Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “decembrie, 2018”

31 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește. Evrei 10.15

Mărturia Duhului

Mulți creștini sunt confuzi cu privire la ceea ce Scriptura ne învață despre mărturia Duhului Sfânt. Ei cred că această mărturie este o experiență emoțională, un sentiment de fericire, o stare de extaz sau o viziune care să le ofere cunoștința acceptării lor de către Dumnezeu. Astfel de experiențe subiective pot fi rezultatul mărturiei Duhului Sfânt, însă niciuna dintre ele, nici toate laolaltă nu constituie această mărturie.

Acum câțiva ani m-am întâlnit cu o credincioasă care nu mai era plină de bucurie, așa cum o știam eu. Nefericirea ei era consecința învățăturii unei persoane care o convinsese că, dacă nu avea „mărturia Duhului”, nu era mântuită. Deși se rugase cu stăruință pentru această „mărturie”, totuși nu o primise. Atunci i-am spus că eu am o mărturie clară, cu mult mai bună decât orice experiență – eu am Cuvântul lui Dumnezeu!

Epistola către Evrei stabilește mai întâi superioritatea lui Hristos față de îngeri și față de profeți, după care arată caracterul noului legământ, cel al harului. Multele jertfe din vechiul legământ nu au putut oferi îndreptățirea, însă, prin lucrarea de la cruce, Hristos îndreptățește pe oricine crede în El. Toți sunt îndreptățiți „prin har, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24). „Am fost sfințiți, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna” (Evrei 10.10). Duhul Sfânt ne mărturisește că Dumnezeu nu-Și va mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile noastre (Evrei 10.17; Ieremia 31.33,34).

Nu este nevoie să ne rugăm și stăruim pentru această mărturie. Cuvântul lui Dumnezeu o prezintă, iar noi trebuie să credem!

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”

Psalmul 90.12

Încotro priveşti tu?

Eu nu mă uit înapoi. Dumnezeu cunoaște eforturile mele fără rost. El știe ocaziile scăpate și greșelile înfăptuite. Toate acestea le las în seama Lui, a Celui care mi-a dat un Salvator și care în har îmi iartă eșecurile.

Eu nu privesc înainte. Dumnezeu cunoaște viitorul meu, drumul scurt sau lung, care mă va conduce la El acasă. Domnul Isus va fi cu mine în orice încercare și va purta la orice pas povara pentru mine.

Eu nu mă uit în jurul meu. Îmi va insufla doar teamă. Lumea devine tot mai neliniștită și tot mai turbulentă. Ea este așa de întunecată, periculoasă și rea. Fericirea care mi-o oferă ea, înșală și nu poate mulțumi inima mea.

Eu nu privesc nici înăuntrul meu. Aceasta mă va face foarte nefericit. Nu am nimic în mine în care să-mi pun speranța. În inima mea există doar nereușite și hotărâri slabe, care nu se realizează niciodată.

Dar eu privesc în sus la Domnul Isus. Acolo, inima mea găsește pace adevărată. Orice teamă dispare și face loc conștienței adânci: eu sunt iubit de Dumnezeu! Lumina dumnezeiască de sus alungă întunericul și lasă să strălucească harul lui Dumnezeu. Privind la Hristos în cer, nădejdea vie în venirea Lui se întărește în mine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HOTĂRÂRI PENTRU NOUL AN

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13)

Fii sincer: Câte hotărâri și decizii de anul trecut le-ai adus la îndeplinire? Se spune că amânarea este hoțul timpului. Ne promitem mereu că ne vom descurca mai bine. Dar „hotărârile” se împlinesc numai când ești „hotărât.” Asta înseamnă că trebuie să ai o minte hotărâtă. Iată patru hotărâri pe care trebuie să le iei pentru acest an:

1) Fă-ți timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Trezește-te mai devreme pentru a citi Biblia și pentru a te ruga înainte de a-ți începe ziua. Fă-ți mai mult timp pentru familie. Fă sport și mănâncă corect. Îngrijește-te mai mult de corpul tău; e Templul lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19).

2) Fă lucrurile pe rând. Când faci prea multe lucruri o dată, concentrarea ta se diluează și îți este mai greu să le duci la capăt. Când începi prea multe, termini prea puține. Așa că, începe din locul în care ești și clădește-ți succesele pas cu pas, făcând și ocupându-te de un singur lucru o dată.

3) Începe cu lucruri mărunte. Nu termina gălușca dintr-o înghițitură; pașii mărunți sunt regula jocului. Vorbește în termenii lucrurilor pe care le vei face și nu a celor pe care nu le vei face. De exemplu, în loc să spui: „Nu voi fi atât de critic,” încearcă să spui: „Astăzi voi căuta ceva bun la toți cu care mă întâlnesc.” (vezi Filipeni 4:8).

4) Ține evidența progresului sau a absenței lui. Nu  poți gestiona ceea ce nu poți măsura. Când stai față în față cu adevărul, vei vedea cât de departe ai ajuns și care sunt aspectele la care mai trebuie să lucrezi. Biblia spune „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri … pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 22.10-21

Pentru Daniel şi pentru poporul iudeu, profeţia era pecetluită, până la împlinirea ei viitoare (Daniel 12.9). Pentru creştin, ea nu mai este ascunsă (v. 10). Toată Biblia îi este dată pentru a fi înţeleasă şi crezută. Domnul să ne ajute să o cercetăm mereu mai profund (Ioan 5.39)! Fie ca, la întoarcerea Lui, să ne găsească printre aceia care păzesc Cuvântul Lui şi care nu neagă Numele Lui (cap. 3.8)! Acest nume fără seamăn, Isus, numele umanităţii Sale, ne este amintit încă o dată de El Însuşi: Eu, Isus”, sunt „Steaua strălucitoare de dimineaţă”, Cel care vine (v. 16). Noi nu aşteptăm un eveniment, ci pe Cineva pe care-L cunoaştem şi Îl iubim.

„Vino!” Acestei dorinţe trezite de Duhul îi răspunde promisiunea Sa: „Eu vin curând” (v. 12, 17, 20); apoi din nou ecoul afecţiunilor Miresei: „Amin! vino, Doamne Isuse”.

Am fost convertiţi pentru a-I sluji „pentru a-i invita pe cei cărora le este sete, pe cei care vor (v. 17)” şi pentru a-L aştepta. Domnul însă ştie că, şi pentru una şi pentru alta, avem nevoie de întreg harul Său (v. 21). De aceea Duhul lui Dumnezeu încheie această carte a judecăţii, şi a Cuvântului lui Dumnezeu în întregime, cu această promisiune a harului. Harul este resursa perfectă şi suficientă care ne va păzi „până va veni El” (1 Corinteni 11.26b).

30 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? … Suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit. Romani 8.35,37

Dragostea veșnică a lui Hristos este partea noastră binecuvântată. Nimic altceva din acest univers nu este atât de puternic. În ciuda tuturor dovezilor puterii vrăjmașului, noi suntem mai mult decât învingători. Samson, o imagine a învingătorului, a omorât leul cel tânăr. Mai târziu, în trupul leului și-au făcut stup albinele, care au produs miere, pentru hrana și bucuria lui Samson. Puterea și înviorarea au fost găsite în ceea ce îl amenințase pe Samson cu distrugerea. În tot ceea ce întâlnim pe calea noastră suntem mai mult decât biruitori și nimic nu ne poate despărți de dragostea Domnului.

În Efeseni 5.25 vedem devotamentul dragostei: „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea”. El S-a dat pe Sine, în infinita valoare a Persoanei Lui. Prin urmare, El are un drept asupra Adunării și o sfințește și o curățește de orice întinare. Când va veni ziua gloriei, El Își va prezenta Adunarea așa cum o dorește. Atunci va fi manifestat pe deplin devotamentul dragostei Sale.

În Efeseni 3.19 găsim caracterul nelimitat al dragostei lui Hristos: „Să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință”. Această afirmație ar putea părea paradoxală – să cunoști dragostea Sa, care întrece orice cunoștință (cunoaștere). Pe măsură ce suntem întăriți prin Duhul Său în omul dinăuntru, vom cunoaște vastitatea dragostei Sale, care este ca un ocean fără limite, care nu poate fi niciodată explorat pe deplin. Însă capacitatea noastră spirituală de a aprecia această dragoste și de a ne bucura de ea va crește constant.

Galateni 2.20 vorbește despre dragostea Lui pentru fiecare dintre noi, în mod individual: „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. Apostolul Pavel se bucura de simțământul dragostei personale a lui Hristos pentru el și primea orice călăuzire de la Cel care îl iubea și care Se dăduse pe Sine pentru el. Dragostea lui Hristos îl motiva în slujbă și era lumina pentru umblarea lui. Să medităm cu toții la dragostea lui Hristos, în variatele ei aspecte, și să ne bucurăm de ea!

W Magowan

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îlvor numi: Minunat…”
Isaia 9.6

Minunat

În versetul de astăzi citim că Fiul lui Dumnezeu va fi numit Minunat. Fie că ne gândim la întruparea Sa, fie la întâmplările petrecute imediat după nașterea Sa, fie la învățăturile Sale, fie la lucrările Sale, găsim că Domnul Isus Hristos este Minunat. El este Minunat în vorbirea Sa, în semnele și minunile pe care le-a făcut.

Pe lângă acestea, Mântuitorul nu numai că a fost Minunat sau că va fi Minunat când Se va întoarce, ci este Minunat ACUM, prin ceea ce face pentru multe ființe nefericite din toate părțile globului pământesc care au fost ruinate de păcat și care își recunosc în fața lui Dumnezeu starea lor. Cine, afară de Domnul Isus Hristos, ar putea elibera un om din lanțurile grele ale păcatului și din strânsoarea nemiloasă a lui satan? De câte ori nu am auzit de câte un om rău și violent în familie, făcându-i să trăiască în frică și în disperare pe cei ai lui, dar care, crezând în Cel al cărui Nume este Minunat, a devenit un soț și un tată bun și iubitor!

Exemplele pot continua la nesfârșit. Astfel de oameni nu au trebuit să facă lucruri mărețe sau să plătească ceva, ci doar să creadă în Acela al cărui Nume este Minunat și care face schimbări fundamentale în viața oamenilor. Această schimbare dorește s-o facă chiar acum și în viața cititorului încă nemântuit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LISTA DE ONOARE A MAMELOR

„O carte de aducere aminte a fost scrisă” (Maleahi 3:16)

Este oare posibil ca atunci când vom ajunge în ceruri să găsim o „listă de onoare a mamelor” în care vor apărea numele tuturor mamelor credincioase care s-au rugat zi și noapte pentru copiii și pentru nepoții lor? Poate, dar ceea ce știm sigur este faptul că: Dumnezeu onorează mamele care îl onorează pe Dumnezeu! El a răspuns rugăciunilor Anei și i-a dat un fiu care a ajuns profet și a condus poporul Israel.

Iar Pavel a scris cu privire la Timotei: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5).

Biblia ne spune că Dumnezeu ține o evidență: „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.”

Ioan scrie „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apocalipsa 20:12).

Susanna Wesley a avut nouăsprezece copii (nouă au murit când erau bebeluși) și a petrecut o oră în fiecare zi rugându-se pentru fiecare pe nume. Rugăciunile ei au fost răsplătite. Unul dintre fiii săi, John, a adus o trezire spirituală în Marea Britanie și a fost fondatorul Bisericii Metodiste.

Poate în ceruri va exista o listă de onoare a mamelor sau poate nu, dar un lucru e sigur – când mamele se roagă, Dumnezeu ascultă și viețile sunt schimbate. Așadar, mamelor, nu încetați niciodată să vă rugați pentru copiii voștri.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 22.1-9

Versetele 1-5 completează viziunea cetăţii sfinte în timpul mileniului. Şi remarcăm cât de mult se aseamănă prima pagină a Bibliei cu ultima. Scriptura începe şi se încheie cu un paradis, un râu, un pom al vieţii

Sfârşitul însă este mai frumos decât începutul, omega mai grandios decât alfa, paradisul viitor nu este regăsirea celui trecut, ci este paradisul lui Dumnezeu (cap. 2.7), în prezenţa veşnică a Mielului care a murit pentru noi. Acolo vor avea acces numai păcătoşii mântuiţi prin har, oameni precum tâlharul întors la Dumnezeu (Luca 23.43). Şi care va fi îndeletnicirea acestor locuitori? Ei vor sluji Domnului lor (v. 3; cap. 7.15); vor împărăţi împreună cu El (v. 5b; Daniel 7.27). Ceea ce va avea însă cel mai mare preţ pentru ei, dincolo de toate aceste împărăţii, este că vor vedea faţa Lui (v. 4; Psalmul 17.15).

De obicei un rob nu ştie ce face stăpânul său (Ioan 15.15). Isus însă nu le ascunde nimic robilor Săi, deveniţi prietenii Săi, cu privire la cele care trebuie să aibă loc în curând (v. 6). Nu este oare ciudat că deseori pătrundem atât de puţin în minunile care ne privesc pe noi? (1 Corinteni 2.9). Şi, peste toate, nu este trist că nu dovedim mai mult interes pentru ceea ce Tatăl a pregătit pentru gloria şi bucuria Fiului Său? (Ioan 14.28b).

29 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi. Împarte la șapte și chiar la opt, pentru că nu știi ce rău va veni peste pământ. Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ; și dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne.
Eclesiastul 11.1-3

Dacă aruncăm în mod literal pâine pe apă, ne putem aștepta s-o găsim din nou? Cu siguranță că nu! Ar părea la fel de inutil să aruncăm pâinea vieții, evanghelia harului lui Dumnezeu, în lumea aceasta, care este ca o mare agitată. Totuși, o astfel de acțiune este departe de a fi inutilă. În 1 Corinteni 15.58 citim: „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul”. Dacă oferim cu credincioșie evanghelia sufletelor, chiar dacă nu vedem rezultate prea curând, trebuie să știm că vor fi rezultate, fiindcă El a promis: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55.11).

Prin urmare, „împarte la șapte și chiar la opt”. Șapte este un număr deplin, iar opt semnifică o măsură care dă pe dinafară. Acest lucru ne spune că trebuie să prisosim în lucrarea Domnului, nu doar dintr-un simțământ al datoriei, ci cu o bunăvoință a dragostei. Dacă inimile noastre sunt pline de Hristos, nu putem decât să oferim binecuvântare celorlalți, împărtășindu-le dragostea Lui și minunatul Său plan de mântuire.

În pasajul citat se mai spune: „Dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne”. Toți oamenii vor fi loviți până la urmă de moarte, de aceea au nevoie de evanghelie înainte de acest moment solemn. Ei vor cădea într-o direcție sau alta, iar sfârșitul este fie raiul, fie iadul. „Cunoscând deci frica de Domnul, îi înduplecăm pe oameni” (2 Corinteni 5.11).

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Frica de Domnul este școala înțelepciunii și smerenia merge înaintea slavei.”
Proverbe 15.33

Ce am savurat?

Cu prilejul unei festivități, mai mulți colegi de școală s-au întâlnit la colegul lor care era profesor. Ca de obicei în astfel de ocazii, discuțiile au alunecat pe panta nemulțumirii față de viață. Profesorul i-a întrebat dacă doresc o cafea. Cum cei prezenți erau mulți, profesorul a adunat tot felul de cești care le avea prin casă și i-a servit pe fiecare. Când toți aveau în mâinile lor câte o ceașcă, profesorul le-a zis:

„Dacă observați bine, fiecare din voi ați pus cafeaua în ceștile cele mai prețioase aflate pe masă. Este normal să vreți ce este mai bun în viață, dar tocmai aici este sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi. Nu contează ce fel de ceașcă ați ales, cafeaua fiecăruia are același gust. Ceașca nu adaugă nicio calitate cafelei.”

Probabil, asemenea acelor oameni, am fost și noi ispitiți să alegem lucruri care par frumoase la exterior pe tot parcursul anului care se încheie foarte curând. Banii, casele, mașinile, poziția în societate… sunt asemenea ceștilor: doar ne ajută să trăim, dar nu sunt viața. Cei mai fericiți oameni nu sunt cei care au cele mai mari bogății. Cei mai fericiți oameni sunt cei care știu să se bucure de ceea ce au prin grija lui Dumnezeu. Respectul față de Dumnezeu face  parte  din  marea  școală  a  înțelepciunii.  În  această școală, fiecare poate savura bunătatea lui Dumnezeu arătată în creația Sa, dar mai ales în lucrarea Fiului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ DIN RUGĂCIUNE O PRIORITATE

„Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
(Faptele Apostolilor 6:4)

În cartea sa: „Disciplinele unui om evlavios”, pastorul și autorul R. Kent Hughes spune: „Jay Sidlow Baxter a împărtășit odată o pagină din propriul său jurnal unui grup de pastori care aveau întrebări despre disciplina rugăciunii. El a început să povestească cum a intrat în lucrare hotărât să fie un adevărat om al rugăciunii. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, responsabilitățile tot mai mari, îndatoririle administrative și subterfugiile subtile ale vieții pastorale au început să elimine rugăciunea. În plus de asta, a început să se obișnuiască cu starea aceasta, căutându-și mereu scuze. Apoi, într-o dimineață, totul s-a agravat când s-a apropiat de biroul său de lucru și s-a uitat la ceas. Glasul Duhului îl chema să se roage. În același timp, o voce suavă îi spunea să fie practic, să răspundă la scrisori și să recunoască faptul că el nu este „genul de om spiritual” – că numai câțiva pot fi așa. „Acea ultimă remarcă, spune Baxter „m-a rănit ca lama unui pumnal. Nu puteam suporta gândul că este adevărat.” El a fost îngrozit de capacitatea sa de-a raționaliza foarte mult chiar fundamentul vitalității și puterii sale ministeriale.”

Să înțelegem un lucru: Minutele investite în rugăciune îți vor aduce o răsplată mai mare decât orele petrecute într-o activitate fără oprire. Apostolii Noului Testament au înțeles lucrul acesta. Pe măsură ce biserica a crescut și oamenii au devenit mai ocupați, ei au luat o hotărâre care le-a schimbat viața: „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Drept urmare, biserica a crescut tot mai mult.

Așadar, fă din rugăciune o prioritate!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 21.9-27

După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1-8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, Mireasa, soţia Mielului. Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile? Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11, 18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3). Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu „concentrată” în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează Ioan 17.22: Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu. Eu în ei şi Tu în Mine; ca lumea să cunoască.

Şi cum ar putea intra vreun lucru întinat în locul unde locuieşte Domnul? (v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).

28 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

M-am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința.
2 Timotei 4.7

Pavel ajunsese la sfârșitul unei vieți lungi de sacrificiu pentru Domnul; el purta în trupul său semnele suferințelor sale. Într-un limbaj metaforic, menit să ofere inspirație, el îl prezintă pe creștin ca ostaș, ca atlet și ca agricultor, el însuși fiind un model și un exemplu al fiecărei categorii.

Ostașul: „M-am luptat lupta cea bună”. Pavel suferise multe privațiuni; nu se încurcase cu treburile vieții, ca să placă Celui care îl înrolase ca ostaș; purtase armura lui Dumnezeu în lupta „împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești” (Efeseni 6.10-18). El luptase cu curaj, iar acum urma să-și primească decorația, însă nu înainte de a-l îndemna pe Timotei și pe noi să luptăm lupta cea bună a credinței.

Atletul: „Mi-am sfârșit alergarea”. Lungimea cursei olimpice era de șase sute de picioare grecești, aproximativ o optime de milă romană. Ea este o imagine a întregii curse creștine. Punctul de plecare este crucea, iar punctul de sosire este de a-L câștiga pe Hristos. Cursa creștină trebuie alergată cu răbdare și cu disciplină. „Astfel alergați, ca să câștigați!”, ne îndeamnă Pavel (1 Corinteni 9.24-27).

Agricultorul: „Am păzit credința”. Credința însumează toate lucrurile care vorbesc despre Hristos. Cum păzise Pavel credința? Nu învelind-o într-un ștergar și îngropând-o în pământ, ci folosind-o pentru zidirea sfinților. El a predicat-o fără teamă și fără să-i fie rușine. „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu”, le-a spus el bătrânilor din Efes. Pavel nu și-a considerat viața scumpă pentru sine, ci a dorit să-și încheie alergarea și slujba pe care o primise de la Domnul (Fapte 20.24).

R A Barnett


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui.”
2 Petru 1.3

Cadoul preţios

Credința în lucrarea de salvare a Mântuitorului nostru este un dar prețios, un har al lui Dumnezeu, cea mai mare bogăție sufletească. Pe întreg parcursul acestui an, în fiecare meditație zilnică, am putut observa acest mare adevăr. Cine a venit ca un păcătos la Mântuitorul și a recunoscut în fața Lui vinovăția, primește acest cadou prețios: credința mântuitoare. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8.32).

Cât de prețioși suntem pentru Dumnezeu! Cât de mare a fost prețul plătit pe care Mântuitorul l-a dat! Acum, Dumnezeu dorește să dăruiască credinciosului, împreună cu Fiul Său, totul! Dumnezeu îmbracă pe cel care a crezut în Fiul Său cu haina dreptății veșnice. Dumnezeu a dăruit celui care și-a pus încrederea în El, toate cele privitoare la viață și evlavie prin cunoașterea Celui ce l-a chemat la slavă și putere. Apoi, credinciosul devine părtaș naturii divine prin lucrarea Mântuitorului. Aceasta nu se referă numai la iertarea păcatelor. Credinciosului i-a fost dăruită chiar viața Domnului Isus. Viața nouă este potrivită cerului. Pentru ca viața Mântuitorului să se vadă în mod practic în credincios, puterea dumnezeiască i-a dăruit totul pentru o umblare în credincioșie și evlavie. Un adevărat creștin va arăta că este ascultător Domnului său în umblarea sa de zi cu zi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ-I LUI DUMNEZEU CE AI TU MAI BUN!

„Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ din argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic” (2 Samuel 24:24)


În loc să creadă că Dumnezeu îi va da victoria asupra dușmanilor săi, David a hotărât din proprie inițiativă să-și numere soldații din armată pentru a vedea cât este de puternic. Dumnezeu a considerat lucrul acesta drept o insultă și poporul Israel a fost lovit de o ciumă care a șters de pe fața pământului șapte mii de oameni. Pentru a opri ciuma, David a fost înștiințat să facă următorul lucru: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (v. 18). Când Aravna și-a dat seama ce se întâmplă, i-a oferit lui David aria și boii fără plată. „Dar împăratul i-a zis lui Aravna: „Nu! vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ din argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli din argint. David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.” (v. 24-25).

Cuvântul anglo-saxon pentru închinare este „worthship”,însemnând actul de atribuire al meritului sau a valorii unei persoane sau unui obiect. Care este ideea? Când vine vorba să-L slujim pe Dumnezeu, se poate, dar să nu ne coste! Dumnezeu știe că nu putem da toți aceeași sumă, însă ceea ce ne cere El nu este o dărnicie egală, ci sacrificiu egal!

Biblia spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Așadar, fie că te închini, fie că slujești sau dăruiești, asigură-te că-I dai lui Dumnezeu ce ai tu mai bun.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 21.1-8

Pagina este întoarsă. Istoria primei creaţii a luat sfârşit. Începe veşnicia gloriei, în care Dumnezeu va fi „înconjurat de făpturi binecuvântate, aduse în stare să-L cunoască şi să-L înţeleagă în bucuria propriei fericiri, când timpul nu va mai fi” (J.N.D). Atunci marea (simbol al încurcăturii şi al separării popoarelor) va înceta să existe. Toţi răscumpăraţii vor fi ajuns în port, adică în cer. Dumnezeu însă nu ne descoperă câtuşi de puţin ce vom găsi acolo; ne spune mai degrabă, pentru mângâierea noastră, ce nu vom găsi deloc acolo: În această lume nouă, moartea va fi desfiinţată (1 Corinteni 15.26,54); nu va mai fi noapte, nici blestem (v. 25; cap 22.3,5); nici doliu, nici strigăt de durere, toate aceste consecinţe ale păcatului vor fi luat sfârşit, pentru că locuinţa lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna cu oamenii (v. 4).

Şi cei care vor fi rămas afară? Partea lor va fi moartea a doua, întuneric, plânsetele remuşcărilor într-o eternă depărtare de faţa Dumnezeului sfânt. Acolo vor fi necredincioşii, dar de asemenea fricoşii: cei care niciodată nu vor fi vrut să se hotărască din toată inima pentru Hristos. Şi deopotrivă mincinoşii şi ipocriţii. Prietene, îngăduiţi-ne pentru ultima oară să vă punem această întrebare: Unde vei fi în eternitate?

27 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi țină o sărbătoare în pustie.
Exod 5.1

Creștinismul nu doar cere, ci și oferă din plin. Și ce ne oferă el, în locul lucrurilor pe care le ia de la noi? Ne dăruiește „bogății de nepătruns”, în locul „gunoiului”. El ne oferă „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri”, în locul unei sclipiri de o clipă, pe firmamentul timpului. El ni-L oferă pe Hristos, bucuria inimii lui Dumnezeu, Obiectul închinării cerului, tema laudelor îngerilor, Lumina eternă a noii creații, în locul câtorva momente de plăcere păcătoasă și vinovată. Și ne ofertă o eternitate de fericire și de glorie în casa Tatălui, în locul unei eternități în flăcările cumplite ale iadului.

Ce vom spune deci? Nu este acesta un schimb avantajos? Nu avem oare motive din belșug pentru a renunța la această lume? Este remarcabil că toate aceste motive pot fi însumate într-unul singur, care poate fi enunțat astfel: «L-am găsit pe Hristos». Iată felul în care trebuie pusă problema. Oamenii nu găsesc deloc greu să dea la schimb cioburi pentru diamante, gunoaie pentru perle, țărână pentru aur. În același fel, aceluia care a gustat din bunătatea lui Hristos nu-i va fi deloc greu să renunțe la lume.

Dacă Hristos umple inima, lumea nu numai că este scoasă afară, ci este și ținută afară. Nu numai că întoarcem spatele Egiptului, ci ne și depărtăm de el îndeajuns pentru a nu ne mai întoarce niciodată. Și pentru ce? Ca să fim triști și resemnați? Nicidecum, ci pentru a ține o sărbătoare pentru Domnul. Este adevărat că o ținem în pustie, însă chiar și pustia e un fel de cer, atunci când Îl avem pe Hristos împreună cu noi. El este cerul nostru, lumina ochilor noștri, bucuria inimilor noastre, hrana sufletelor noastre; căci cerul însuși nu ar fi cer fără El, iar pustia este schimbată în cer de prezența Lui dragă, strălucitoare și deplin satisfăcătoare.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele…”
Ieremia 15.16

Cartea care-ţi vorbeşte

Unui negru, cineva i-a spus că Biblia nu este adevărată. Negrul nu s-a gândit niciodată că cineva ar putea pune la îndoială Biblia. Răspunsul negrului la această provocare a fost simplu: „Cartea aceasta să nu fie oare adevărată? Poate oare o minciună să-ți facă inima fericită? Eu am luat Biblia în casa mea, am citit-o și inima mea a devenit fericită din cauza ei. Eu eram un bețiv, un hoț și un mincinos, dar această carte mi-a vorbit și a făcut din mine un om nou. Nu, cartea aceasta nu este o minciună.”

Dumnezeu ne vorbește prin Biblie, Cuvântul Său. Dumnezeu ne arată voia Sa, gândurile și hotărârile Sale. Biblia nu se adresează la modul general, ci fiecăruia în parte. Dumnezeu Se referă la tine și la mine, când ne vorbește prin Cuvântul Său. De aceea să ne punem întrebarea: Ce valoare are Biblia în viața mea? Pentru negrul din istorioara de astăzi, Biblia a căpătat o mare valoare. Negrul a devenit un om cu inima fericită. Şi ca acest negru, mai sunt milioane de creștini care pot mărturisi că Dumnezeu le-a vorbit prin Cartea Sa.

Acceptă și tu, cititorule, mesajul Bibliei ca fiind pentru tine personal! Primește învățătura Bibliei ca o hrană pentru sufletul tău și atunci cuvintele Cărții vor fi pentru tine bucuria și veselia inimii tale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ DE TINE!

„Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul … vostru” (1 Corinteni 6:20)

     Biblia spune:”…trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos…și trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi…” (1 Cor. 6:15 şi 19). Iar în 1Cor. 6:20 spune: „Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Cum poți face asta?

1) Schimbă-ți dieta! Mulți dintre noi mâncăm din motive greșite – cum ar fi stres, plictiseală, oboseală, mânie, depresie și stimă de sine scăzută. Încearcă să ajungi la rădăcina problemelor tale. Consumul insuficient de fructe, legume și fibre și consumul de prea mult fast-food poate duce la haos în ceea ce privește sănătatea ta. Practică autocontrolul! „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24).

2) Apucă-te de sport! Secretul este să începi treptat. Mergi pe scări, nu cu liftul, lasă-ți mașina în parcare și plimbă-te, joacă-te cu mingea cu copiii tăi în loc să te uiți la televizor. Dumnezeu a creat corpul tău ca să se miște și asta nu înseamnă să mergi pe jos de la mașină la birou în fiecare dimineață. Exercițiul fizic de trei ori pe săptămână timp de o jumătate de oră va reduce tensiunea arterială și stresul și îți va accentua sentimentul că te simți bine. Haide, treci la treabă!

3) Culcă-te devreme! Pastorul Tony Jenkins s-a dus la doctor deoarece soția lui sforăia. „Chiar atât de mult vă deranjează?” l-a întrebat doctorul. „Nu doar pe mine mă deranjează, a răspuns Jenkins, ci întreaga adunare!” Serios vorbind, ai nevoie să stai cu ochii închiși opt ore. Poate supraviețuiești și cu mai puțin, dar îți dorești doar să supraviețuiești? Psalmistul a spus: „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, … căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2).

Așadar, stinge televizorul și computerul și culcă-te la o oră rezonabilă. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai grijă de tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 20.7-15

O mie de ani de binecuvântări nu vor schimba inima omului. Satan dezlegat va reuşi să stârnească o ultimă şi gigantică revoltă a naţiunilor, căreia Dumnezeu îi va răspunde printr-o judecată scurtă şi fulgerătoare. Acum sună ceasul solemn în toate: se împlineşte Evrei 9.27 dar şi Ioan 5.24.

Toţi morţii vor apărea înaintea marelui Judecător. Între ei au fost multe diferenţe în timpul vieţii lor pământeşti: unii au fost mari, onoraţi de semenii lor (Luca 16.19), alţii mici sau chiar de la periferia societăţii (Luca 23.39). Iată-i însă pe toţi strânşi, fără vreun plus de distincţie, pentru că toţi au păcătuit (Romani 3.23). Pentru a dovedi aceasta, sunt deschise cărţi în care fiecare îşi regăseşte cu groază toate faptele consemnate una după alta (Psalmul 28.4). Şi cine-ar putea suferi citirea fie şi numai a unei singure pagini din cartea faptelor lui? De asemenea este deschisă şi cartea vieţii. Numai pentru a constata însă că numele lor nu se găsesc în ea! Aruncaţi-i în întunericul de afară este sentinţa Judecătorului suprem (Matei 22.12,13). Acolo ei se vor alătura lui Satan, devenind tovarăşii lui în mizerie, pentru un chin fără speranţă şi fără sfârşit.

Credinciosul nu va fi judecat după faptele lui, ci după lucrarea desăvârşită a Domnului Isus.

26 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ucenicii au hotărât ca, după prosperitatea fiecăruia, să trimită fiecare ceva, spre slujire, fraților care locuiau în Iudeea, ceea ce au și făcut.
Fapte 11.29,30

Pentru că eu mărturisesc că, de bunăvoia lor, după putere și peste putere, ne-au cerut cu multă stăruință harul și comuniunea slujbei pentru sfinți.
2 Corinteni 8.3,4

Apostolul Pavel ne spune că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Într-adevăr, dacă cineva „are bunurile lumii și îl vede pe fratele său având nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?”. Suntem îndemnați „să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr” (1 Ioan 3.17,18).

Primii creștini de la Ierusalim, fără să fie forțați, ci de bunăvoie, aveau toate lucrurile în comun. Ei își vindeau proprietățile și bunurile și puneau banii la picioarele apostolilor, pentru a fi împărțiți după nevoile tuturor credincioșilor. Această practică a durat câțiva ani, în ciuda cărnii care s-a manifestat, mai întâi prin înșelăciune (Fapte 5), apoi prin murmur (Fapte 6). Pe măsură ce Adunarea creștea și se răspândea de-a lungul întregului imperiu roman, grija plină de dragoste, sub călăuzirea Duhului, a continuat, însă mijloacele de a o pune în practică, în special pentru sfinții aflați în nevoie din Iudeea, deveneau tot mai anevoioase, fiindcă banii trebuiau transportați.

Pavel și cei care lucrau împreună cu el au fost bucuroși să-și aducă aportul la ajutorarea fraților săraci din Ierusalim (Galateni 2.10). Colectele erau făcute în mod special printre adunările dintre națiuni. Însă atunci nu existau bani de hârtie, nici cecuri, ci doar monede de metal, care trebuiau transportate de frați de încredere. A sluji sfinților în nevoie a fost și este o lucrare a dragostei pentru Domnul.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
Geneza 4.7

Totul s-a schimbat

„În seara de Crăciun am fost la colindat. Când am ajuns spre dimineață acasă, am încercat să deschid poarta, dar n-am reușit. Afară era frig și, cum stăteam în fața porții, mă gândeam la ai mei care erau în casă la căldură. M-am gândit atunci la acel tablou care Îl reprezenta pe Mântuitorul la o ușă încuiată. În acele momente am fost conștientă de goliciunea mea spirituală și de nevoia de a fi eliberată de păcatele mele. Acolo, în fața porții închise, L-am primit pe Mântuitorul care a pus capăt unei vieți duplicitare: nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Din acel moment, totul s-a schimbat în viața mea și am înțeles răbdarea, mila și harul Domnului”, a declarat unui reporter o tânără care a găsit pacea sufletească.

Situația acelei tinere este caracteristică tuturor oamenilor care încă nu și-au pus cu seriozitate încrederea în Dumnezeu. Păcatul pândește la ușa vieții fiecărui om și caută intrare. Viața multor oameni este duplicitară: nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Fiecare om este chemat să pună capăt unei astfel de stări total nepotrivite. Niciun om nu poate să stăpânească păcatul. Şi atunci…? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că în Fiul Său ne-a dăruit un Salvator! Când Mântuitorul este primit în casa vieții noastre, totul se schimbă. Viața duplicitară devine, prin harul Domnului, o viață trăită pentru un scop cu urmări veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE POATE FACE BÂRFA?

„Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile” (Proverbe 18:8)

Furnicile-leu trăiesc în găuri mici în formă de con, pe care le scobesc în nisip. Ele coboară cât de jos pot, și privesc în sus pentru a vedea totul. Când apare prada și ajunge pe marginea conului pregătit cu atâta migală, furnica-leu simte câteva firișoare de nisip alunecând în jos, ceea ce-i transmite faptul că „hrana” se află sus. În acel moment, ea începe să arunce cu noroi în victima sa. Ea încearcă să aducă prada până la nivelul ei. Asta facem și noi atunci când bârfim. Aruncăm cu noroi în alții, sperând să-i coborâm la nivelul nostru.

De aceea Solomon ne-a avertizat „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.” Urechea tânjește după bârfe la fel ca stomacul înfometat după mâncare. Solomon continuă cu o altă avertizare: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci.” (Proverbe 20:19). Așadar, dacă ai buze bârfitoare sau urechi ahtiate după noutăți, Dumnezeu spune: „Nu fă asta!” Iată ceva la care poate nu te-ai gândit: chiar dacă nu poți fi cunoscut cu adevărat și judecat prin ceea ce spun alții despre tine, poți fi cunoscut și judecat prin ceea ce spui tu despre ei. În majoritatea cazurilor e ilegal să furi sau să primești bunuri furate.

De aceea apostolul Pavel ne-a prevenit: „Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.” (1Timotei 5:19). Și încă un gând: bârfa trebuie să aibă întotdeauna un complice pentru a comite fapta rea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: nu primi și nu transmite bârfa mai departe.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 19.17-21; 20.1-6

Spre deosebire de „ospăţul nunţii Mielului” (v. 9), aici vedem ceea ce în mod ironic este numit „marea cină a lui Dumnezeu” (v. 17b; Psalmul 2.4,5; Ţefania 1.7). Confruntarea finală dintre oştile Fiului lui Dumnezeu şi cele ale conducătorului roman se va încheia cu nimicirea totală a acestora din urmă. Fără altă judecată, fiara şi profetul mincinos vor fi aruncaţi de vii în infern (comp. cu Numeri 16.33; Psalmul 55.15). Apoi Dumnezeu Se ocupă de stăpânul lor, Satan. Capitolul 12 ni l-a arătat pe Satan aruncat din cer. Aici un lanţ şi o cheie simbolice îl pun pe marele ucigaş în imposibilitatea de a fi vătămător. În sfârşit, versetul 10 ni-l prezintă, după o mie de ani, alăturându-se celor doi complici ai săi în iazul de foc (Matei 25.41). Înţelegem deci că nu există în Biblie carte de care diavolul să se teamă mai mult decât de Apocalipsa. Pentru a face ca ea să nu fie citită, îi convinge până şi pe credincioşi de opacitatea ei.

Satan fiind legat, nimic nu se mai opune de atunci înainte domniei glorioase a Domnului. Am putut constata că această Împărăţie, contrar gândurilor multora, nu va lua fiinţă prin îmbunătăţirea treptată a lumii, ci prin judecăţi. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Hristos doreşte să împartă cu noi autoritatea Lui (Daniel 7.18)! Să nu fraternizăm astăzi cu lumea pe care mâine o vom judeca (1 Corinteni 6.2).

25 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel.
Judecători 2.10

Cartea Iosua și cartea Judecători încep într-un fel asemănător. Cartea Iosua începe cu cuvintele: „După moartea lui Moise, slujitorul Domnului …”, iar cartea Judecători, cu cuvintele: „După moartea lui Iosua …”. Timpul trece; o generație urmează alteia, însă ele nu se aseamănă în mod necesar. Deși declinul lui Israel a început devreme, cei care aveau credință în Dumnezeu au experimentat prezența și puterea Lui. Fiecare generație trebuie să se întoarcă la izvorul divin și să ia apă vie pentru ea însăși. Nu este suficient să rămânem în lucrurile pe care alții le-au învățat, ci trebuie să fim noi înșine convinși de ele. Izvorul rămâne mereu accesibil și același.

Moise a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut. Iosua a manifestat energia credinței, iar această credință a continuat și în bătrânii care îl urmaseră pe Iosua. Însă, la un moment dat, „s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul”. În consecință, nu ne miră deloc declinul rapid al lui Israel.

Aceeași schimbare de generații apare și în familiile noastre. Poate că un bunic a fost caracterizat de evlavie, de separare de lume și de atașament față de Domnul, iar copiii lui au urmat același drum. Dar ce vor face nepoții lui? Se vor asemăna ei cu acea generație care nu-L cunoștea pe Domnul? Sau vor fi din numărul acelora care privesc la viețuirea celor care le-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și le imită credința?

În ce privește mărturia din zilele noastre, Îi putem mulțumi Domnului pentru cei pe care El i-a ridicat în trecut pentru a readuce la lumină adevărurile din Cuvântul Său. Noi avem beneficiul ostenelii generațiilor credincioase de dinaintea noastră. Ce se va întâmpla cu generația noastră? Vor fi în ea tineri creștini tari în credință și evlavioși, care vor influența în bine familiile și adunările lor?

G Andre

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …au văzut Pruncul…, s-au aruncat cu fața la pământ și i s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și i-au adus daruri…” Matei 2.11

„Absent la petrecere”

Prima mențiune despre nașterea Domnului Isus Hristos comemorată pe 25 decembrie a fost în vremea lui Constantin, cam prin anul 325. Data exactă a nașterii Mântuitorului nu se cunoaște. Nicio scriere nu ne spune dacă primii creștini comemorau nașterea Domnului Isus. Astăzi, Crăciunul se sărbătorește printr-un amestec neobișnuit de practici păgâne și religioase. Într-o scriere cu titlul „Absent la petrecere” se spune că mulți oameni se complac în petreceri, distracții și divertisment în timpul sărbătorilor. De Domnul Isus Hristos nici prin cap nu le trece. Domnul lipsește de la petrecere și cu siguranță că nici nu s-ar simți bine dacă ar fi venit. Cum crezi că ar arăta o petrecere la ziua de naștere a cuiva fără persoana care ar trebui sărbătorită?

Cât de diferit au stat lucrurile când magii au venit să se închine în fața Domnului Isus! Vizitatorii neobișnuiți i-au adus daruri unice: aur, smirnă și tămâie. Se presupune că aceste daruri costisitoare au asigurat nevoile zilnice ale lui Iosif, ale Mariei și ale Pruncului în timpul fugii în Egipt șia șederii lor acolo. Dar magii au mai adus Pruncului ceva foarte important: închinarea lor. Şi noi putem să ne închinăm înaintea Domnului Isus Hristos cu o închinare plăcută lui Dumnezeu, după ce am făcut ce este scris în Proverbe 23.26:

„Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DACĂ NU AR FI VENIT HRISTOS

„Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)

Oamenii învățați nu au reușit să se pună de acord cu privire la data exactă a nașterii lui Hristos. Nu se știe nici dacă Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, care este vizitată de pelerini, reprezintă locul exact al nașterii. Nici unul dintre noi nu poate cuprinde cu mintea cum, prin Duhul Sfânt, o tânără fecioară a putut concepe un copil. Dar iată vestea bună: Noi nu trebuie să știm când, unde sau cum s-a născut Isus, ci trebuie să știm de ce s-a născut. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16).

Patru lucruri contează cu adevărat:

1) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, Dumnezeu ar fi rămas necunoscut pentru noi.

2) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, am fi rămas cu păcatele neiertate. Numele lui Isus înseamnă „Iehova mântuiește!” Ioan Botezătorul L-a numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

3) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, rugăciunile noastre ar rămâne fără răspuns. În vremurile biblice, era nevoie de un preot care să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este Marele nostru Preot care „a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

4) Dacă Hristos nu ar fi venit prima dată, nu am avea siguranța că va veni a doua oară să ne ia în ceruri ca să fim cu El. Deci, Hristos a venit să ne salveze și despre asta vorbește Crăciunul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 19.1-16

Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum Domnul o prezintă pe adevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împlinească atunci când se aflau pe pământ. „Cei chemaţi” vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iar prietenul Mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui” (Ioan 3.29)!

În aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat”, pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată” (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată prospeţimea afecţiunilor noastre.

Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător. Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu”, El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile” (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).

Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?

24 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Petru, răspunzând, I-a spus: „Dacă toți se vor poticni de Tine, eu niciodată nu mă voi poticni”. Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori Mă vei tăgădui”.
Matei 26.33,34

Firea care acționa în Petru n-a avut putere să-l ducă decât până la momentul încercării, iar acolo a cedat. Petru s-a lepădat de Domnul chiar în prezența Lui. El ar fi putut să-L vadă pe Mântuitorul său dacă inima nu i s-ar fi întors de la El. Isus privea la Petru și totuși acesta s-a lepădat de El în fața slujnicei, spunând: „Nu-L cunosc!”. Fusese avertizat, iar Domnul n-a îngăduit să fie susținut de puterea divină în acel moment, fiindcă Petru avea nevoie să învețe prin experiență ce era el în sine însuși.

Dacă observăm tot ceea ce a făcut Hristos, vom vedea cum a vegheat El asupra ucenicului Său în tot acest timp. Harul Lui i-a ieșit în întâmpinare, ca să zicem așa, și a avut grijă de el de-a lungul întregii încercări. Primul lucru pe care Isus i-l spune lui Petru este că S-a rugat pentru el. Nu pocăința lui Petru a produs mijlocirea lui Isus, ci mijlocirea lui Isus a produs pocăința lui Petru. „M-am rugat pentru tine”, apoi „Domnul S-a întors și a privit la Petru”. În ce-l privește pe Iuda, el s-a lepădat de Domnul; și, când conștiința i-a fost trezită, s-a sinucis. De îndată ce a înfăptuit nelegiuirea, toată îndrăzneala i-a pierit și s-a dus și s-a spânzurat. Aici însă, efectul rugăciunii lui Isus a fost păstrarea credinței în adâncul inimii lui Petru, așa încât, atunci când a privit la el, Petru a fost zdrobit.

Prin urmare, primul lucru care trebuie remarcat este că Domnul Se rugase pentru Petru, iar al doilea, că El întotdeauna l-a avut în gând pe ucenicul Său, așa că, imediat după ce a cântat cocoșul, Isus S-a uitat la el, iar Petru a plâns cu amar. Astfel lucrează Domnul în ce ne privește: Se roagă pentru noi și îngăduie să intrăm în ispită. El ne îndeamnă, într-adevăr, să ne rugăm ca să nu intrăm în ea, însă Dumnezeu îngăduie să ajungem acolo fiindcă vede sfârșitul care va urma. Dacă Petru ar fi fost conștient de propria-i slăbiciune, n-ar fi îndrăznit să intre la marele preot. Această încercare a fost consecința firească a ceea ce era el în carne; însă a fost scopul lui Dumnezeu să-l folosească și chiar să-l pună într-o poziție proeminentă în lucrarea Sa. Cauza căderii lui a fost încrederea în sine.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său…, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.”
Galateni 4.4,5

„Ce bine că ai venit!”

Era perioada Crăciunului. Pretutindeni era o atmosferă de sărbătoare, plină de bucurie și dărnicie. Într-o familie însă, situația era alta. De câteva luni, tatăl era foarte bolnav, așa că darurile pentru copii lipseau, iar cămara era goală. Copiii priveau pe fereastră și așteptau să se întâmple ceva. Ajunul Crăciunului era pe sfârșite și nu venise nimeni. În cele din urmă, mama i-a dus la culcare pe micuții care au adormit îndată. În ziua de Crăciun, copiii și-au ocupat din nou locurile la fereastră. Mama lor se ruga cu tărie, ca Dumnezeu să trimită ceva mâncare pentru micuții ei și pentru soțul bolnav. Aproape se înserase, când cineva a bătut la ușă. Oare s-a gândit cineva la ei? În fața ușii stătea un bărbat cu un coș plin cu mâncare și daruri pentru fiecare. Copiii s-au aruncat în brațele lui strigând plini de bucurie: „Ce bine că ai venit! Am crezut că toată lumea ne-a uitat!”

Cu peste două mii de ani în urmă, o altă familie – familia lumii întregi – s-a aflat într-o mare nenorocire. Problema omenirii părea să nu aibă rezolvare, însă la momentul potrivit a sosit marele Dăruitor care a adus bucurie, pace și speranță  în  inimile  celor  care  L-au  primit.  Ce  măreție: Domnul slavei, Fiul lui Dumnezeu, a venit în această lume păcătoasă și disperată! Ne numărăm printre cei care pot spune din inimă: „Ce bine că ai venit!”?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE CE VORBEȘTE CRĂCIUNUL?

„…nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39)

     La primul Crăciun, Dumnezeu a făcut ceva ieșit din comun. Max Lucado spune în felul următor: „Coborând de pe tron, El a dezbrăcat haina de lumină și s-a îmbrăcat în piele: piele de om pigmentată. Lumina universului a pătruns într-un pântec întunecos și umed. El, Cel în fața căruia se închinau îngerii, s-a adăpostit în placenta unei fecioare, a fost adus pe lume într-o noapte rece și a fost așezat să doarmă pe paiele dintr-un grajd de vite. Maria nu a știut dacă să-i dea lapte sau să-i aducă laudă, așa că i le-a dat pe amândouă – întrucât El era, pe cât putea ea să înțeleagă, flămând și sfânt. Iosif nu a știut cum să-L numească fiu sau tată. 

Dar până la urmă L-a numit Isus, pentru că așa i-a spus îngerul și pentru că nu avea nici cea mai mică idee cum să-L numească pe un Dumnezeu pe care Îl putea legăna în brațele sale.” Lucado continuă: „Nu crezi că stăteau cu capetele plecate, întrebându-se în mintea lor: „Oare ce faci, Dumnezeule?” sau mai bine spus „Dumnezeule, ce cauți în lume?” „Ce m-ar putea opri să te iubesc?” răspunde Dumnezeu. „Te întrebi cât va ține dragostea Mea? Găsești răspunsul pe o cruce veche, de pe un deal stâncos. Pe Mine mă vezi acolo, Făcătorul Tău, Dumnezeul tău… atât de mult te iubesc.” Pavel întreabă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35). După care dă răspuns la propria sa întrebare „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (v. 38-39).

Despre asta vorbește Crăciunul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 18.14-24

Plângerile negustorilor (v. 11, 15) ne amintesc de nemulţumirile lui Dimitrie şi ale artizanilor din Efes care se temeau să nu cumva să piardă „un mare câştig” şi „bunăstarea” pe care le-o procura cultul idolului (Fapte 19). În fond, care este diferenţa dintre marea „Diană a efesenilor” şi „Babilonul cel mare”, între idolatria păgână şi corupţia creştinismului? Nu poate să nu aibă succes religia care-i dă omului toate roadele dorite de sufletul său (v. 14), care-i încântă simţirile, adormindu-i conştiinţa (muzica joacă în aceasta un rol important: v. 22; Daniel 3.7), care-i favorizează comerţul, pretextând tot felul de bucurii. Este îndeajuns să vedem, la sfârşitul anului, în ce mod păgân este celebrată de mulţi naşterea Domnului Isus.

În ea s-a găsit sângele sfinţilor (v. 24). Deja în cetatea lui Cain, la începutul Bibliei, se găseau nenumărate lucruri plăcute, „în timp ce sângele lui Abel striga” (comp. cu Geneza 4.10,17). Astăzi, lumea religioasă se bucură, în timp ce adevăratul credincios suferă şi se întristează (Ioan 16.20). Mâine vor răsuna vaietele pe pământ, dar la acestea va răspunde bucuria cerului (v. 20). Să ne ajute Dumnezeu ca, prin credinţă, să vedem toate lucrurile aşa cum le vede El!

23 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
Matei 2.11

Darurile magilor – Smirnă

Smirna este o rășină extrasă dintr-o plantă care crește în Arabia, folosită ca parfum, în mod special pentru îmbălsămarea morților. Este interesant de știut că această rășină apare pe plantă sub forma unor lacrimi. Smirna este adesea asociată cu moartea, iar în Scriptură ea este un simbol al suferinței și al morții. Adunarea cu acest nume, în Apocalipsa 2.10, este îndemnată să nu se teamă de lucrurile pe care avea să le sufere și să fie credincioasă până la moarte.

Prima menționare a smirnei în Biblie se găsește în Geneza 37.25. Ea era unul dintre lucrurile transportate de caravana ismaeliților care l-au cumpărat pe Iosif și care l-au dus ca rob în Egipt. Este izbitor faptul că smirna este prima oară menționată în legătură cu Iosif, care a fost urât și lepădat de frații săi, iar apoi vândut pentru douăzeci de arginți. Ce imagine minunată a Domnului nostru!

Când Domnul Isus a fost pe cruce, I s-a dat smirnă amestecată cu vin (ca anestezic), însă El a refuzat s-o bea (Marcu 15.23). Nicodim a adus o sută de măsuri de smirnă și aloe pentru înmormântarea lui Hristos (Ioan 19.39). Darul magilor arăta clar că Domnul avea să sufere și să moară. Solomon descrie dorința Mirelui: „Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, voi veni la muntele de smirnă și la dealul de tămâie” (Cântarea Cântărilor 4.6). Ce imagine minunată ne prezintă acest munte: prezența lui Hristos în mijlocul nostru, atunci când ne amintim de El, până la venirea Lui! Primul lucru pe care magii l-au făcut la vederea lui Hristos a fost să se arunce la pământ și să închine înaintea Lui. Acesta este și privilegiul nostru!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
Luca 2.11

Naşterea Mântuitorului

Vestea îngerului ne vorbește astăzi tot așa ca și păstorilor de altădată: Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a deveni Mântuitorul nostru!

El a venit pe lume la Betleem ca și copil de părinți săraci. Cum s-a întâmplat, citim în Biblie: Maria „a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2.7). Mântuitorul era acum aici, dar El aproape că nu a fost băgat în seamă.

Mai târziu nu a fost mai bine. Când Isus Hristos a trăit în Israel și a lucrat, a trebuit să afle că cei mai mulți oameni nu L-au dorit. Ei au respins harul Său și la sfârșit L-au pus pe o cruce.

Astăzi nu este altfel. Oamenii sărbătoresc pe întreg pământul Crăciunul. Dar câți se gândesc într-adevăr că Isus Hristos a fost născut, pentru a muri pentru noi? Numai prin moartea Lui la cruce, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni Salvatorul nostru. El a trebuit să moară, pentru ca fiecare care crede în El să nu piară, ci să primească viață veșnică.

O altă cale a mântuirii nu există. De aceea se adresează încă o dată fiecăruia personal întrebarea: „Este Domnul Isus, Mântuitorul meu? Cred că El a murit pentru păcatele mele la cruce?”

El Se bucură și astăzi – de la venirea Sa în lume au trecut mai mult de 2.000 de ani – de fiecare om care se pocăiește și Îl acceptă ca Mântuitorul lui!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (7)

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Galateni 5:16)

Ultimul pas și cel mai important spre o bună stăpânire de sine este să fii dependent de puterea lui Dumnezeu care te va ajuta. „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”

Ordinea cuvintelor din acest verset este foarte importantă. „Umblați cârmuiți de Duhul” – aceasta este prima parte – „și nu împliniți poftele firii pământești.”

Vom observa că versetul nu ne spune că nu vom avea astfel de pofte. Oamenii umpluți de Duhul experimentează și ei pofte ale firii, însă acestea nu le aduc împlinire.

De obicei noi inversăm lucrurile. Noi spunem: „Nu sunt destul de bun pentru a avea Duhul lui Dumnezeu în viața mea. Când voi avea o purtare demnă, Îl voi lăsa pe Duhul Sfânt să-mi controleze viața.” Dumnezeu nu spune: „Îmbunătățește-ți comportamentul și apoi te voi ajuta.” El spune: „Lasă Duhul Meu cel Sfânt să te stăpânească în timp ce te lupți cu problema. Eu te voi ajuta să te schimbi.” Ordinea spune totul.

Noi nu vom spune „Prima dată mă fac bine și apoi merg la doctor.” E absurd!

Ai nevoie de Hristos în viața ta acum! El are puterea de a te ajuta să te schimbi. Tu spui: „Dar îmi place să fac lucrul acesta.” Asta pentru că sunt „plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Nici unul dintre noi nu ar păcătui dacă păcatul ne-ar face imediat nefericiți.

Nu-L căuta pe Dumnezeu pentru a-ți anula apetitul pentru păcat; cere-I puterea de a învinge acest apetit. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). În acest fel vei primi dorința și puterea de a face ce este bine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 18.1-13

Aceste viziuni pot fi comparate cu o serie de diapozitive care prezintă aceleaşi tablouri sau evenimente din perspective şi iluminări diferite. Prăbuşirea Babilonului este privită aici ca fiind împlinită direct de Domnul Dumnezeu (v. 8, 20). Dar, înainte de aceasta, a răsunat o poruncă: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu” (v. 4; comp. cu profeţia lui Ieremia împotriva Babilonului istoric: cap. 51.7,8,37,45).

Această chemare se face auzită chiar astăzi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul” (2 Corinteni 6.17). Fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să se despartă în întregime de lumea religioasă cu principii amestecate, a cărei stare finală ne este prezentată aici (comp. cu Numeri 16.26). Unii ne vor acuza de lipsă de dragoste, că suntem înguşti şi sub imboldul unui spirit de superioritate. Esenţialul este însă să ascultăm de Domnul.

Versetele 12 şi 13 întocmesc lunga listă a tot ce se află în lume, studiate pentru satisfacerea multiplelor pofte ale oamenilor (1 Ioan 2.16,17). Lista se deschide cu ceea ce este cel mai preţuit: aurul, şi se încheie cu ceea ce are valoarea cea mai mică în ochii acestei false Biserici, dar care are atâta preţ pentru Dumnezeu: sufletele oamenilor.

22 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
Matei 2.11

Darurile magilor – Tămâie

Prima menționare a unui lucru în Biblie este importantă pentru înțelegerea semnificației lucrului respectiv, iar tămâia este menționat prima dată în Exod 30.34, unde vedem că era unul dintre ingredientele folosite pentru acea tămâie preasfântă, folosită în cortul întâlnirii, iar mai târziu, în templu. Ea era în mod exclusiv pentru Domnul, după cum este scris: „Oricine va face tămâie asemenea ei, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul său” (Exod 30.38). Tămâia trebuia pisată mărunt – o imagine a perfecțiunii lui Hristos. Cu privire la această descriere a tămâii, C. H. Mackintosh a scris: «Fiecare trăsătură a excelenței morale și-a găsit locul potrivit și perfecta măsură în Hristos. Nici o calitate nu a înlocuit-o pe alta și nu s-a amestecat cu alta; totul a fost perfect echilibrat, pur și sfânt, înălțând o mireasmă pe care nimeni n-a putut-o aprecia, decât Dumnezeu».

Tămâia era de asemenea adusă împreună cu darul de mâncare, simbol bine cunoscut al umanității sfinte și lipsite de păcat a Domnului Isus (Levitic 2.1,2). Acest lucru este plin de semnificație. Adusă împreună cu darul de mâncare, tămâia trebuia să fie în întregime a Domnului. Semnificația tămâii în legătură cu darul de mâncare este prin urmare limpede: tot ceea ce Domnul Isus a făcut în această lume ca Om a fost perfect plăcut lui Dumnezeu.

Poate că magii nu cunoșteau aceste semnificații ale tămâii pe care au adus-o în dar, însă cu siguranță că au fost călăuziți de Dumnezeu s-o aducă. Împăratul divin avea să crească și orice gând, faptă și cuvânt al Lui aveau să fie de o mireasmă plăcută pentru Dumnezeu.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis.”
Ioan 5.23

Cinstirea Fiului

Mulți oameni sunt gata să creadă că există un Dumnezeu, o anumită ființă mai înaltă, care stă deasupra tuturor. Mai departe nu merge dispoziția lor, și de aceea nu au o adevărată cunoștință despre Dumnezeu. La acești oameni nu poate fi vorba despre o credință în adevăratul sens al cuvântului. Alții sunt gata să creadă că acest Dumnezeu este Creatorul întregului univers. Dar gândul că El Se interesează de creaturile Lui, îl alungă de la ei arătând spre mărimea universului și nimicnicia creaturii de om. De aceea credința lor nu îi ajută la nimic. Iar alții cred în autoritatea lui Dumnezeu și că El va judeca odată lumea. De aceea ei se străduiesc să facă binele și speră la o judecată mai blândă. Dar și credința lor nu îi poate salva.

Dacă un om vrea să vadă într-adevăr clar lucrurile privitoare la Dumnezeu, atunci ajutorul poate veni numai de la Dumnezeu. Şi El ni l-a dăruit! El L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos în lume, ca noi să putem recunoaște cine și cum este Dumnezeu: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). Nu se poate să crezi în adevăratul Dumnezeu și să-L refuzi pe Isus Hristos sau să tăgăduiești Ființa Sa dumnezeiască. Niciun om, niciun întemeietor de religie nu poate să ne dezvăluie pe Dumnezeu. Aceasta poate numai Unul, Acela care „a ieșit de la Tatăl”, care vorbește din cunoștința Sa când vorbește despre Dumnezeu. Cine vrea să-L onoreze pe Dumnezeu, nu poate trece pe lângă Isus Hristos, Domnul, căci „El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică” (1 Ioan 5.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (6)

„Să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)

Un alt pas spre o mai bună stăpânire de sine este să eviți lucrurile care te ispitesc. Stai departe de situațiile care îți slăbesc stăpânirea de sine. Dacă nu vrei să fii înțepat, stai departe de albine.

Evită situațiile care știi că vor provoca ispite în viața ta.

Nu ține ciocolată în dulap dacă încerci să slăbești.

Nu-ți face carduri de cumpărături dacă faci cumpărături necontrolate.

Scapă de accesul la pornografie dacă te lupți să scapi de ea.

Dacă ești adolescent, momentul potrivit de a te gândi la stăpânirea de sine nu este atunci când ești în mașină singur cu cineva care te ispitește.

Deci, ce trebuie să eviți? Sau care este lucrul de care trebuie să scapi Reviste? Cărți? DVD-uri? O relație?

Biblia spune: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33).

Evită oamenii și situațiile care te ispitesc. Poate trebuie să-ți schimbi locul de muncă pentru că ai o relație acolo care este nepotrivită și dăunătoare pentru tine. E o măsură drastică, însă probabil ai nevoie de ceva drastic pentru a evita lucrul care te ispitește în acest moment.

Dacă ai trăit ani de zile repetând aceeași greșeală, a sosit timpul să fii sincer. E timpul să te rogi „Doamne, nu sunt destul de puternic pentru a rezista singur în fața acestei ispite. Ajută-mă!” Și El o va face!

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 17.1-18

Ultima cupă conţine judecata Babilonului (cap. 16.19), subiect detaliat în capitolele 17 şi 18. Este vorba despre Biserica apostată, de marea creştinătate de nume, din care toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor fi fost luaţi la venirea Domnului. Necredincioasă lui Hristos, ea s-a stricat prin alianţe necurate cu lumea şi cu idolii ei. „Stricăciunea celor mai bune este cea mai rea stricăciune.” Această prostituată este aşezată pe fiară, puterea ei întemeindu-se pe puterea politică (v. 3).

Cu toate că Isus a declarat: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18.36), ea totuşi revendică stăpânirea asupra pământului. Pe deasupra, ea persecută şi omoară pe adevăraţii sfinţi (v. 6). În faţa acestui spectacol, apostolul este cuprins de o adâncă uimire. Chiar aşa să ajungă Biserica responsabilă? Da, istoria ei de-a lungul secolelor a confirmat cu prisosinţă aceasta, aşteptând forma finală, care este descrisă aici. Versetele 16 şi 17 ne învaţă însă cum va pieri această mamă a spurcăciunilor. Va avea soarta pe care ea însăşi le-a pricinuit-o martorilor lui Isus, expresie în care se poate discerne întreaga tandreţe a inimii lui Dumnezeu (v. 6; vezi şi cap. 2.13).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: