Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “noiembrie, 2018”

30 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

[Dumnezeu] nu a cruțat lumea veche, ci l-a păstrat pe Noe, al optulea, un predicator al dreptății, aducând potop asupra unei lumi de neevlavioși.
2 Petru 2.5

Noe a început să cultive pământul și a sădit o vie.
Geneza 9.20

Prima Epistolă a lui Petru face referire la o imagine – cea a apelor potopului în zilele lui Noe (1 Petru 3.21). Alte pasaje cu privire la Noe ilustrează diverse adevăruri din Noul Testament. În 2 Petru 2.5, Noe este numit „al optulea”. La fel cum a opta zi este începutul unei noi săptămâni, noul început al lui Dumnezeu în Hristos este ilustrat de lumea cea nouă care a început cu Noe, după ce apele judecății lui Dumnezeu au dispărut. De asemenea, Noe a fost un predicator al dreptății, iar Hristos a fost și El un predicator, cu un mesaj al păcii și al împăcării (Efeseni 2.17; 2 Corinteni 5.19). Noe a plantat o vie; Hristos este adevărata Viță, în care cei credincioși își găsesc orice resursă și bucurie (Ioan 15.1-11).

Aceste observații ne oferă un alt principiu cu privire la simboluri. Nu toate sunt în mod specific numite astfel, însă, la o privire atentă, recunoaștem adesea legături care Îl pun în lumină pe Hristos și lucrarea Lui. Viața lui Iosif, de exemplu, nu este niciodată descrisă în Noul Testament ca fiind o imagine, însă ea oferă una dintre cele mai expresive imagini ale lui Hristos în întreaga Scriptură.

Există însă un alt principiu semnificativ: imaginile, sau simbolurile, nu trebuie niciodată forțate. Niciun simbol nu poate prin sine stabili un principiu scriptural; simbolurile sunt doar ilustrative, nu declarative. Mai mult, ele adesea conțin contraste cu realitățile găsite în Isus Hristos. Beția lui Noe din Geneza 9 nu poate niciodată avea un corespondent în viața lui Hristos, Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Totuși, limitările unui simbol pot servi la a arunca o lumină încă și mai strălucitoare asupra Domnului Însuși.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit… așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu…”
1 Tesaloniceni 2.13

Biblia zidită

Pe unul dintre acești bărbați, la lovirea cu ciocanul, l-a surprins sunetul gol al unui loc dintr-un zid. Fiind de părere că este ascunsă o comoară acolo, sparse cărămizile. Şi ce a apărut la iveală? O Biblie! El luă Biblia acasă și începu din curiozitate să o citească. Prin citirea Bibliei, Dumnezeu i-a vorbit inimii sale. Prin această carte, el L-a cunoscut pe Dumnezeu și pe Mântuitorul său. El s-a recunoscut în lumina lui Dumnezeu ca un păcătos pierdut, s-a pocăit și L-a acceptat pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lui personal. Dragostea Domnului Isus, pe care a aflat-o în inima lui proprie, l-a îndemnat să slujească și altora și să le arate calea spre mântuirea lor. El a devenit colportor de Biblii. Într-o zi a întâlnit, fiind greu încărcat cu Biblii și cărți, o grupă de muncitori. El merse spre ei, îi salută prietenos, le arătă cărțile și le oferi spre vânzare. Mai mulți bărbați își cumpărară câteo carte; numai unul refuză foarte vehement.

Nu vreau să știu nimic despre cărțile dumneavoastră, spuse el. Am avut deja odată o astfel de carte, dar am ascuns-o într-un loc unde nici diavolul nu o poate găsi.

Colportorul rămase uluit. Un gând îl străbătu. Să fie Biblia zidită? El scoase Biblia mică, pe care o purta în permanență la el, din geantă, o deschise și îl întrebă pe acel bărbat dacă nu cumva este numele lui. Zidarul a rămas ca încremenit. Imediat a recunoscut Biblia zidită de el.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (3)

„Cel neprihănit dă fără zgârcenie.” (Proverbe 21:26)

     Nivelul binecuvântării financiare pe care ți-o încredințează Dumnezeu depinde de următoarele trei întrebări:

1) Ești suficient de matur ca s-o gestionezi?

2) Speri să culegi, dar nu ești dispus să semeni?

3) Ești o persoană strângătoare sau una darnică? Dumnezeu știe că nu putem dărui toți aceeași sumă. Domnul Isus a lăudat o femeie văduvă pentru că și-a dat ultimii bănuți, spunând: „toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea…” (Marcu 12:44). Pe de altă parte, Barnaba, omul de afaceri „a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele Apostolilor 4:37).

Cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât mai mult El te face responsabil. Domnul Isus a zis: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Într-o biserică, în timpul când se adunau darurile de bunăvoie, un pastor a spus adunării să ia fiecare dintre ei portmoneul sau poșeta persoanei din fața lor. „Acum” a spus el „deschideți-le și dăruiți suma pe care v-ați dorit dintotdeauna s-o dăruiți, dar care ați simțit că nu v-o permiteți!”

În realitate, noi nu suntem chemați să dăruim la fel, dar suntem chemați să ne sacrificăm la fel. Lucrul acesta ne face pe toți egali. Nu-i așa că este interesant că poți merge să iei cina la cineva care nu are bunăstare, și pleci simțindu-te ca un rege datorită ospitalității acelei persoane? Asta pentru că esența generozității este jertfa de sine. Dumnezeu a dat binecuvântare financiară unor oameni care nu sunt stăpâniți de iubirea de bani.

Cum poți să-ți dai seama că ești stăpânit de iubirea de bani? În loc să dăruiești când Dumnezeu îți spune s-o faci, buzunarul tău este închis. Deci, înțelege acest principiu: Când Dumnezeu îți spune să semeni o sămânță, înseamnă că te așteaptă un seceriș!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

3 Ioan 1-15

Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos”. Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu Ioan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).

În această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. Ioan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numelui Său au plecat” (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).

„Nu imita răul, ci binele”, recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).

29 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia, în care puțini, adică opt suflete, au fost salvați prin apă; această imagine, botezul, vă salvează și acum, nu o lepădare a necurăției cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conștiințe bune, prin învierea lui Isus Hristos.
1 Petru 3.20,21

Vechiul Testament conține multe simboluri, care corespund diferitelor adevăruri din Noul Testament. Preocupându-ne cu ele, îl vom aprecia cu siguranță tot mai mult pe Hristos și lucrarea pe care El a făcut-o pentru gloria lui Dumnezeu și pentru mântuirea noastră. Pasajul din 1 Petru ne oferă un exemplu despre cum putem înțelege și aplica astfel de simboluri.

Mai întâi, înțelegem că oamenii și evenimentele din Vechiul Testament au fost reali. Zilele lui Noe scot la iveală îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu față de cei neascultători, chiar dacă pământul era plin de nelegiuire, așa cum citim în Geneza 6. Harul lui Dumnezeu, credința lui Noe, precum și alte teme fac parte din contextul istoric real și literal al pasajului; iar aceste lucruri „au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță” (Romani 15.4).

1 Petru 3.21 ne arată însă că acele zile sunt de asemenea o imagine. Apele prin care a trecut corabia sunt o imagine a botezului astăzi – nu fiindcă botezul ar mântui, ci fiindcă el arată că suntem identificați cu Hristos, care a murit și a înviat. Cuvântul „și” ilustrează un principiu important. El ne învață că, în general, imaginile sunt adevăruri însoțitoare și nu adevăruri exclusive, sau primare, cu privire la un pasaj din Vechiul Testament. Trebuie să învățăm mai întâi din context și apoi din imagini, pentru ca astfel să dobândim o înțelegere deplină a marelui subiect al Scripturii: Hristos Însuși.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși…»”
1 Timotei 1.15

Biblia zidită

La marginea unui mic oraș italian, care era înconjurat de păduri de măslini, se plimba o doamnă. Când s-a apropiat de oraș, văzu un zidar care era preocupat cu restaurarea unui zid. Merse la el și discută foarte prietenos un timp cu bărbatul. La început, bărbatul se arătă și el prietenos, dar deodată  fața  lui  luă  o  altă  expresie.  Femeia  a  luat  din geanta ei o mică Biblie italiană și i-a înmânat-o bărbatului, cu asigurarea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu înverșunare, bărbatul a refuzat cadoul și a spus că nu vrea să știe nimic de aceasta. Dar când femeia i s-a adresat foarte prietenos, a cedat. El lăsă chiar să i se treacă numele în Biblie și primi cadoul. Dar deabia îi întoarse străina spatele, că și ridică câteva cărămizi de pe zid, puse Biblia în spațiul gol, închise locul și zidi mai departe.

Câțiva ani mai târziu veni o mare nenorocire peste acest oraș. Italia de sud este adesea zguduită de cutremure și la un astfel de cutremur se prăbușiră numeroase case. Mulți dintre locuitori au fost răniți, alții au fugit și au lăsat totul în urmă.

Când refugiații s-au întors după cutremur, au stat în fața ruinelor orașului lor. Multe case au fost distruse și au trebuit să fie definitiv demolate din cauza pericolului de dărâmare. Conducerea a trimis experți, care au trebuit să cerceteze casele și zidurile rămase cu privire la siguranța lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (2)

„Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni… pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36)

     Iosif i-a oferit lui Faraon sfaturi financiare sănătoase, pe care am face bine să le ascultăm și noi: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36). Cum a reacționat Faraon? „Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon.” (citim în versetul 37).

Siguranța ta viitoare este garantată, dacă pui în practică următoarele trei principii scripturale:

1) Zeciuiala. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10).

2) Economisirea.  Disciplinează-te să investești o parte din venitul tău în economii. Nu-ți face griji că este o sumă mică, ci fă din asta o prioritate și o obișnuință! Dacă nu, îți vei cheltui banii pe alte lucruri și nu-ți vei atinge niciodată obiectivele majore: de-a merge la facultate, de a-ți cumpăra o casă, de a ieși la pensie sau de a susține lucrarea Domnului.

3) Plata datoriilor. După ce ai dat zeciuială și ai pus deoparte pentru viitor, străduiește-te să-ți achiți toate obligațiile financiare lunare. Dacă nu plătești întreaga sumă lunar, ajungi să plătești mai mult decât trebuie. Plătește atât cât trebuie pentru contribuția la pensie, chiar dacă trebuie să strângi puțin cureaua și să te descurci cu mai puțin o vreme. Pe termen lung, vei ajunge departe. Așa că, ia aminte la aceste sfaturi sănătoase!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Ioan 1-13

După ce, în prima lui epistolă, a prezentat trăsăturile adevărului, apostolul ne înfăţişează în două scurte scrisori acest adevăr „în umblare”. Şi aici el nu alege ca exemplu un părinte în credinţă (1 Ioan 2.13), ci o doamnă creştină, împreună cu copiii ei, dintre care unii, spre marea lui bucurie, umblau în adevăr. Tineri creştini, să ştiţi că nimic nu-i bucură mai mult pe aceia care vă iubesc decât să vadă că voi nu numai că cunoaşteţi, ci şi că umblaţi în învăţăturile Cuvântului (v. 4; 3 Ioan 4).

Purtarea copiilor este proba care arată dacă o casă creştină este condusă după adevăr. Într-o epocă în care totul este corupt, căminul este ultima celulă în care copilul poate să se dezvolte la adăpost de întinăciune. Dar adevărul trebuie apărat împotriva vrăjmaşilor de afară (v. 10; Fapte 20.30). Adevărata dragoste ne obligă să nu primim nimic de la asemenea persoane. Am suporta noi ca un vizitator să ne spună minciuni despre cineva care ne este foarte drag? Şi cine ne este mai drag decât Domnul Isus? O creştină, un copil întors la Dumnezeu au competenţa nu să discute cu asemenea persoane, ci să le închidă uşa. Adevărul este comoara noastră cea mai mare. Să nu facem vânzare cu el! (Proverbe 23.23).

28 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Rugați-vă neîncetat; mulțumiți pentru toate; pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, față de voi.
1 Tesaloniceni 5.17,18

Rugăciunea este revărsarea naturii noastre noi, una dintre cele mai normale funcțiuni ale Duhului care locuiește în noi și o componentă vitală care însoțește mântuirea. Rugăciunea este expresia dependenței credinciosului de Dumnezeu, expresia slăbiciunii noastre omenești care apelează la puterea divină. Adevărata rugăciune este de asemenea recunoașterea de către noi a faptului că puterea, harul și dragostea lui Dumnezeu pot interveni pentru a ne fi de ajutor. Într-un cuvânt, rugăciunea înseamnă dependență de Dumnezeu și reprezintă glasul noii naturi a celui credincios.

Prin urmare, obiceiul rugăciunii trebuie să fie o caracteristică vizibilă a tuturor celor care spun că sunt născuți din nou. Rugăciunea a fost numită «respirația vieții naturale». Când un copil se naște în această lume, ne așteptăm ca el să respire; iar dacă nu respiră, înseamnă că nu are viață. La fel, dacă cineva mărturisește că este născut din nou, ne așteptăm pe drept ca el să respire aerul spiritual al rugăciunii.

Rugăciunea înseamnă comuniune cu Dumnezeu. Când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu, iar când citim Biblia, Dumnezeu vorbește cu noi. Astfel dobândim hrana și puterea după care natura nouă tânjește. Peste tot în Scriptură, de-a lungul tuturor veacurilor, rugăciunea a fost caracteristica celor credincioși. Slujitorul desăvârșit al lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, a fost un Om al rugăciunii. De multe ori Îl vedem în rugăciune pe paginile Evangheliilor; uneori S-a rugat timp de o noapte întreagă, iar alteori citim că Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Dacă El Se ruga atât de des și atât de constant, cu cât mai mult ar trebui să ne rugăm noi! Să facem cu toții din rugăciune obiceiul vieții noastre!

R K Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Caut eu oare, în clipa aceasta… să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.”
Galateni 1.10

Cui dorim să-i fim pe plac?

Unul dintre antrenorii cei mai de succes din istoria fotbalului american profesionist a fost Vince Lombardi de la Green Bay Packers. Un reporter a întrebat cum reușeau membrii echipei să se dedice atât de mult acestui sport în fiecare duminică. „De ce este echipa voastră atât de diferită față de celelalte echipe? Cum reușiți să dați pe teren tot ce aveți mai bun?” Fotbaliștii i-au răspuns: „Noi nu jucăm pentru spectatorii din tribune sau pentru milioanele de telespectatori care ne urmăresc. Nu suntem exagerat de preocupați de ceea ce se scrie în presă despre noi. Noi jucăm pentru un singur motiv: pentru antrenorul nostru. Luni dimineață, când urmărim înregistrarea meciului, vrem să știm că antrenorul Lombardi este mulțumit.”

Este interesantă strategia acestor fotbaliști americani. Dar ea a fost în funcțiune cu mii de ani înainte. Un Iosif, un Moise, un Daniel și mulți, mulți alții nu au „jucat” pentru mulțime. Ei au trăit în așa fel, încât să fie plăcuți Tatălui ceresc. Marii eroi ai credinței au avut acest scop. Ei s-au ridicat  deasupra  maselor  de  oameni.  Ei  au  privit  viața dintr-o altă perspectivă. Ei nu au trăit, ca să fie pe placul lor sau pe placul mulțimii. Scopul primordial al vieții lor a fost acela de a fi plăcuți lui Dumnezeu. Întotdeauna, un adevărat creștin va arăta ascultare față de Dumnezeu; și aceasta se va vedea în umblarea sa practică zi de zi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (1)

„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20)

E o nebunie să cumperi lucruri de care nu ai nevoie și pe care nu ți le permiți, mai cu seamă atunci când ai facturi restante și când nu ai pus nimic deoparte pentru zile negre. Siguranța ta financiară este determinată de ceea ce ai, nu de ceea ce câștigi! Când trebuie să muncești ani de zile pentru a-ți plăti o datorie, opțiunile tale sunt extrem de limitate. Așadar, stabilește-ți modul de viață prin prisma venitului pe care îl ai, nu prin ceea ce ți-ai dori să fie sau speri să fie. Când ai parte de o mărire salarială, nu cheltui automat mai mult.

Biblia spune: „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20). Unul din cele mai înțelepte lucruri pe care le poți face astăzi este să începi să salvezi viitorul, semănând zece la sută din venitul tău pentru Împărăția lui Dumnezeu, ca să poți avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie (vezi 2 Corinteni 9:6).

Autorul John Kennedy scrie: „A oferi sfaturi biblice în materie de finanțe a devenit o industrie obișnuită. Nu că sfaturile ar fi noi sau că nu ar fi auzit suficient, realitatea este: creștinii intră în datorii fără să aibă vreun plan de răspundere financiară, și pentru a ține pasul cu plata dobânzilor, ei rămân lefteri.” Este filozofia ta în viață „de ce să aștept și să pun bani deoparte când cardul de credit mă va ajuta să am ce-mi doresc chiar acum?”?!

Dacă cumperi lucruri de care nu ai nevoie cu bani pe care nu-i ai, oprește-te! Înainte să mai cumperi ceva, întreabă-te dacă într-adevăr ai nevoie de lucrul acela. Și chiar dacă crezi că ai nevoie, întreabă-te dacă poți trăi fără el o vreme; altfel, vei deveni sclavul datoriilor de pe cardul de credit. Iată un sfat financiar sănătos: Roagă-te pentru călăuzirea lui Dumnezeu înainte de-a face o cheltuială inutilă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 5.1-21

Epistola lui Ioan, ca şi Evanghelia lui, atestă că avem viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (comp. v. 13 cu Ioan 20.31). Necrezând, după atâtea mărturii, înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos (v. 10). Acum însă copilul lui Dumnezeu se bazează pe certitudini: „Ştim” nu încetează să repete apostolul (v. 2, 13, 15, 18, 19, 20). Şi credinţa noastră nu numai că îşi însuşeşte mântuirea, ci triumfă asupra lumii prin aceea că, privind dincolo, se leagă de ceea ce este nepieritor (v. 4).

Ce fericire să ştim de asemenea că Dumnezeu ne ascultă şi că ne dă ceea ce cerem după voia Lui (v. 14)! „Creştinul însuşi n-ar dori să-i fie dat vreun lucru contrar voii lui Dumnezeu”. Dar cum să cunoaştem această voie? Prin priceperea pe care ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu (v. 20; Luca 24.45).

„Si noi suntem în Cel adevărat”, spre deosebire de lumea întreagă care „zace în cel rău” (v. 19). Cel rău nu are în arsenalul lui niciun obiect cu care să-l poată seduce pe omul nou care este în noi. În schimb, el ne oferă mulţi idoli buni să ispitească bietele noastre inimi fireşti. Copii ai lui Dumnezeu, să ne păzim sentimentele noastre, încât să fie în totalitate (neîmpărţite) pentru Domnul (v. 21; 1 Corinteni 10.14).

27 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și preotul să ia lemn de cedru și isop și stacojiu și să le arunce în mijlocul focului unde arde vițeaua.
Numeri 19.6

Vițeaua roșie – Stacojiul

Stacojiul este simbolul splendorii omenești, a grandorii lumești, a gloriei acestei lumi și a omului. Prin urmare, vedem în arderea vițelei roșii sfârșitul oricărei măreții lumești și înlăturarea completă a cărnii, cu tot ceea ce ține de ea. Acest lucru conferă arderii vițelei roșii o semnificație foarte profundă. Ea ilustrează un adevăr prea puțin cunoscut și prea repede uitat, un adevăr cuprins în cuvintele memorabile ale apostolului: „Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6.14).

Suntem prea înclinați să acceptăm crucea ca temei al eliberării de consecințele păcatelor noastre și, în același timp, să o refuzăm ca temei al completei noastre separări de lume. Este adevărat, și Îi suntem profund recunoscători lui Dumnezeu pentru aceasta, că ea constituie temelia solidă a eliberării noastre de vină și de condamnare, însă este mai mult decât atât. Ea ne-a separat, pentru totdeauna, de tot ceea ce aparține acestei lumi pe care o străbatem.

Sunt păcatele mele înlăturate? Da, binecuvântat să fie Dumnezeul oricărui har! Ele sunt înlăturate potrivit perfecțiunii jertfei ispășitoare a lui Hristos, așa cum este ea estimată de Dumnezeu Însuși. Ei bine, exact aceasta este și măsura eliberării noastre de veacul rău în care trăim. Credinciosul nu are absolut nimic în comun cu lumea aceasta. Crucea l-a făcut să fie străin și călător în ea. Inima devotată cu adevărat vede umbra crucii peste toată strălucirea acestei lumi. Pavel a văzut-o bine, iar acest lucru l-a făcut să socotească lumea – în aspectele ei cele mai înalte, în formele ei cele mai atractive și în gloriile ei cele mai strălucitoare – ca fiind gunoi.

C H Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”
Ioan 15.5

Cactusul

Pentru  viața  ta  ca  creștin  poți  învăța  de  la  cactus următoarele:

Un cactus are nevoie de foarte mult soare și de foarte multă căldură: Stai în lumina și dragostea lui Dumnezeu! Vorbește cu El despre planurile, problemele tale, despre prietenii tăi și despre tot ce te preocupă! (Ioan 1.4, 5, 9 și 8.12; 1 Ioan 1.7 și 4.16).

Cactusul are nevoie de apă: Citește cât de mult și cât de des posibil Biblia! Citind-o, Domnul Isus va deveni pentru tine tot mai prețios. Ea îți va cerceta viața și va descoperi lucrurile, care împiedică legătura cu Domnul tău (Ioan 4.14 și Efeseni 5.26).

Cactusul poate acumula foarte bine apa. Folosește timpul când ești încă tânăr și ai mult timp liber pentru a acumula pentru vremuri de „secetă”! (Eclesiastul 12.1).

Cactusul are țepi. Păstrează distanță față de lucrurile care pot aduce pagube vieții tale cu Domnul Isus! Roagă-L pe Domnul Isus să te păzească, dar fii și tu gata să te lași păzit de El! (1 Tesaloniceni 5.22).

Cactusul înflorește foarte frumos și are fructe. Dacă trăiești în părtășie cu Domnul Isus, Dumnezeu îți va face viața roditoare. El Se va bucura foarte mult de tine, te va face fericit și o binecuvântare pentru ceilalți. El Se va îngriji ca prin viața ta alții să dorească să-L cunoască pe Dumnezeu (Ioan 15.5, 8 și Galateni 5.22).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ ALERGAREA!

„Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14)

Dezvoltarea credinței seamănă cu niște cursuri de înot. Să remarcăm:

1) Teama e ca apa: dacă permiți lucrul acesta, te vei scufunda.

2) Când ai pășit pe apă, te-ai și scufundat.

3) Când ajungi la un punct anume, nu mai există cale de întoarcere.

4) Credința seamănă cu aerul din plămâni; te va susține și vei pluti dacă te relaxezi.

Ai văzut vreodată un înotător experimentat? Cu fiecare mișcare a brațelor, el ia ceea ce se află în fața lui și împinge în spatele lui, lăsându-se propulsat înainte spre țintă. El ia efectiv ceea ce stă între el și scopul său și folosește pentru a ajunge la țintă. Uneori ne cuprinde disperarea și spunem: „Îmi țin doar capul la suprafață”… și e bine – câtă vreme îți miști și brațele și mergi înainte. Când te simți tras înapoi și ajungi într-un colț fără să ai altă opțiune, înseamnă că trebuie să activezi credința pe care a pus-o Dumnezeu în tine, și să mergi înainte.

Domnul Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.” (Matei 11:12). Cuvântul „năvală” sugerează ferocitate, pasiune și intensitate. Trebuie să fii neobosit și să te zbați ca să-ți croiești un drum, încrezător că Dumnezeu este de partea ta – pentru că așa și este (vezi Psalmul 56:9). Apele în care te afli nu-ți determină destinul; ele fie te aduc la suprafață, fie te fac să te scufunzi. E nevoie de credință ca să te facă să mergi mai departe. Când renunți, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru tine!

Așadar, astăzi, fie că ai un atac de panică, un blocaj de spate sau un alt fel de atac de care nu a mai auzit nimeni – continuă-ți alergarea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 4.11-21

Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este sau ar trebui să fie făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (Ioan 1.18).

Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). În această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem” (cap. 1.6,8,10), „cine zice” (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva” (v. 20).

Împreună cu apostolul putem spune: „Noi Îl iubim” (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!

În aceste versete am întâlnit:

1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită;

2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt;

3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu.

Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!

26 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și preotul să ia lemn de cedru și isop și stacojiu și să le arunce în mijlocul focului unde arde vițeaua.
Numeri 19.6

Vițeaua roșie – Lemnul de cedru și isopul

Dumnezeu dorește ca cei ai Săi să fie curățiți de orice necurăție și să umble în separare de veacul acesta rău, unde totul este moarte și întinare. Această separare este efectuată prin acțiunea Cuvântului asupra inimii, prin puterea Duhului Sfânt (vedeți Galateni 1.4).

Este remarcabilă constanța cu care Duhul lui Dumnezeu prezintă, într-o legătură foarte strânsă, eliberarea deplină a conștiinței de orice simțământ de vină și eliberarea inimii de influența morală a acestui veac rău. Grija noastră trebuie să fie să păstrăm integritatea acestei legături. Bineînțeles, doar prin energia plină de har a Duhului Sfânt putem face aceasta, însă trebuie să căutăm cu sârguință să înțelegem și să punem în practică această legătură binecuvântată între moartea lui Hristos pentru păcat și puterea morală de separare față de această lume. Mulți dintre credincioși nu trec niciodată mai departe de primul aspect, ci se mulțumesc cu a cunoaște iertarea de păcate prin lucrarea ispășitoare a lui Hristos, în timp ce eșuează să pună în practică adevărul că sunt morți față de lume în virtutea morții lui Hristos.

Dacă privim la arderea vițelei roșii, în Numeri 19, și examinăm cenușa ei, ce descoperim? Descoperim acolo întreaga întindere a sferei naturale, în orice stadiu al existenței ei, de la cel mai înalt, până la cel mai de jos punct în istoria ei. Mai mult, găsim acolo toată gloria lumii. Cedrul și isopul, reprezentând extremele sferei naturale, cuprind toată întinderea ei. Solomon „a vorbit despre copaci, de la cedrul care este în Liban, până la isopul care răsare din zid” (1 Împărați 4.33).

C H Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi… Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine…”
Romani 15.1,2

Încurajarea celuilalt

În anul 2012, un bărbat din New York a găsit o metodă inedită de a înfrunta depresia și de a-și face prieteni. El a postat afișe în marea metropolă cu numărul său de telefon și un mesaj simplu: „Cine vrea să vorbească despre absolut orice să mă sune. Jeff, un tip foarte singur”. Mii de oameni din întreaga lume au răspuns inițiativei. Afișele lui Jeff au provocat un fel de reacție în lanț în întreaga lume. Când a postat mesajul, americanului nici prin cap nu-i trecea că acesta va avea un impact atât de mare. Bărbatul nu dorea altceva decât să treacă peste durerea unei relații eșuate. Jeff a primit telefoane de la mii de oameni din întreaga lume. Americanul a primit sprijin din cele mai neașteptate locuri. „Un bărbat din Arabia Saudită m-a sunat și mi-a spus: poți să fii singur în deșert sau în Times Square”, a spus Jeff.

Acum, rolurile s-au inversat. Jeff îi încurajează pe cei care îl sună. Fiind impresionat de numărul mare de oameni care i-au răspuns la mesaj, Jeff a strâns o parte din conversațiile avute într-o carte în speranța că, astfel, va oferi consolare celor care se simt singuri.

„Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (Romani 15.5-6).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU FOLOSEȘTE OAMENI OBIȘNUIȚI (2)

„Uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii…” (1 Corinteni 1:26)

     Max Lucado scrie: „Edith Hayes a fost o bătrânică sprintenă de optzeci de ani, cu părul alb, și o compasiune arzătoare pentru bolnavii de cancer din Florida de Sud. În 1979 eram proaspăt absolvent de seminar și mă aflam într-un birou plin de cutii nedeschise, când ea a intrat și s-a prezentat. „Mă numesc Edith și ajut bolnavii de cancer.” Mi-a întins mâna. I-am oferit un scaun. A refuzat politicos. „Sunt foarte ocupată. Mă voi întâlni cu echipa mea aici în clădirea bisericii în fiecare marți dimineața. Ești binevenit și tu, iar dacă te descurci bine, te voi pune la treabă.” Din echipa ei, făceau parte cam o sută de femei cărunte care se ocupau de sarcina ingrată de a avea grijă de plăgile infectate. Rănile canceroase au devenit misiunea lor. Ele coseau laolaltă camioane întregi de pansamente, de unică folosință, în fiecare marți și apoi le livrau bolnavilor în timpul săptămânii. Edith a închiriat un apartament, trăia din pensia soțului ei, purta ochelari cu multe dioptrii și ocolea aplauzele ce sunau ca artileria grea.” Povestea lui Edith desființează scuza: „Sunt prea bătrân ca să mai fac ceva pentru Dumnezeu!”

Noe avea peste șase sute de ani când a coborât din arcă, și a contribuit la un nou început al rasei umane! Dacă ești dintre cei în vârstă, începe să gândești în felul următor: ești un patrimoniu viu a zeci de ani de înțelepciune și cunoaștere. Așadar, înainte de a pleca de pe acest pământ, fă tot posibilul ca să le oferi celorlalți ceea ce ți-a oferit Dumnezeu. Chiar acum cineva, undeva, are nevoie de ceva ce tu ai, și dacă Îl rogi pe Dumnezeu, El îți va arăta cine este această persoană. În acel moment – implică-te!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 4.1-10

Adevărul are întotdeauna „falsificatori”. Şi, după cum fiecare cetăţean, riscând multe necazuri, trebuie să ştie să recunoască moneda ţării lui, noi trebuie să ştim să deosebim de unde provin diferitele învăţături care ni se prezintă. Fiecare dintre ele trebuie probată (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.21) şi Cuvântul ne dă mijlocul sigur de a nu confunda „monedele false” cu cele bune. Cele din urmă poartă însemnul lui Isus Hristos venit în carne (v. 3).

Cât despre firea Lui, această epistolă ne învaţă că Dumnezeu este lumină (cap. 1.5) şi dragoste (v. 8, 16) Sursa unică a întregii iubiri este în El. Dacă cineva iubeşte, acesta este deci semnul că este născut din Dumnezeu (v. 7). Reciproc, cine nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Trebuie să ai acea fire care iubeşte, pentru a şti ce este dragostea (1 Tesaloniceni 4.9). Şi această dragoste, care este iniţiativa lui Dumnezeu faţă de noi (v. 10, 19), a răspuns perfect stării făpturii Sale. Omul era mort: Dumnezeu L-a trimis pe Singurul Lui Fiu pentru ca noi să trăim prin El (v. 9); omul era vinovat: Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui pentru a fi ispăşirea pentru păcatele noastre (v. 10; cap. 2.2); omul era pierdut: Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii (v. 14; Ioan 3.17).

25 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a ajuns cel dintâi la mormânt, și a văzut și a crezut.
Ioan 20.8

Multe lucruri au fost scrise cu privire la suferințele, moartea, învierea și înălțarea Domnului nostru Isus. În legătură cu învierea Domnului citim că Ioan „a văzut și a crezut”. Literal, este spus că el „vede și crede”, iar aceasta implică ceva care rămâne și care nu poate fi niciodată uitat. Versetele 2 și 8 descriu trei feluri diferite de a vedea (textul grecesc folosește trei verbe diferite).

Mai înainte ca Ioan să vadă, au văzut Petru și Maria Magdalena. Despre aceasta din urmă se spune că „vine și vede”, o expresie sugestivă a emoției ei. Verbul grecesc folosit în versetul 1 semnifică faptul că Maria a privit și a devenit conștientă de faptul că piatra fusese dată la o parte. Apoi ea a tras concluzia greșită că Domnul fusese luat din mormânt (versetul 2). Anunțați de către Maria, Petru și Ioan au fugit la mormânt, în care Petru a intrat și a văzut fâșiile de pânză pe jos. Verbul folosit aici înseamnă că el a perceput, că a înțeles. Cuvântul teorie este derivat din acest cuvânt. El implică un efort, un exercițiu mental.

În cele din urmă, Ioan a intrat în mormânt și „a văzut și a crezut” o dată pentru totdeauna. Ioan remarcă faptul că „ștergarul care era pe capul Lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte, înfășurat într-un loc” (versetul 7). Acest amănunt a fost lucrul care l-a convins pe Ioan, fiindcă ceea ce a văzut l-a condus, prin credință, la convingere. Adesea, în scrierile lui Ioan, ceea ce cineva vede cu ochiul natural implică o legătură cu inima sau cu ceea ce se află dincolo de sfera naturală, legătură care adesea lipsea în Israel. Totuși, deși a căpătat această convingere, Ioan a plecat acasă, fiindcă nu știa Scriptura, că El trebuia să învieze dintre cei morți. Nevoia de căpătâi este să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu și să fim călăuziți de el.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși…”
Ioan 10.17,18

Atotputernicia Mântuitorului

Iudeii au fost mereu și mereu acuzați că L-au omorât pe Isus. Acuzația a fost dreaptă, cu siguranță. Cu toții însă suntem vinovați prin păcat. Vina sângelui vărsat stă la ușile noastre. Dar, oricât de ciudat ar părea pentru mintea noastră ceea ce citim în legătură cu aceasta, sunt foarte

limpezi  în  fața  ochilor  credinței  cuvintele  Domnului:

„Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau…” Domnul a acționat liber, și totuși la poruncă: „Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” Pare ciudat pentru necredință, însă pentru credință totul este limpede.

Nu epuizarea din pricina suferinței, nici violența crucii i-au provocat moartea Domnului, ci El Şi-a dat viața de la Sine Însuși. Ca dovadă că era deplin stăpân pe viața care urma să Şi-o dea, „a strigat tare”, iar apoi „Şi-a dat duhul”. Felul cum s-au desfășurat lucrurile în acele momente nu lasă loc vreunui alt gând. Pilat s-a mirat că Isus murise deja; nu putea să creadă așa ceva și a trebuit să se convingă. Nu trecuse timp suficient ca o viață să se sfârșească pe cruce, de aceea picioarele celorlalți au trebuit să fie zdrobite. Însă Isus era deja mort, pentru că Își dăduse viața. Dumnezeu să dea har sufletelor noastre pentru a înțelege atotputernicia Mântuitorului asupra vieții și a morții!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU FOLOSEȘTE OAMENI OBIȘNUIȚI (1)

„Îmi veţi fi martori în Ierusalim…” (Faptele Apostolilor 1:8)

Martorul este acea persoană care vede și experimentează un eveniment, apoi depune mărturie despre el la tribunal într-un mod convingător. Asta ai fost chemat să faci și tu!

„Dar nu mă simt calificat”, spui tu.

Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, ci El îi califică pe cei chemați. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă de altceva (pentru că va încerca!) El îți va spune că Dumnezeu are un anumit standard de inteligență sau o taxă de intrare; că El angajează numai specialiști, experți și personalități influente. Nu, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Îmi veţi fi martori… până la marginile pământului.” Voi, oameni needucați și simpli… voi, aruncători de năvoade plini de toane, și vameși: „Îmi veți fi martori!”

Singurul lucru pe care ucenicii l-au avut în avantajul lor a fost disponibilitatea de a face pasul când Domnul Isus a spus: „Veniți după Mine.” Așadar, dacă ești mai mult un muncitor decât un director sau dacă albastru e culoarea blugilor, nu a sângelui, atunci ești calificat! „Printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:26-27).

Așadar, roagă-te: „Doamne, m-ai chemat în Împărăția Ta ca să Te slujesc în acest loc specific, în această perioadă specifică, cu acest scop specific… În ciuda faptului că sunt un om obișnuit, eu Îți aparțin – iar Tu nu ești obișnuit! Astăzi, ajută-mă să torn harul și compasiunea Ta peste alții, ca și ei să poată experimenta bogăția dragostei Tale!” Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 3.13-24

Ura lumii faţă de copiii Tatălui nu ar trebui nicidecum să ne surprindă (v. 13; comp. cu Ioan 15.18). Mai curând amabilităţile ei ar trebui să ne pară suspecte. În ce priveşte dragostea, lumea nu poate produce decât contrafaceri, motivele ei nefiind niciodată sincere, niciodată total dezinteresate. Adevărată este doar dragostea lui Dumnezeu, care-şi are izvorul în El Însuşi, nu în obiectul ei. Cu o asemenea dragoste avem nevoie să fim iubiţi, pentru că în noi nu este nimic vrednic de iubit (Tit 3.3). Şi crucea este locul unde vom învăţa să cunoaştem această dragoste divină infinită (v. 16).

Versetele 19-22 subliniază necesitatea unei conştiinţe bune, a unei inimi care nu ne condamnă. Dacă facem numai ceea ce Îi este plăcut Domnului, El va putea răspunde fără excepţie la toate rugăciunile noastre. Părinţii care aprobă purtarea copilului lor îi oferă cu plăcere ceea ce cere (v. 22; comp. cu Ioan 8.29; 11.42). A rămâne în El aceasta este ascultarea. El în noi aceasta este comuniunea care rezultă din ascultare (v. 24; cap. 2.4-6; 4.16; Ioan 14.20; 15.5,7). Cufundaţi în mare un vas deschis; el va fi în acelaşi timp şi spălat şi umplut. Aşa să fie şi inimile noastre în dragostea lui Hristos!

24 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.
Matei 18.20

Acest verset ne aduce multă mângâiere. În ziua Domnului, când venim la adunare, nu venim pentru o învățătură, pentru un nume, pentru un grup de prieteni sau pentru anumite interese, nici pentru cântări, pentru un anume predicator sau pentru clădirea în sine. Motivul trebuie să fie prezența Domnului nostru Isus Hristos, Cel alături de care ne vom petrece întreaga veșnicie.

Are însă această prezență a Lui un efect practic asupra purtării noastre? Ne comportăm noi potrivit demnității Persoanei Sale?

Cum stau lucrurile cu punctualitatea noastră? Întârziem de regulă, sau căutăm să fim mai devreme de ora stabilită?

Îi educăm și pe copiii noștri să arate o atitudine plină de respect față de Domnul? Ne îmbrăcăm potrivit cu demnitatea Persoanei Domnului, sau ne îmbrăcăm pentru a-i impresiona pe alții? Știm că Domnul privește la inimă, dar El Se uită în egală măsură la ceea ce manifestăm în exterior.

Domnul să ne dea harul să ne preocupăm cu El de-a lungul săptămânii, pentru ca astfel să fie plăcerea noastră de a veni în prezența Lui și de a-I aduce rodul buzelor noastre! „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat” (Apocalipsa 5.12).

A Blok


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.”
2 Corinteni 8.9

Bunătatea unui om

Viața Domnului și Mântuitorului nostru a fost una de sărăcie voluntară în așa fel, încât nu avea unde să-Şi plece capul. „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul” (Matei 8.20). Prima remarcă, pe care o putem face când citim Evangheliile, este că Mântuitorul nu a făcut niciodată nimic pentru El Însuși. Ce minune de a găsi aici, pe pământ, un astfel de Om! Dumnezeu era singura Lui rațiune de a trăi. Ce a fost viața  Mântuitorului?  O  viață  de  activitate  neobosită,  ca dragostea lui Dumnezeu să fie cunoscută în colțurile cele mai întunecoase ale societății, pretutindeni unde erau cele mai mari nevoi. Cu cât Domnul Se purta cu mai multă credincioșie, cu atât era mai disprețuit și batjocorit; cu cât era mai mare smerenia Sa, cu atât mai puțin era luat în seamă.

Testamentul bărbatului, despre care am vorbit ieri, a dus la alimentarea cu apă pentru toți cei aflați în nevoie. Însă Domnul, prin moartea și învierea Sa, a asigurat fiecărei persoane care va veni la El, o rezervă suficientă de apă vie, care nu va seca niciodată. Numai Mântuitorul poate spune: „Cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Bunătatea Domnului Isus Hristos este așa de mare, încât nu-i putem cunoaște limitele. Chiar acum, fiecare om în parte este chemat să guste bunătatea Domnului și Mântuitorului nostru.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU… ȘI TRECI LA FAPTE!

„Poate că Domnul va lucra pentru noi” (1 Samuel 14:6)

     În primii ani ai domniei lui Saul, filistenii controlau granița de vest a țării lui Israel și au mobilizat trupe la trecătoarea numită Micmaș. Saul părea bucuros să stea în liniile de pe margine, dar Ionatan a dorit să fie în prima linie. „Vino, şi să pătrundem până la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta” (1 Samuel 14:1). Acolo se afla doar Ionatan și  purtătorul armurii, deci șansele nu erau prea mari. Însă atunci când faci o mișcare motivată de slava lui Dumnezeu, inima și mâna lui Dumnezeu se mișcă. Este nevoie doar de un pas al credinței. Și deseori e cel mai lung, cel mai greu și cel mai înfricoșător pas pe care l-ai făcut vreodată. Deseori când regii lui Israel se duceau la luptă, o făceau pentru că primiseră un cuvânt de la Domnul, care-i asigura de victorie.

Ionatan nu a primit un astfel de cuvânt. El a spus doar: „Poate că Domnul va lucra pentru noi.”

Majoritatea oamenilor operează în virtutea unei mentalități opuse: „Poate că Domnul nu va lucra pentru noi.” Ei lasă ca teama să le dicteze deciziile, și nu credința. Așadar, ei aleg să stea deoparte cu Saul. Cum s-a terminat lupta pentru Ionatan și cel ce-i purta armele? „Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea” (1 Samuel 14:23). A fost nevoie numai de o decizie îndrăzneață! Și așa va fi întotdeauna!

Când acționezi, Dumnezeu va acționa și El pentru tine. Și dacă nu acționezi, mereu te vei întreba „dar dacă”! Regretele care durează cel mai mult sunt acelea că nu am făcut nimic – lucrurile pe care le-am fi făcut, am fi vrut să le facem sau pe care ar fi trebuit să le facem, dar pe care nu le-am făcut. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Încrede-te în Dumnezeu, și treci la fapte!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 3.1-12

Ceea ce constituie, într-o familie normală, legătura dintre membrii ei este dragostea. Copiii o primesc şi o învaţă de la părinţii lor, apoi o imită şi o realizează între ei. Este o imagine ştearsă a dragostei pe care ne-a dăruit-o Tatăl, numindu-ne copii ai Săi! Această dragoste nu suntem chemaţi s-o înţelegem, ci s-o vedem (v. 1) şi, constatând-o, să-i răspundem.

Din versetul 9, unii credincioşi ar putea deduce că nu au viaţa de la Dumnezeu, pentru că li se întâmplă să păcătuiască (vezi cap. 5.18). Dar să înţelegem bine că adevăratul „eu” al creştinului este omul cel nou, şi acesta nu poate păcătui.

Împărţirea omenirii între copii ai lui Dumnezeu şi copii ai diavolului este stabilită în modul absolut prin versetele 7-12 (comp. cu Ioan 8.44). Astăzi, în multe medii religioase, această diferenţă nu este cunoscută. Că sunt creştini mai mult sau mai puţin practicanţi, aceasta este recunoscut. Dar că unii se declară salvaţi, în timp ce alţii ar fi pierduţi, aceasta îi taxează de orgoliu şi de îngustime pe cei care s-au pus la adăpost. Neînţelegerea lumii, care poate merge până la ură, ne dă ocazia ca aici, pe pământ, să semănăm puţin cu Isus (v. 1b; Ioan 16.1-3). Curând vom fi asemenea Lui, în glorie, şi Îl vom vedea cum este (v. 2).

23 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când ședea la intrarea cortului său, în arșița zilei.
Geneza 18.1

Dumnezeu vine la cortul lui Avraam, intră, conversează și apoi umblă împreună cu Avraam. Pentru noi, în harul Său infinit, El a pregătit ceva încă și mai minunat: a venit aici și S-a revelat în Isus, Fiul Său. Iar noi suntem acum cu totul siguri că în El, în Omul Isus Hristos, Îl avem pe Cel care întotdeauna mijlocește pentru noi. Da, ne vedem pe noi înșine în Hristos, înaintea lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt ne oferă o apropiere de Dumnezeu de care nici chiar Avraam nu s-a bucurat, fiindcă, în acel timp, temelia care făcea posibilă o astfel de apropiere nu fusese încă așezată.

Este adevărat că poate ne bucurăm puțin de această apropiere de Dumnezeu, însă ea constituie privilegiul nostru ca poziție; deși nu este un lucru palpabil și vizibil, totuși realitatea ei este certă.

Avraam nu se teme de prezența Domnului; o astfel de teamă este efectul păcatului. Dacă am văzut gloria lui Dumnezeu în Isus, prezența divină este dulce pentru noi și în ea ne găsim deplina tărie și încredere. A-L cunoaște este într-adevăr viața eternă, iar prezența Lui ne face fericiți și ne umple de cea mai profundă bucurie.

Când un suflet se bucură de această încredere, Dumnezeu îi împărtășește gândurile Sale, la fel cum aici El îl tratează pe Avraam ca pe un prieten, dezvăluindu-i lucrurile privitoare la această lume (Geneza 18.17; Ioan 15.15). Unui prieten îi spunem nu doar lucruri generale, ci ne deschidem inima înaintea lui. Avraam, fiind separat de această lume și aflându-se împreună cu Domnul pe munte, are comuniune cu privire la judecata care urma să cadă asupra lumii. Adunarea este într-o poziție încă și mai complet separată față de lume, pentru Dumnezeu, bucurându-se de favoarea și de dragostea Lui. Dumnezeu îi dezvăluie Adunării gândurile Sale, nu doar cu privire la intențiile Sale față de ea, ci și cu privire la intențiile Sale față de lume. Fiul Omului urmează să-i judece pe cei vii și pe cei morți, iar El ne-a dezvăluit acest lucru.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate…”
Psalmul 49.4

Bunătatea unui om

Într-o regiune uscată nu existau rezerve locale de apă. Pentru nevoile zonei s-a construit un canal, prin care apa venea de la o distanță de 150 km.

Cu mult înaintea acestei perioade, în acea zonă trăia un bărbat, care era veșnic ocupat și se părea că nutrea o singură ambiție, aceea de a strânge bani. Hrana lui era simplă. Locuia singur, refuzându-și luxurile și chiar cele mai mărunte lucruri ale vieții obișnuite. Oamenii îl considerau ca fiind un om zgârcit și, cu toate că era cinstit în toate afacerile pe care le făcea în îndeplinirea datoriilor care-i reveneau, era disprețuit de toată lumea.

La sfârșitul vieții sale s-a descoperit că adunase în aur o valoare egală cu mai bine de 200.000 de dolari. Iar în testamentul său scria: „Am fost sărac și am văzut că oamenii suferă greu din cauza lipsei de apă. Neavând familie, mi-am consacrat viața adunând o sumă de bani pentru a construi o conductă de apă, așa încât cel mai sărac om să aibă apă.”

Acel om a trăit pentru un scop: folosul semenilor săi. El a știut să facă bine semenilor și l-a făcut. Aceasta este o frumoasă învățătură și pentru noi, care poate fi pusă în practică. Este scris: „Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4.17).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROMISIUNE PENTRU PĂRINȚII CARE SE ROAGĂ

„Ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului” (Ieremia 31:16)

Trăiești cumva astăzi sub un nor de teamă, simțind că ai eșuat ca părinte deoarece odrasla ta a luat-o pe căi greșite? Nu te simți așa! Biblia ne învață că uneori copiii pur și simplu nu vor să asculte de sfaturile părinților. Probabil Solomon a făcut o mărturisire personală, când a scris: „Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.” (Proverbe 13:1).

Domnul Isus nu l-a făcut responsabil pe tată pentru faptul că fiul său risipitor „a ajuns la cocina porcilor” (vezi Luca 15:11). Și, dacă ți-ai dat toate silințele, Dumnezeu nu te face responsabil nici pe tine. De fapt, părinții nepricepuți uneori modelează copii cuminți, așa cum părinți pricepuți uneori au copii care o iau pe căi greșite. Primii copii ai lui Dumnezeu au fost așezați într-un paradis perfect, și cu toate acestea s-au răzvrătit. La urma urmelor, toți avem puterea de a alege. Vine o vreme în care copiii nu mai sunt copii și trebuie să-și asume responsabilitatea pentru faptele lor.

Așadar, dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință, nu-l lăsa pe diavol să te facă vinovat. Iar dacă ai greșit ca părinte, nu ai comis un păcat de neiertat. Nu numai că Dumnezeu te va ierta, dar poți conta pe promisiunea Lui minunată: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!” (Ieremia 31:16-17).

Nu renunța la copiii tăi, pentru că nici Dumnezeu nu a renunțat la ei. Roagă-te, crede în continuare și lasă-L să lucreze în ei.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 2.20-29

„Şi aceasta este promisiunea pe care El ne-a dat-o: viaţa eternă” (v. 25). Ioan se referă la acest cuvânt al Păstorului celui bun: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le dau viaţa veşnică” (Ioan 10.27,28).

O altă promisiune a Domnului era darul Duhului Sfânt (Ioan 16.13). Această „ungere din partea Celui Sfânt” se află astăzi nu numai peste cei numiţi „părinţi”, ci şi peste „copilaşii” în Hristos, pentru a-i călăuzi în tot adevărul. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” a spus Domnul Isus „nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).

Apostolul confirmă aici că acela care-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl.

„Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine” le-a spus Isus fariseilor „aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu” (v. 23; Ioan 8.19). Tatăl nu poate fi cunoscut în afara lui Isus (Matei 11.27). De aceea vrăjmaşul depune atâta efort împotriva Fiului sfânt al lui Dumnezeu şi mai ales pentru a arunca îndoială asupra existenţei Lui veşnice şi a divinităţii Lui. Să ştim să recunoaştem vocea mincinosului (v. 22).

Ceea ce este „de la început” rămâne valabil până în „ceasul din urmă” (v. 24, 18). Faţă de toate „noutăţile”, siguranţa noastră constă în a rămâne la învăţătura de la început (Galateni 1.8,9).

22 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Să faci o placă subțire de aur curat și să gravezi pe ea, asemenea gravurilor de pecete, „Sfințenie Domnului!”. Și s-o pui pe un șnur albastru și să fie pe mitră; să fie pe partea dinainte a mitrei. Și va fi pe fruntea lui Aaron, și Aaron va purta nelegiuirea făcută în aducerea lucrurilor sfinte, pe care le vor sfinți fiii lui Israel în toate darurile lucrurilor lor sfinte; și va fi neîncetat pe fruntea lui, ca să fie primite pentru ei înaintea Domnului.
Exod 28.36-38

Diadema sfântă, așa cum este numită în Exod 39 și în Levitic 8, era o placă făcută din aur curat, având gravată pe ea inscripția: „Sfințenie Domnului!”. Ea era pusă pe partea din față a mitrei lui Aaron, pe fruntea lui, și vorbește astfel de un alt aspect al slujirii ca Mare Preot a Domnului Isus. În afară de faptul că simpatizează cu noi în slăbiciunile noastre și ne oferă ajutor pentru vreme de nevoie în călătoria noastră prin pustie (Evrei 4.14,15), Marele nostru Preot a trebuit de asemenea să poarte „nelegiuirea făcută în aducerea lucrurilor sfinte, pe care le vor sfinți fiii lui Israel în toate darurile lucrurilor lor sfinte; și va fi neîncetat pe fruntea lui, ca să fie primite pentru ei înaintea Domnului” (Exod 28.38). În ciuda slăbiciunilor noastre, închinarea pe care o aducem Îi este plăcută lui Dumnezeu.

Domnul Isus, pe cruce, a rostit cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Răspunsul îl găsim în Psalmul 22: „Totuși Tu ești Cel sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Acolo Îl vedem pe Cel fără pată, încununat cu spini, disprețuit și lepădat de oameni, purtând judecata unui Dumnezeu sfânt împotriva păcatului. Acum Îl vedem purtând pe frunte o diademă de aur, cu inscripția: „Sfințenie Domnului!”, diademă care va fi pe capul Lui pentru toată eternitatea. Marele nostru Preot ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu, potrivit cu propriile Sale perfecțiuni. Minunat har!

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.”
Matei 7.24

O fundaţie solidă

În iulie 1976, în Tangshan (China) a avut loc cel mai devastator cutremur din secolul al XX-lea, din punct de vedere al numărului de vieți omenești pierdute: 240.000. Victimele cele mai numeroase au fost din rândul țăranilor care locuiau în case construite defectuos, pe o fundație slabă. Același lucru s-a întâmplat pe 16 decembrie 1920, în  Gansu (China), unde s-a produs un cutremur cu o magnitudine de 8,6 grade pe scara Richter, care a dus la moartea a 200.000 de persoane. La fel se întâmplă peste tot în lume. Fie că este vorba de regiunea nordică a Perului, fie de America Centrală sau de sudul Turciei, dacă locuințele nu sunt bine construite, dezastrele ating cote maxime. Clădirile slab executate nu supraviețuiesc cutremurelor.

Acest principiu este valabil și în viața de credință. Unii oameni se descurcă destul de bine când viața este ușoară. Par a duce o viață prosperă, însă când furtunile adversităților se abat asupra lor, ei se prăbușesc. De fapt, experiența lor spirituală este construită pe fundația slabă a împrejurărilor. Dumnezeu ne pune la dispoziție Cuvântul Său ca fundație  solidă.  Când  medităm  la  adevărurile  Scripturii,  ne maturizăm în viața creștină. Credința noastră este mai puternică și mai stabilă prin Cuvântul lui Dumnezeu. El ne ajută să stăm în picioare atunci când furtunile vieții se întețesc, El ne susține atunci când totul în jur se prăbușește. Ancorează-ți mintea de Cuvântul lui Dumnezeu!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CONȘTIENT DE PREZENȚA LUI DUMNEZEU!

„…Eu n-am ştiut.” (Geneza 28:16)

     Într-o noapte, Iacov a avut un vis. A văzut o scară cu îngeri pe ea, care ajungea până la cer, și Dumnezeu i-a zis: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28:15). În dimineața următoare, Iacov a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” Când vorbim despre recunoașterea faptului că Dumnezeu lucrează în viața noastră, poți fi conectat din punct de vedere spiritual, sau poți fi ca Iacov și „să nu știi” nimic despre El. Pentru Moise a fost ceva obișnuit să vadă un rug aprins – și nu era o priveliște neobișnuită pentru un climat fierbinte din deșert. Numai că de data aceasta rugul nu se mai stingea, iar când „s-a întors să vadă… Dumnezeu l-a chemat…” (Exod 3:4).

Vei avea cele mai mari întâlniri cu Dumnezeu în experiențele zilnice din viața ta. Dar trebuie să fii deschis și receptiv, altfel Îl vei pierde. Autorul William Barry spune: „Fie că suntem sau nu conștienți de asta, noi Îl întâlnim pe Dumnezeu în fiecare clipă din viețile noastre”! Un Dumnezeu care încearcă să ne atragă atenția și să ne conducă spre o relație reciprocă benefică și conștientă. Nu vei ști niciodată unde Se va arăta sau cui îi va vorbi. După înviere, Maria Magdalena a crezut că Isus era doar un grădinar. Pavel scrie: „Deşteaptă-te tu, care dormi” (Efeseni 5:14). Poți fi trezit de o vindecare miraculoasă, de o relație refăcută sau chiar de o încercare mare.

Nu-L căuta pe Dumnezeu numai în triumfuri, caută-L și la vreme de necaz! Teologul Frederick Buechner a spus: „Nu există un eveniment mai obișnuit decât acela că Dumnezeu este prezent și că îți dă timp să-L recunoști sau să nu-L recunoști!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 2.12-19

Pavel îi priveşte pe creştini ca formând Adunarea lui Dumnezeu. Pentru Petru, ei constituie poporul Său ceresc şi turma Lui. Pentru Ioan, ei sunt membri ai familiei Sale, uniţi prin aceeaşi viaţă primită de la Tatăl. În general, într-o familie, fraţii şi surorile au vârste şi stadii de dezvoltare diferite, chiar dacă relaţia şi partea de moştenire a ultimului născut sunt aceleaşi ca şi ale fiului de douăzeci de ani. Aşa este şi în familia lui Dumnezeu. În ea se intră prin naşterea din nou (Ioan 3.3), după care urmează, în mod normal, o creştere spirituală. Copilaşul, care ştia numai să-şi recunoască Tatăl (comp. cu Galateni 4.6; Romani 8.15-17), trece la stadiul tinereţii şi al luptelor. Aceste lupte au ca miză inima lui: va fi ea pentru Tatăl, sau pentru lume? Pofta cărnii, cea a ochilor şi lăudăroşia vieţii sunt cele trei chei pe care le foloseşte cel rău pentru a introduce lumea în orice inimă în care găseşte loc.

În final, tânărul devine, sau trebuie să devină, un tată, având o experienţă personală cu Hristos.

Şi tocmai copilaşilor, apostolul le scrie cel mai mult, pentru că, prin lipsa lor de experienţă, sunt cei mai expuşi la „orice vânt de învăţătură”. Să fim atenţi să nu rămânem copilaşi tot restul vieţii (Efeseni 4.14).

21 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? Vezi cum credința lucrează împreună cu faptele lui și, din fapte, credința a fost făcută desăvârșită. Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate”; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu”.
Iacov 2.21-23

În Romani 4 ni se spune că Avraam a fost îndreptățit prin credință, așa că pare o contradicție cu ceea ce Iacov afirmă, anume că Avraam a fost îndreptățit prin fapte. Pot fi adevărate ambele afirmații? Da, pot fi și sunt adevărate amândouă! Răspunsul se găsește în Romani 4.2: „Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit din fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu”. De vreme ce Avraam nu are cu ce să se laude înaintea lui Dumnezeu, înaintea cui se poate lăuda el? Se poate lăuda înaintea oamenilor! Epistola către Romani tratează subiectul despre îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu, iar Epistola lui Iacov vorbește despre îndreptățirea înaintea oamenilor.

Dumnezeu deja socotise credința lui Avraam ca îndreptățire, atunci când i-a poruncit să-l aducă jertfă pe Isaac: „Și el L-a crezut pe Domnul; și El i-a socotit aceasta ca dreptate” (Geneza 15.6). Mai târziu, în Geneza 22, găsim întâmplarea cu Isaac. Această întâmplare a fost menită să demonstreze tuturor că Avraam avea o credință reală în Dumnezeu. Fapta lui Avraam de a-l aduce jertfă pe Isaac l-a îndreptățit înaintea oamenilor, demonstrând realitatea credinței lui.

Citim în Iacov 2.18: „Dar va spune cineva: «Tu ai credință și eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea»”. Aceasta este trăsătura Epistolei lui Iacov: Arată-mi, iar eu îți voi arăta.

Dumnezeu știe, fără să vadă faptele noastre, dacă avem credință sau nu. Credința este legătura vitală a relației noastre cu Dumnezeu, iar ea nu este un lucru pasiv și neproductiv, ci din contră. Caracterul ei este să producă fapte bune pentru Cel care ne-a mântuit.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?”
Ieremia 8.9

Mândrie și necredință

Oh, cât de mulți oameni se aseamănă cu acel căpitan! În mândria și necredința lor, oamenii disprețuiesc avertizările Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trăiesc fără să se lase atenționați de atâtea avertizări care vin din partea lui Dumnezeu. Ei se aliniază vorbelor acelor batjocoritori ai zilelor din urmă care vor spune: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii” (2 Petru 3.4). Adevărata înțelepciune  este  cea  descoperită  în  cuvintele  Sfintei Scripturi.  Necredința  omului,  în  timp  ce  se  autoînșală, înșală în același timp și pe alții. „Nu există Dumnezeu și nici iad”, este strigătul mulțimilor necredincioase. Dacă ar fi sinceri, ar putea spune: „Noi am vrea să nu fie nici Dumnezeu și nici iad.” Iată deviza omului care se lasă manevrat de vrăjmașul cel vechi, diavolul!

Cititorule, lasă te rog, ca această întâmplare să vorbească conștiinței tale! Nu lăsa ca falsa înțelepciune a oamenilor să înlocuiască Cuvântul lui Dumnezeu! Ascultă mărețul mesaj al mântuirii: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Acesta este mesajul Evangheliei pentru tine. Milioane de oameni l-au crezut și au trecut de la mândrie și necredință la adevărata credință în Mântuitorul care dăruiește salvarea veșnică.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (4)

„Nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33)

     Apostolul Pavel a scris asta: „Nevasta să se teamă de bărbat.” Să ne uităm cu atenție la cuvintele „să se”… Ele sunt de fapt o poruncă din partea Domnului, nu o sugestie sau un subiect deschis dezbaterilor (vezi Efeseni 5:33). Vom reține faptul că Biblia nu spune că femeia trebuie să-și iubească soțul, ci spune să se teamă de el. Bărbaților, înainte să vă urcați pe tron și să începeți să dați decrete, asta înseamnă că trebuie să vă dovediți demni de respect! A-ți respecta soțul înseamnă a-l stima și a-l onora. Ceea ce are nevoie femeia de la un bărbat se află în inima ei, și ceea ce are nevoie un bărbat de la o femeie se află în mintea lui. Se numește eu. Tu spui: „Nu am de gând să-i alimentez eul!” Ar fi ca și cum soțul tău ar spune: „Nu am de gând să-ți alimentez inima.”

Bărbații tânjesc ca eul lor să fie hrănit. Când nu reușești să faci lucrul acesta pentru soțul tău, el va ajunge să fie vulnerabil față de altcineva care i-l va hrăni! Ca soție, tu ai fost creată cu capacitatea de a alimenta eul soțului tău în mod sănătos, respectându-l și cinstindu-l. Nimic nu este mai periculos într-o relație de căsătorie decât lipsa respectului. Când bărbatul nu se simte respectat, fie se va revolta împotriva ta, fie va pleca sau va deveni pasiv. Dumnezeu a dat două porunci simple cu privire la o relație de căsătorie reușită. Prima este ca bărbații să-și iubească soțiile, iar a doua: ca soțiile să se teamă de soții lor. Când trăiești după legea lui Dumnezeu, obții rezultatele lui Dumnezeu. Așadar, dacă dorești binecuvântarea lui Dumnezeu, începe să-ți trăiești viața după poruncile Sale.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 2.1-11

Cu privire la tema păcatului, aceste versete reunesc mai multe adevăruri deosebit de importante:

1. Pe parcursul întregii vieţi, noi avem păcatul în noi (cap. 1.8), care este carnea sau firea veche.

2. Până la întoarcerea noastră la Dumnezeu, el a produs singurele roade pe care le-am fi putut aştepta: am păcătuit (cap. 1.10).

3. Sângele lui Hristos ne curăţă de toate aceste fapte comise (cap. 1.7).

4. Putem să nu mai păcătuim prin puterea vieţii ce ne-a fost dată (cap. 2.1).

5. Dacă totuşi se întâmplă să păcătuim şi experienţa noastră de zi cu zi confirmă aceasta cu prisosinţă, Domnul Isus intervine şi atunci, nu ca un Mântuitor al cărui sânge a fost vărsat, ci ca un Apărător la Tatăl, pentru a restabili comuniunea.

Ascultarea (v. 3-6) şi dragostea de fraţi (v. 7-11) sunt două dovezi că viaţa este în noi. De altfel, cea de-a doua rezultă din prima (Ioan 13.34). Totuşi, dacă noi Îl iubim pe Domnul, niciodată nu vom considera dureroase poruncile Lui (cap. 5.3). În versetul 6 însă, Dumnezeu ne dă o măsură şi mai mare: a umbla cum a umblat El este mai mult decât a asculta de poruncile Lui. Găsim în Evanghelia lui Ioan ce este adevărat în Hristos, iar în epistola lui, ce este adevărat în noi (v. 8). Aceeaşi viaţă trebuie să se arate în acelaşi fel (cap. 4.17b).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: