Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 6, 2018”

6 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Aceștia sunt fiii provinciei, care s-au suit din captivitate, dintre cei care fuseseră deportați, pe care i-a deportat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și care s-au întors la Ierusalim și în Iuda, fiecare în cetatea lui … Numărul bărbaților poporului Israel: Fiii lui Pareoș, două mii o sută șaptezeci și doi; fiii lui Șefatia, trei sute șaptezeci și doi; fiii lui Arah, șase sute cincizeci și doi … bărbații din Micmas, o sută douăzeci și doi; bărbații din Betel și din Ai, o sută douăzeci și trei; bărbații celuilalt Nebo, cincizeci și doi.
Neemia 7.6-10,31-33

Genealogiile – Importante pentru Dumnezeu

De câte ori nu am ajuns cu toții la astfel de pasaje și am trecut imediat peste ele, trecând la următorul capitol! Numele străine de obicei nu înseamnă mai nimic pentru noi. În plus, sunt și greu de citit și de pronunțat. Atunci de ce le-a așezat Dumnezeu în Cuvântul Său?

„Nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”, le-a spus Domnul celor șaptezeci de ucenici, după ce aceștia se întorseseră din misiunea în care fuseseră trimiși (Luca 10.20). Bunul Păstor Își cheamă oile pe nume (Ioan 10.3). Până și perii capului nostru ne sunt numărați (Matei 10.30).

Dumnezeu ține cont de orice lucru, cu o precizie infinită. Câteodată, El ne spune doar numărul soldaților din armata lui Israel și din armatele vrăjmașe, însă, ca aici în Neemia 7 sau în Ezra 2, vedem cum fiecare familie și fiecare individ sunt menționați, ceea ce arată valoarea și importanța lor în ochii lui Dumnezeu. El îi prezintă pe unii după familii, pe alții după cetăți, iar pe alții după ocupațiile lor.

El ne cunoaște și pe noi în totul; știe orice detaliu din viața noastră și continuă să ne iubească! În curând, „fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4.5). Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru o astfel de grijă, care merge până la cel mai mic detaliu!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iu-
Romani 8.28

Totul spre bine?

Noi  nu  înțelegem  tot  ce  întâmpinăm  în  viață.  Multe întrebări rămân fără răspuns pe pământ. Dar ceva vrem să reținem: tot ce trăim și prin tot ce trecem, acționează spre binele nostru!

„Toate lucrurile!” Nu sunt numai împrejurările bune sau întâmplările pozitive. Nu, și greutățile din viață sunt cuprinse aici – da, tot ce nu ne-am fi dorit. Poate să fie vorba chiar de rău, căci Dumnezeu poate scoate din el bine:

„Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50.20). Toate aceste lucruri „lucrează împreună”. Este un ansamblu dumnezeiesc de întâmplări din viața noastră. Adesea ne întrebăm: De ce a trebuit să mi se întâmple mie aceasta sau cealaltă? Aici uităm că Dumnezeu permite să lucreze fiecare întâmplare pentru a-Şi atinge scopul Său în viața noastră.

Acest scop este clar definit: totul trebuie să lucreze „spre bine”. Noi avem propriile noastre imaginații despre ce trebuie să fie bine pentru noi. Dar modul nostru de vedere este foarte restrâns. Dumnezeu vede mai departe decât noi. Cineva a asemănat evenimentele din viața noastră cu medicamentele, pe care Dumnezeu ni le prescrie pentru tratament. Aceste tablete pot avea un gust mai amar, dar toate au aceeași remarcă dumnezeiască: „să-ți facă bine apoi” (Deuteronom 8.16). Adesea nu înțelegem acțiunea lui Dumnezeu cu noi. Totuși vrem să ne încredem în El. El are numai gânduri bune pentru noi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIFERENȚE ÎNTRE SAMSON ȘI SAMUEL (4)

„Până aici Domnul ne-a ajutat.” (1 Samuel 7:12)

A patra diferență majoră dintre Samson și Samuel a constat în responsabilitate.

Samson a avut o atitudine trufașă, și nu găsea de cuviință să dea socoteală cuiva. Era un „hoinar singuratic” care refuza să lucreze cu ceilalți. Încercările sale răzlețe de-a elibera poporul lui Dumnezeu au dat motiv filistenilor să impună iudeilor taxe mai mari și să le îngreuneze traiul. Pe de altă parte, Samuel a lucrat în consens cu ceilalți. Când el s-a rugat, Dumnezeu a dat poporului o victorie spectaculoasă asupra dușmanului; Samuel a refuzat să accepte laudele, „a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”

Samson era preocupat de propria lui persoană, Samuel era orientat spre ceilalți. Psalmistul a spus: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! …acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa pentru veşnicie.” (Psalmul 133:1,3). Secretul umblării în binecuvântarea lui Dumnezeu nu este să acționezi de unul singur, ci să cooperezi cu ceilalți. Așa a făcut biserica Noului Testament. Citim în Faptele Apostolilor 4:21: „I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece… După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor.” Când apostolii au fost atacați, „ei s-au dus la ai lor.” Ei erau în legătură cu cei care au știut să-i sfătuiască și să-i îndrume, să-i întărească și să-i încurajeze, să se roage și să le împărtășească din Cuvântul lui Dumnezeu.

Și tu ai nevoie de așa ceva! Nu-ți poți permite să aștepți până vine necazul, ca să creezi astfel de relații. Pune azi bazele unor astfel de relații, și ele îți vor fi de ajutor în vremuri de restriște!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 1.13-25

Adevărul, aşa cum îl prezintă apostolul, are drepturi şi efecte asupra noastră, el fiind centura care ne încinge mintea şi care ne stăvileşte imaginaţia (v. 13; Efeseni 6.14). Şi de acest adevăr trebuie noi să ascultăm. Noi, cei care odinioară umblam printre „fiii neascultării” (Coloseni 3.6,7), am devenit „copii ascultători” (v. 14): nu numai ascultare de Isus Hristos, ci ascultarea lui Isus Hristos (v. 2), adică asemenea cu a Lui, motivată de dragostea faţă de Tatăl (Ioan 8.29; 14.31).

De altfel, aici toate lucrurile sunt în contrast cu Vechiul Testament. Nu cu argint, nici cu aur, nici cu vreun lucru oarecare am putut fi noi răscumpăraţi (Exod 30.11-16; Numeri 31.50), ci cu sângele scump al lui Hristos. Pe noi nu naşterea naturală, ca pe israeliţi, ne face să avem drepturile şi privilegiile poporului lui Dumnezeu nimeni să nu creadă că este copil al lui Dumnezeu numai prin faptul că are părinţi creştini! Noi suntem regeneraţi prin Cuvântul incoruptibil, viu, permanent. Sfinţenia cerută în toată comportarea noastră răspunde acestei noi naturi; noi Îl chemăm pe Dumnezeul sfânt ca Tată (v. 15-17). Sfinţenia este şi consecinţa valorii la care apreciază El jertfa Mielului desăvârşit.

5 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar, după cum este scris: „Ceea ce ochiul nu a văzut și urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc”. Iar nouă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, pentru că Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu.
1 Corinteni 2.9,10

Adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu este deasupra a tot ceea ce omul ar putea concepe. Credincioșii recunosc acest lucru cu uimire și cu admirație, având inimile atinse de dragostea lui Dumnezeu. Ochiul n-a văzut aceste lucruri, fiindcă ele se află dincolo de sfera observației omului. Urechea nu le-a auzit, fiindcă ele sunt străine oricărei surse de comunicare omenești. De asemenea, ele nu s-au suit la inima omului, fiindcă intuiția omenească nu are nici cea mai mică idee despre bogăția spirituală a adevărului divin.

Și-ar fi putut imagina vreun om că Dumnezeul cel veșnic, Creatorul cerului și al pământului, ar putea veni pe pământ în chip de om? Mai mult, El nu a venit pentru a-Și manifesta gloria, ci S-a smerit pe Sine și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Așa ceva este complet contrar gândirii omenești, într-atât încât, de-a lungul veacurilor, chiar și oamenii religioși au luptat cu înverșunare împotriva acestei învățături divine a Scripturii.

Versetul ne spune că „nouă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său”. Deși aceste lucruri sunt prezentate clar în Biblie, nu le putem înțelege și nici crede dacă nu ne plecăm inimile înaintea Domnului Isus, primind apoi, prin harul Său, Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este Cel care ne revelează adevărurile Scripturii. „Astfel și lucrurile lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaște, decât Duhul lui Dumnezeu. Dar noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu” (1 Corinteni 2.11,12).

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.”
Efeseni 5.16

Priorităţi

Într-o revistă, scriitoarea Maxine Hancock amintește că după ce prima ei carte a fost tipărită, a întâlnit o femeie care era soră medicală la o maternitate. Cu o grămadă de copii micuți trăgând de ea, femeia s-a uitat cercetătoare la scriitoarea Maxine Hancock și a spus: „Doamnă! Trebuie să fiți foarte ocupată!” „Nu cred să fiu mai ocupată ca dumneavoastră”,a răspuns Maxine. „Cum aveți timp să le faceți pe toate?” a întrebat femeia. „Simplu. Nu le fac pe toate. Fac prima dată ceea ce cred că este cel mai important.”

Cineva a spus: „Nu poți să faci în fiecare zi un lucru măreț, dar aproape în fiecare zi un lucru bun.” Aceste cuvinte sunt adevărate. Mulți oameni tind spre lucruri mari, care să rămână imprimate, pe cât posibil, cât mai mult timp în amintirea oamenilor din jurul lor. Creștinii trebuie să se comporte cu totul altfel. Nu este atât de important dacă înfăptuim lucruri mari, ci important este să împlinim voia lui Dumnezeu, lucrarea Sa, să facem bine oriunde se oferă o ocazie. Dar pentru aceasta trebuie să ne așezăm în față prioritățile și să facem prima dată ceea ce vedem că este mai important. Credinciosul nu este mântuit prin fapte bune, dar el este mântuit pentru a face fapte bune. Asemenea ocazii pot fi de multe ori unice, dar cu impact veșnic. Să le acordăm prioritatea cuvenită chiar astăzi! Fă bine cât poți de mult și vorbește despre acest bine cât poți de puțin. Cine vorbește mult despre binele care l-a făcut, greșește mult.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIFERENȚE ÎNTRE SAMSON ȘI SAMUEL (3)

„Domnul… Dumnezeul vostru era Împăratul vostru.” (1 Samuel 12:12)

     A treia diferență dintre Samson și Samuel a fost: Motivația. Samson l-a dezonorat în mod repetat pe Domnul prin faptele sale și prin modul său de viață. Asta pentru că nu punea preț pe slava lui Dumnezeu. Ce diferit era Samuel! Când poporul Israel a dorit un rege pentru a fi ca celelalte popoare din jur, lui Samuel i s-a frânt inima. El a amintit poporului de vremea când „Domnul… Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.” Slăvirea lui Dumnezeu era pentru el cea mai înaltă prioritate. O învățătură de preț se poate extrage de aici, mai ales pentru cei implicați în lucrare. De fiecare dată când cineva pășește spre amvon, acea persoană trebuie să-și verifice  eul  și  să-și pună următoarea întrebare: „Care este scopul meu: să-L prezint frumos pe Dumnezeu sau pe mine însumi?” E greu să dai un răspuns la această întrebare. Biblia spune: „Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele sunt cântărite de El.” (1 Samuel 2:3). De fapt, fără puterea Duhului lui Dumnezeu care ne locuiește, nici unul dintre noi nu are cele necesare pentru a face lucrarea, și nu trebuie să uităm niciodată lucrul acesta. Tragedia sfârșitului lui Samson este descrisă în aceste două versete: „Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.” (Judecători 16:20). Iar despre filisteni ni se spune (versetul 25): „În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor.” Să remarcăm expresia „a jucat”. Fără harul și puterea lui Dumnezeu suntem toți, în cel mai bun caz, niște actori. Așa că, smerește-te și caută să-L înalți numai pe Domnul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 1.1-12

Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte o bucurie de nespus şi strălucită, izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într-o Persoană vie Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5, 7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L-au văzut, dar pe care inima lor Îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu-L iubim îndeajuns.

Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei, El Se angajează s-o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai dacă trebuie (v. 6).

Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le-au căutat şi cercetat cu grijă (v 10, 11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12). Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

4 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3.15

Domnul Isus, Sămânța femeii, avea să sfărâme capul șarpelui, însă călcâiul Lui urma să fie zdrobit mai întâi. Ce har și, în același timp, ce dreptate! Ce umilință și, în același timp, ce biruință! Dacă Adam s-a înălțat pe sine și a luat ca un lucru de apucat să fie ca Dumnezeu, Cel care era Dumnezeu S-a golit pe Sine Însuși și a luat chip de Om, făcându-Se ascultător până la moarte. Primul Adam a fost neascultător până la moarte. Pronunțând judecata asupra șarpelui, Dumnezeu revelează Sămânța viitoare a femeii și felul în care Ea va dobândi biruința. De atunci încolo, singura speranță a omului pierdut a fost în acest Mântuitor revelat; iar înainte ca Adam să fie alungat din grădină, el aude despre ce avea să sufere Isus când va distruge puterea diavolului. Totuși, nu vedem niciun semn de pocăință la Adam după comiterea păcatului său. Dumnezeu este însă preocupat doar cu planurile Sale de har cu privire la Sămânța femeii, ale cărei Persoană, lucrare și glorie sunt dezvoltate în toată Scriptura.

Acum însă biruința asupra lui Satan prin crucea lui Hristos nu mai este nicidecum o promisiune, ci o împlinire. Omul a primit în inima sa gândul că Dumnezeu nu-l iubește cu adevărat și că El a refuzat să-i dea ceea ce era cu adevărat bun pentru el. Aceasta a fost minciuna lui Satan. Omul al Doilea, Sămânța femeii, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și viața veșnică, a devenit Om, ca să moară pentru cei păcătoși și să nimicească lucrările diavolului. Totuși, inima necredincioasă este atât de stricată, încât refuză să se încreadă în Dumnezeul care L-a dat pe Fiul Său.

Isus, în loc să fugă de judecata lui Dumnezeu, așa cum a făcut Adam, a acceptat-o atunci când a venit ceasul și a luat asupra Lui povara păcatelor noastre. „Paharul pe care Mi-l dă Tată, nu-l voi bea?” Prin moartea Sa, El l-a nimicit pe cel care avea puterea morții și i-a dăruit credinciosului o încredere perfectă în Dumnezeu, orice frică de moarte fiind îndepărtată complet. Dragostea Lui ne așază în pace deplină și în relație cu Dumnezeu, având doar harul ca poziție prezentă și gloria divină ca perspectivă.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu…, S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob…”
Filipeni 2.6,7

Modelul desăvârșit

Apostolul Pavel, care la începutul vieții sale de credință a întrebat cu sinceritate: „Cine ești Tu, Doamne?”, a fost inspirat de Duhul Sfânt să ne lase scrise cuvinte care nu au mai fost scrise despre Persoana Mântuitorului. În acest pasaj, apostolul ni-L pune înainte pe Domnul Isus Hristos ca Modelul desăvârșit pentru smerenia Sa, în călătoria Sa uimitoare din gloria Divinității până la umilirea crucii. Forța acestui pasaj este aceea de a prezenta nu calea de coborâre pe care a străbătut-o, ci felul smerit de a gândi, care L-a caracterizat pe Domnul și Mântuitorul nostru pe acest drum.

Domnul Isus Hristos este prezentat ca având „chipul lui Dumnezeu”. Încă de când era în chip de Dumnezeu, gândul Său S-a îndreptat spre a le sluji altora, fără a Se gândi la  Sine  sau  la  reputația  Sa.  El  S-a  dezbrăcat  pe  Sine Însuși, fără a înceta să fie Dumnezeu, făcându-Se asemenea oamenilor. Felul Său smerit de a gândi a fost arătat atunci când a luat un chip de rob – nu de înger, ci de om. El nu Şi-a arătat puterea pentru a Se face cunoscut, ci în schimb S-a smerit pe Sine până la moarte și încă moarte de cruce. De aceea Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și i-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIFERENȚE ÎNTRE SAMSON ȘI SAMUEL (2)

„Ia-mi-o, căci îmi place.” (Judecători 14:3)

     A doua diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul relațiilor. Citim în Judecători 14: „Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” Când era vorba de relații, Samson se lăsa dominat de porniri trupești, în loc să fie condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Și a plătit scump pentru asta. De trei ori citim că: „Samson s-a pogorât” (v. 1): s-a pogorât la Timna și s-a căsătorit cu femeia nepotrivită; s-a pogorât la Gaza și a petrecut noaptea la o femeie de moravuri ușoare; s-a pogorât la Sorec și a ajuns în brațele Dalilei, pierzându-și puterea, libertatea, reputația, ungerea și viața. Samuel, pe de altă parte, a fost crescut cu scopul de a contribui la curățarea lucrării lui Dumnezeu. Marele preot Eli avea doi fii, pe nume Hofni și Fineas, care urmau să devină preoți, însă ei luau mită ca să acopere păcatul și se însoțeau cu neobrăzare cu prostituatele. Fiecare copil răscumpărat poate extrage o învățătură de aici: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.” (2 Corinteni 6:14). Este Dumnezeu părtinitor sau neiubitor? Nu, El este protector! Când te „înjugi” într-o relație cu cineva care nu-ți împărtășește credința, valorile, scopurile și prioritățile, sar scântei și trageți în direcții diferite! Când apar probleme (și asta se va întâmpla în mod sigur!), ai nevoie de cineva care să-ți fie alături și care apelează la aceeași sursă la care apelezi și tu pentru a găsi soluția – la Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iacov 5.7-20

Toamna este anotimpul aratului. Opt până la zece luni se vor scurge în care se succed frigul şi căldura, ploaia şi soarele până să se coacă un nou seceriş. Câtă răbdare îi trebuie agricultorului! Ca şi el, să avem şi noi răbdare, pentru că „venirea Domnului este aproape” (v. 8). Să ne folosim deopotrivă resursele: în momentele de bucurie, cântările; în încercare (ca în orice vreme) rugăciunea fierbinte a credinţei. Facem noi uneori experienţa că ea „poate mult” (Ioan 9.31b)?

Versetele 14-16, care în creştinătate sunt folosite pentru a justifica tot felul de practici, îşi păstrează valoarea deplină dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate. Oricum, un creştin dependent se va simţi rareori liber să ceară vindecarea; mai curând, împreună cu cei din apropierea lui, se va ruga să poată accepta liniştit voia lui Dumnezeu.

Sfârşitul epistolei pune accent pe ajutorul frăţesc în dragoste: mărturisirea reciprocă a greşelilor, rugăciunea unul pentru altul, grija faţă de cei lipsiţi. Învăţătura ocupă puţin loc în această epistolă. Din contră, punerea în practică a creştinismului nostru este prezentată pe larg. Să ne ajute Dumnezeu să fim, în adevăr, nu ascultători uituci, ci împlinitori (cap. 1.25).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: