26 Noiembrie 2018
Și preotul să ia lemn de cedru și isop și stacojiu și să le arunce în mijlocul focului unde arde vițeaua.
Numeri 19.6
Vițeaua roșie – Lemnul de cedru și isopul
Dumnezeu dorește ca cei ai Săi să fie curățiți de orice necurăție și să umble în separare de veacul acesta rău, unde totul este moarte și întinare. Această separare este efectuată prin acțiunea Cuvântului asupra inimii, prin puterea Duhului Sfânt (vedeți Galateni 1.4).
Este remarcabilă constanța cu care Duhul lui Dumnezeu prezintă, într-o legătură foarte strânsă, eliberarea deplină a conștiinței de orice simțământ de vină și eliberarea inimii de influența morală a acestui veac rău. Grija noastră trebuie să fie să păstrăm integritatea acestei legături. Bineînțeles, doar prin energia plină de har a Duhului Sfânt putem face aceasta, însă trebuie să căutăm cu sârguință să înțelegem și să punem în practică această legătură binecuvântată între moartea lui Hristos pentru păcat și puterea morală de separare față de această lume. Mulți dintre credincioși nu trec niciodată mai departe de primul aspect, ci se mulțumesc cu a cunoaște iertarea de păcate prin lucrarea ispășitoare a lui Hristos, în timp ce eșuează să pună în practică adevărul că sunt morți față de lume în virtutea morții lui Hristos.
Dacă privim la arderea vițelei roșii, în Numeri 19, și examinăm cenușa ei, ce descoperim? Descoperim acolo întreaga întindere a sferei naturale, în orice stadiu al existenței ei, de la cel mai înalt, până la cel mai de jos punct în istoria ei. Mai mult, găsim acolo toată gloria lumii. Cedrul și isopul, reprezentând extremele sferei naturale, cuprind toată întinderea ei. Solomon „a vorbit despre copaci, de la cedrul care este în Liban, până la isopul care răsare din zid” (1 Împărați 4.33).
„Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi… Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine…”
Romani 15.1,2
În anul 2012, un bărbat din New York a găsit o metodă inedită de a înfrunta depresia și de a-și face prieteni. El a postat afișe în marea metropolă cu numărul său de telefon și un mesaj simplu: „Cine vrea să vorbească despre absolut orice să mă sune. Jeff, un tip foarte singur”. Mii de oameni din întreaga lume au răspuns inițiativei. Afișele lui Jeff au provocat un fel de reacție în lanț în întreaga lume. Când a postat mesajul, americanului nici prin cap nu-i trecea că acesta va avea un impact atât de mare. Bărbatul nu dorea altceva decât să treacă peste durerea unei relații eșuate. Jeff a primit telefoane de la mii de oameni din întreaga lume. Americanul a primit sprijin din cele mai neașteptate locuri. „Un bărbat din Arabia Saudită m-a sunat și mi-a spus: poți să fii singur în deșert sau în Times Square”, a spus Jeff.
Acum, rolurile s-au inversat. Jeff îi încurajează pe cei care îl sună. Fiind impresionat de numărul mare de oameni care i-au răspuns la mesaj, Jeff a strâns o parte din conversațiile avute într-o carte în speranța că, astfel, va oferi consolare celor care se simt singuri.
„Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (Romani 15.5-6).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU FOLOSEȘTE OAMENI OBIȘNUIȚI (2)
„Uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii…” (1 Corinteni 1:26)
Max Lucado scrie: „Edith Hayes a fost o bătrânică sprintenă de optzeci de ani, cu părul alb, și o compasiune arzătoare pentru bolnavii de cancer din Florida de Sud. În 1979 eram proaspăt absolvent de seminar și mă aflam într-un birou plin de cutii nedeschise, când ea a intrat și s-a prezentat. „Mă numesc Edith și ajut bolnavii de cancer.” Mi-a întins mâna. I-am oferit un scaun. A refuzat politicos. „Sunt foarte ocupată. Mă voi întâlni cu echipa mea aici în clădirea bisericii în fiecare marți dimineața. Ești binevenit și tu, iar dacă te descurci bine, te voi pune la treabă.” Din echipa ei, făceau parte cam o sută de femei cărunte care se ocupau de sarcina ingrată de a avea grijă de plăgile infectate. Rănile canceroase au devenit misiunea lor. Ele coseau laolaltă camioane întregi de pansamente, de unică folosință, în fiecare marți și apoi le livrau bolnavilor în timpul săptămânii. Edith a închiriat un apartament, trăia din pensia soțului ei, purta ochelari cu multe dioptrii și ocolea aplauzele ce sunau ca artileria grea.” Povestea lui Edith desființează scuza: „Sunt prea bătrân ca să mai fac ceva pentru Dumnezeu!”
Noe avea peste șase sute de ani când a coborât din arcă, și a contribuit la un nou început al rasei umane! Dacă ești dintre cei în vârstă, începe să gândești în felul următor: ești un patrimoniu viu a zeci de ani de înțelepciune și cunoaștere. Așadar, înainte de a pleca de pe acest pământ, fă tot posibilul ca să le oferi celorlalți ceea ce ți-a oferit Dumnezeu. Chiar acum cineva, undeva, are nevoie de ceva ce tu ai, și dacă Îl rogi pe Dumnezeu, El îți va arăta cine este această persoană. În acel moment – implică-te!
Volumul V de Jean Koechlin
1 Ioan 4.1-10
Adevărul are întotdeauna „falsificatori”. Şi, după cum fiecare cetăţean, riscând multe necazuri, trebuie să ştie să recunoască moneda ţării lui, noi trebuie să ştim să deosebim de unde provin diferitele învăţături care ni se prezintă. Fiecare dintre ele trebuie probată (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.21) şi Cuvântul ne dă mijlocul sigur de a nu confunda „monedele false” cu cele bune. Cele din urmă poartă însemnul lui Isus Hristos venit în carne (v. 3).
Cât despre firea Lui, această epistolă ne învaţă că Dumnezeu este lumină (cap. 1.5) şi dragoste (v. 8, 16) Sursa unică a întregii iubiri este în El. Dacă cineva iubeşte, acesta este deci semnul că este născut din Dumnezeu (v. 7). Reciproc, cine nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Trebuie să ai acea fire care iubeşte, pentru a şti ce este dragostea (1 Tesaloniceni 4.9). Şi această dragoste, care este iniţiativa lui Dumnezeu faţă de noi (v. 10, 19), a răspuns perfect stării făpturii Sale. Omul era mort: Dumnezeu L-a trimis pe Singurul Lui Fiu pentru ca noi să trăim prin El (v. 9); omul era vinovat: Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui pentru a fi ispăşirea pentru păcatele noastre (v. 10; cap. 2.2); omul era pierdut: Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii (v. 14; Ioan 3.17).
Mana Zilnica 