Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 26, 2018”

26 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ucenicii au hotărât ca, după prosperitatea fiecăruia, să trimită fiecare ceva, spre slujire, fraților care locuiau în Iudeea, ceea ce au și făcut.
Fapte 11.29,30

Pentru că eu mărturisesc că, de bunăvoia lor, după putere și peste putere, ne-au cerut cu multă stăruință harul și comuniunea slujbei pentru sfinți.
2 Corinteni 8.3,4

Apostolul Pavel ne spune că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Într-adevăr, dacă cineva „are bunurile lumii și îl vede pe fratele său având nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?”. Suntem îndemnați „să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr” (1 Ioan 3.17,18).

Primii creștini de la Ierusalim, fără să fie forțați, ci de bunăvoie, aveau toate lucrurile în comun. Ei își vindeau proprietățile și bunurile și puneau banii la picioarele apostolilor, pentru a fi împărțiți după nevoile tuturor credincioșilor. Această practică a durat câțiva ani, în ciuda cărnii care s-a manifestat, mai întâi prin înșelăciune (Fapte 5), apoi prin murmur (Fapte 6). Pe măsură ce Adunarea creștea și se răspândea de-a lungul întregului imperiu roman, grija plină de dragoste, sub călăuzirea Duhului, a continuat, însă mijloacele de a o pune în practică, în special pentru sfinții aflați în nevoie din Iudeea, deveneau tot mai anevoioase, fiindcă banii trebuiau transportați.

Pavel și cei care lucrau împreună cu el au fost bucuroși să-și aducă aportul la ajutorarea fraților săraci din Ierusalim (Galateni 2.10). Colectele erau făcute în mod special printre adunările dintre națiuni. Însă atunci nu existau bani de hârtie, nici cecuri, ci doar monede de metal, care trebuiau transportate de frați de încredere. A sluji sfinților în nevoie a fost și este o lucrare a dragostei pentru Domnul.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
Geneza 4.7

Totul s-a schimbat

„În seara de Crăciun am fost la colindat. Când am ajuns spre dimineață acasă, am încercat să deschid poarta, dar n-am reușit. Afară era frig și, cum stăteam în fața porții, mă gândeam la ai mei care erau în casă la căldură. M-am gândit atunci la acel tablou care Îl reprezenta pe Mântuitorul la o ușă încuiată. În acele momente am fost conștientă de goliciunea mea spirituală și de nevoia de a fi eliberată de păcatele mele. Acolo, în fața porții închise, L-am primit pe Mântuitorul care a pus capăt unei vieți duplicitare: nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Din acel moment, totul s-a schimbat în viața mea și am înțeles răbdarea, mila și harul Domnului”, a declarat unui reporter o tânără care a găsit pacea sufletească.

Situația acelei tinere este caracteristică tuturor oamenilor care încă nu și-au pus cu seriozitate încrederea în Dumnezeu. Păcatul pândește la ușa vieții fiecărui om și caută intrare. Viața multor oameni este duplicitară: nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Fiecare om este chemat să pună capăt unei astfel de stări total nepotrivite. Niciun om nu poate să stăpânească păcatul. Şi atunci…? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că în Fiul Său ne-a dăruit un Salvator! Când Mântuitorul este primit în casa vieții noastre, totul se schimbă. Viața duplicitară devine, prin harul Domnului, o viață trăită pentru un scop cu urmări veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE POATE FACE BÂRFA?

„Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile” (Proverbe 18:8)

Furnicile-leu trăiesc în găuri mici în formă de con, pe care le scobesc în nisip. Ele coboară cât de jos pot, și privesc în sus pentru a vedea totul. Când apare prada și ajunge pe marginea conului pregătit cu atâta migală, furnica-leu simte câteva firișoare de nisip alunecând în jos, ceea ce-i transmite faptul că „hrana” se află sus. În acel moment, ea începe să arunce cu noroi în victima sa. Ea încearcă să aducă prada până la nivelul ei. Asta facem și noi atunci când bârfim. Aruncăm cu noroi în alții, sperând să-i coborâm la nivelul nostru.

De aceea Solomon ne-a avertizat „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.” Urechea tânjește după bârfe la fel ca stomacul înfometat după mâncare. Solomon continuă cu o altă avertizare: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci.” (Proverbe 20:19). Așadar, dacă ai buze bârfitoare sau urechi ahtiate după noutăți, Dumnezeu spune: „Nu fă asta!” Iată ceva la care poate nu te-ai gândit: chiar dacă nu poți fi cunoscut cu adevărat și judecat prin ceea ce spun alții despre tine, poți fi cunoscut și judecat prin ceea ce spui tu despre ei. În majoritatea cazurilor e ilegal să furi sau să primești bunuri furate.

De aceea apostolul Pavel ne-a prevenit: „Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.” (1Timotei 5:19). Și încă un gând: bârfa trebuie să aibă întotdeauna un complice pentru a comite fapta rea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: nu primi și nu transmite bârfa mai departe.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 19.17-21; 20.1-6

Spre deosebire de „ospăţul nunţii Mielului” (v. 9), aici vedem ceea ce în mod ironic este numit „marea cină a lui Dumnezeu” (v. 17b; Psalmul 2.4,5; Ţefania 1.7). Confruntarea finală dintre oştile Fiului lui Dumnezeu şi cele ale conducătorului roman se va încheia cu nimicirea totală a acestora din urmă. Fără altă judecată, fiara şi profetul mincinos vor fi aruncaţi de vii în infern (comp. cu Numeri 16.33; Psalmul 55.15). Apoi Dumnezeu Se ocupă de stăpânul lor, Satan. Capitolul 12 ni l-a arătat pe Satan aruncat din cer. Aici un lanţ şi o cheie simbolice îl pun pe marele ucigaş în imposibilitatea de a fi vătămător. În sfârşit, versetul 10 ni-l prezintă, după o mie de ani, alăturându-se celor doi complici ai săi în iazul de foc (Matei 25.41). Înţelegem deci că nu există în Biblie carte de care diavolul să se teamă mai mult decât de Apocalipsa. Pentru a face ca ea să nu fie citită, îi convinge până şi pe credincioşi de opacitatea ei.

Satan fiind legat, nimic nu se mai opune de atunci înainte domniei glorioase a Domnului. Am putut constata că această Împărăţie, contrar gândurilor multora, nu va lua fiinţă prin îmbunătăţirea treptată a lumii, ci prin judecăţi. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Hristos doreşte să împartă cu noi autoritatea Lui (Daniel 7.18)! Să nu fraternizăm astăzi cu lumea pe care mâine o vom judeca (1 Corinteni 6.2).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: