după care putem vedea un Avraam ascultător în împlinirea poruncilor date de către Dumnezeu. 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: