Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 16, 2018”

16 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină … și a jertfei de pace.
Levitic 7.37

Există cinci tipuri diferite de jertfe în Lege, descrise în primele șapte capitole din Levitic. Aceste jertfe pot fi împărțite în două mari categorii: jertfele de un miros plăcut și jertfele pentru păcat.

Arderea-de-tot vorbește despre felul în care Domnul Isus a împlinit voia lui Dumnezeu prin moartea Sa, aducându-Se pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru gloria și plăcerea Lui. Darul de mâncare vorbește despre perfecțiunea Domnului Isus ca Om lipsit de păcat, întotdeauna ascultător de voia Tatălui Său în viața Sa.

Jertfa de pace Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cel care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, după ce a făcut pace prin sângele Său la cruce, oferind astfel posibilitatea celor păcătoși de a intra în părtășie cu Dumnezeu. Aceasta este singura jertfă din care închinătorul primea o parte.

Prin contrast, jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină erau jertfe obligatorii, pentru a se face ispășire pentru cei care păcătuiseră, iar ele Îl prezintă pe Hristos ca fiind Cel care a purtat păcatul (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Ele vorbesc despre suferințele lui Hristos atunci când El a îndurat pedeapsa pentru păcatele noastre și, ca atare, nu sunt jertfe de o mireasmă plăcută pentru Domnul. Jertfa pentru păcat accentuează eliberarea judiciară de pedeapsa pentru păcatele noastre, privită prin prisma naturii sfinte a lui Dumnezeu. Jertfa pentru vină pune accentul pe restituirea făcută pentru paguba cauzată de păcatele noastre, privită din punctul de vedere al guvernării Lui drepte.

În cazul jertfelor de o mireasmă plăcută, atunci când închinătorul își punea mâinile pe capul jertfei, acest lucru însemna că se bucura de aceeași primire (acceptare) ca jertfa însăși. În cazul jertfei pentru păcat, în loc ca închinătorul să fie identificat cu mireasma plăcută a jertfei, jertfa era identificată cu păcatul lui, care era transferat asupra ei. Ce imagini minunate ne oferă aceste jertfe cu privire la lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus!

T Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Poporul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și umbra morții, a răsărit lumina.”
Matei 4.16

O mare lumină

Slujba Domnului și Mântuitorului nostru a început în mijlocul săracilor din poporul Israel și nu în mijlocul orgolioșilor iudei din Ierusalim și Iudeea. Galileea era disprețuită de iudei din cauza amestecului de populație străină, a depărtării ei de centrul religios. Dar tocmai în acel ținut a trebuit să răsară lumina, împlinind astfel o profeție din vechime a profetului Isaia. Acela, pe care ei Îl cunoșteau ca fiul tâmplarului, era Lumina lumii care strălucea peste ei. În acel ținut, Mântuitorul Isus Hristos a săvârșit cea mai mare parte din slujba Sa, dar nu pentru că acești oameni ar fi fost mai buni ca alții. Harul lui Dumnezeu nu privește la ceea ce privește omul. Harul lui Dumnezeu este activ pentru fiecare om. Dumnezeu dorește ca lumina Lui să strălucească în cel mai mare întuneric, pentru a arăta ce este El și de asemenea a arăta că El nu lucrează în felul oamenilor.

Meditând la ceea ce s-a întâmplat în zilele din vechime, să fim mulțumitori că Dumnezeu a permis ca Lumina lumii, Fiul  Său,  să  strălucească  în  întunericul  necunoștinței noastre și să ne aducă mesajul eliberării din starea rea de păcat și moarte. Ești un om fericit, cititorule, dacă L-ai primit pe Cel care este Lumina lumii, pe Domnul și Mântuitorul sufletelor! Astfel, cărarea vieții tale duce în sus, spre cer.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REGULI PENTRU CEI CĂSĂTORIȚI

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

Chiar și în cele mai reușite căsnicii vor apărea din când în când certuri. Cu doi oameni cu temperamente diferite, cu gusturi diferite și cu moduri diferite de a gândi, cum ar putea fi altfel? Așadar, iată câteva reguli pentru cei căsătoriți:

1) Gândește înainte să vorbești! Întreabă-te dacă teama, stresul sau îngrijorarea ar putea fi cauza reacției celuilalt. Te deranjează pentru că te face să te simți nesigur și neapreciat? Nu s-ar putea oare să înțelegi problema greșit sau s-o exagerezi? Stai și încearcă să identifici ce se întâmplă de fapt.

2) Exprimă-ți dorințele! Nu e greșit să recunoști că în unele zile ai mai multe nevoi decât în altele. Dr. Gary Oliver spune „Când o femeie intră în panică, când soțul ei vine târziu acasă, deoarece fostul ei soț a avut o aventură… nu e greșit să spună: „Știu că e nejustificat, dar am fost foarte neliniștită astăzi.” Acest fel de sinceritate întărește relația.”

3) Nu amenința niciodată. Amenințările nu fac decât să-l determine pe celălalt să fie defensiv și nesigur. Drept urmare, el nu aude ce-i spui și nu se rezolvă nimic.

4) Aruncă bagajul din relația anterioară. Biblia spune: „Dragostea … acopere totul, crede totul” (1 Corinteni 13:4-7). E greșit să-l faci mereu pe celălalt să se justifice la nesfârșit. Nu presupune că problemele din relația precedentă au menirea de a se tot repeta. Ele nu se vor repeta dacă există comunicare și creștere.

5) Spune-i ceva drăguț soțului sau soției tale în fiecare zi. De fiecare dată când ai o părere bună despre soțul sau soția ta, oprește-te și spune-i. Când există reciprocitate, răspunde cu blândețe la ceea ce-ți spune. Nu uita, vorbele tăioase pot crea răni, dar „un răspuns blând potolește mânia.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 11.4-19

Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de-al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: