Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 19, 2018”

19 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

David s-a ridicat și a mers spre Baale-Iuda cu tot poporul care era cu el, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, chemat pe nume după Numele Domnului oștirilor care șade între heruvimi.
2 Samuel 6.2

Dorința lui David de a aduce chivotul lui Dumnezeu a fost foarte bună. Chivotul este o imagine a lui Hristos. Dorim noi, ca și David, prezența Domnului și apropierea de El?

Chivotul nu era un lucru obișnuit; el era „chemat pe nume după Numele Domnului oștirilor care șade între heruvimi”. Exista un fel anume în care chivotul trebuia adus, pentru ca David și poporul să se poată bucura de binecuvântarea prezenței lui. Din nefericire, David a fost influențat de modul în care filistenii transportaseră chivotul (1 Samuel 6.10,11). Ei nu știuseră cum să procedeze, însă David n-ar fi trebuit să fie ignorant cu privire la modul de purtare a chivotului. Greșeala sa a condus la moartea lui Uza, la confuzie, la teamă și rușine. David însă a învățat din greșeala sa și, încurajat de binecuvântarea care venise asupra casei lui Obed-Edom, a adus chivotul în felul prescris de Dumnezeu.

Cu toții ne dorim prezența lui Hristos în viețile, în căminele și în adunările noastre, însă trebuie să învățăm că El este sfânt și, de asemenea, că El este Domn. Nu putem trăi așa cum trăiește lumea, nici folosi mijloacele pe care ea le folosește. Există un anume fel în care trebuie să purtăm Numele Lui, iar acest fel îl găsim descris în Scriptură. Nu putem purta acest Nume prin metodele lumii și conform standardelor ei. Așa ceva n-ar aduce decât moarte spirituală, teamă și confuzie, din cauza unei purtări dirijate de împrejurări în care nici măcar n-ar trebui să ne aflăm.

Însă, dacă procedăm conform Cuvântului lui Dumnezeu, vom beneficia de binecuvântarea îmbelșugată care decurge din prezența lui Hristos.

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: «Iată ceva nou!», de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.”
Eclesiastul 1.10

Mândrie și necredință

Cu mulți ani în urmă, nava britanică de război „Thetis” brăzda apele Mării Mediterane îndreptându-se spre Italia. La bord se afla și ambasadorul englez împreună cu personalul său. Într-o după-amiază, căpitanul vasului era în camera cu hărți, preocupat cu urmărirea mersului navei. Pasagerii erau în salonul navei, angajați în diverse discuții. Nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple peste câteva minute. „Ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere” (Iacov 4.14). O, dacă ar lua aminte toți cititorii la acest adevăr biblic!

Deodată a apărut căpitanul vasului cu o busolă în mână. Emoționat,  căpitanul  întrerupse  conversațiile  celorlalți, spunând: „Doamnelor și domnilor, am să vă spun ceva care probabil vă interesează pe toți. Cu doi ani în urmă, traversam Mediterana cu această navă. Am fost trimis de amiralul marinei militare să localizez o presupusă stâncă submarină și să raportez. Unul dintre ofițerii mei totuși nua fost de acord cu mine când am raportat: Nu există nicio stâncă submarină. El a reușit să convingă conducerea să-l trimită în aceeași misiune. Mai târziu a raportat că a localizat stânca și acest lucru a fost crezut. Acum presupusa stâncă submarină este marcată pe hartă. Eu nu cred că există. Totul nu este altceva decât o presupunere. Am jurat că dacă vreodată datoria mă va conduce pe această cale maritimă din nou, voi trece peste punctul respectiv.”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (2)

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Efeseni 5:25)

     Cuvântul „dragoste” este pronunțat cu prea mare ușurință, lăsând posibilitatea de a fi înțeles în multe feluri și aspecte. Oamenii spun: „Iubesc prăjitura cu ciocolată”, „Iubesc fotbalul” sau „Iubesc această emisiune”… Ce doresc ei să spună este că le „place” și „se bucură” de acestea.

Definiția biblică a dragostei este mai profundă decât ceea ce reprezintă pentru noi plăcerea și divertismentul, și decât ceea ce ne face să ne simțim atașați unii față de alții din punct de vedere emoțional. A iubi pe cineva înseamnă a urmări binele acelei persoane și a face din el o prioritate. Prima grijă a dragostei trebuie să fie întotdeauna: „Cum contribuie fapta mea la binele partenerului meu?” Dacă nu contribuie – sau dacă determină exact opusul – atunci nu este dragoste.

Biblia spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag…” (Efeseni 5:25-29).

Ca soț, poți învăța două lucruri din aceste versete:

1) Cu toții avem un egoism înnăscut. Deci, cea mai mare provocare pentru tine va fi să pui interesele soției mai presus de ale tale și să fii dispus să-ți sacrifici propriul program pentru a le împlini.

2) Trebuie să exersăm capacitatea de a fi sensibili. Gândește-te cât de sensibil ești față de durerile și nevoile propriului tău trup și aplică același principiu preocupării tale pentru soția ta. Poate că spui: „E o sarcină prea mare!” Da, dar Dumnezeul care îți poruncește s-o faci îți va da harul de-a reuși zi de zi. Așadar, bazează-te pe harul Său!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Petru 3.11-18

Aceste ultime îndemnuri nu se întemeiază, ca cele anterioare, pe „promisiunile Lui nespus de mari şi de scumpe” (cap. 1.4), ci pe nesiguranţa a tot ce umple scena prezentă. Să facem din când în când un inventar mental al bunurilor pământeşti la care noi ţinem mai mult, scriind dedesubt: „toate acestea deci urmând să fie descompuse” (v. 11). Astfel vom fi puşi în gardă de a nu ne lega inima de ele. Cum ar trebui să ne stimuleze faptul că noi cunoaştem aceste lucruri mai dinainte, la o purtare sfântă (încă un cuvânt caracteristic lui Petru: vezi prima epistolă 1.15,17,18; 2.12; 3.1,2,16) şi la evlavie! Nimic nu ne împinge mai mult la despărţirea de lume şi de rău decât gândul la întoarcerea iminentă a Domnului. Nimic mai mult nu incită atâta la evanghelizare, cât aceasta, că venirea Lui va marca sfârşitul răbdării pentru mântuire (v. 15). Să ne cercetăm, astfel ca venirea lui Hristos (v. 14; Filipeni 1.10) să ne găsească înaintaţi în har şi în cunoştinţa Lui (v. 18), aşa cum doreşte El.

Apostolul şi-a încheiat lucrarea; este gata acum să-şi „dezbrace cortul”. El ne dă întâlnire în ziua veşniciei, pe care credinţa noastră o anticipează şi o salută, glorificându-L chiar de acum pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: