Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 10, 2018”

10 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta înaintea ochilor noștri.
Numeri 11.5,6

Israeliții nu părăsiseră de mult Egiptul când au spus aceste cuvine. Cu doar un an în urmă jertfiseră mielul pascal și experimentaseră eliberarea miraculoasă de la Marea Roșie. Apoi petrecuseră câteva luni binecuvântate în locul în care cortul a fost construit. Acum însă, pe când se pregăteau de călătorie, au privit înapoi și au început să tânjească după hrana Egiptului.

Castraveții, pepenii, prazul, ceapa și usturoiul sunt în general considerate a fi foarte folositoare în alimentație. Orice bucătar învață să le folosească și să gătească mâncăruri delicioase cu ajutorul lor. De ce sunt ele folosite aici, în acest context, pentru a sublinia dorința nepotrivită a poporului? Existau acolo două mari probleme.

În primul rând, israeliții disprețuiseră mana, acea pâine cerească pe care Dumnezeu le-o dăruia. Prospețimea și dulceața ei deveniseră neatractive pentru sufletul lor. Fie ca niciunul dintre noi să nu ajungă să-L considere pe Domnul, adevărata Mană, neatractiv și lipsit de gust!

În al doilea rând, aceste alimente reprezentau savoarea vieții, însă erau lipsite de substanță. Nu este nimic greșit în a te bucura de o mâncare aromată, însă toate aceste lucruri enumerate de popor nu pot susține viața, fiind alimente adiționale, nu de bază. Este ușor să devenim căutători de arome, ca să zicem așa, preocupați cu a descoperi o nouă experiență aromată a vieții, fără să dobândim nimic substanțial, ca hrană pentru sufletele noastre. Mai mult, aceste lucruri cresc fie pe pământ, fie îngropate în el. Ce contrast cu mana cerească! Ceea ce crește pe pământ nu va oferi niciodată hrană cerească pentru sufletele noastre.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste.”
Efeseni 4.2

Răbdarea în familie

Cineva a trecut pe lângă o casă ai cărei locatari numeroși: bunici, părinți, copii, nepoți, gineri și nurori trăiau în armonie. El a întrebat capul familiei, un bătrân venerabil, prin ce mijloace s-a putut realiza această bună înțelegere. După câteva clipe de cugetare, bătrânul răspunse: răbdare, răbdare, răbdare.

Răbdarea este o lucrare, un rezultat al prezenței Duhului Sfânt în viața celor care L-au primit pe Mântuitorul în sufletele lor. Roada Duhului Sfânt în omul credincios crește în măsura în care el rămâne atașat de Domnul și Mântuitorul său. Roada Duhului Sfânt este o dispoziție plină de afecțiune și dragoste; un duh radiind de bucurie și un temperament voios; o minte liniștită și o comportare așezată;o răbdare îngăduitoare în împrejurări stresante și în prezența provocării din partea celuilalt; o pătrundere interioară plină de compasiune și tact; o judecată generoasă și un spirit cuprinzător de ajutorare; smerenie care se uită pe sine în bucuria celuilalt; în toate lucrurile, o atitudine de autocontrol și stăpânire de sine.

Răbdarea, în limbajul biblic, este puterea dăruită de Dumnezeu pentru a te înfrâna în fața opoziției celuilalt. Toți avem nevoie de harul, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu pentru a pune în practică răbdarea în familie cu rezultatul ei: buna înțelegere. Să apelăm tot timpul la ajutorul dumnezeiesc!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CITEȘTE ȘI PUNE ÎN PRACTICĂ (2)

„Duhul Sfânt… vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26)

     Domnul Isus Și-a încheiat Predica de pe Munte cu o istorioară frapantă, în care vorbește despre prăpastia dintre a ști și a face: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24). Problema este că ni se pare mai ușor să fim înțelepți, decât să fim buni. Nu trebuie neapărat să cunoști mai multe din Biblie, trebuie să pui în practică ceea ce știi deja. John Ortberg spune că pe vremea când era instructor de tenis, elevii săi începători erau preocupați ce rachetă să-și cumpere – dacă să folosească racordaj din fir sintetic sau din fir natural, și la cât să regleze tensiunea racordajului. Problema era că ei nici măcar nu reușeau să lovească mingea. În loc să aibă dezbateri pe tema unor detalii atât de precise, ei trebuiau pur și simplu să exerseze.

E nevoie însă de o precizare aici: Noi nu devenim „ascultători ai Cuvântului” apelând la propria noastră putere și voință. Duhul Sfânt care locuiește în noi este denumit în Scriptură „Paracletul” (Mângâietorul) și cuvântul înseamnă „cineva care ți se alătură pentru a-ți da o mână de ajutor.” Când ne hotărâm să facem ceea ce este bine, Duhul Sfânt din noi ne dă puterea de a trece la fapte. Când se ivește o situație, El ne va atenționa cu privire la ceea ce avem de făcut. Domnul Isus ne-a făcut următoarea promisiune: „Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Tu întrebi: „Dacă nu voi face lucrurile așa cum trebuie?” El va lucra în tine, creând mereu oportunități – până când vei reuși să le faci așa cum trebuie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 3.13-22

Hristos a suferit pe cruce, El, Cel drept, pentru noi, cei nedrepţi (v. 18). În schimb, ne este dat să suferim puţin pentru El (Filipeni 1.29). Făcând bine, suferim împreună cu El, cum a suferit El (v. 14). În sfârşit, în toate durerile noastre morale, Dumnezeu simpatizează cu noi (v. 12).

Dacă suferiţi pentru dreptate, sunteţi fericiţi, afirmă versetul 14 (citiţi şi Matei 5.10). Să-I cerem lui Dumnezeu să ne păzească de orice teamă de oameni şi să ne dea teama de El, însoţită de blândeţe, pentru ca în orice moment să dăm mărturie de speranţa care este în noi.

Ori de câte ori purtarea noastră nu este bună înaintea oamenilor, dacă le vorbim de Domnul, aceasta nu face decât să răsfrângă asupra Lui dispreţul pe care-l merităm noi. Fie ca Duhul lui Hristos să se folosească de noi pentru a-i avertiza pe semenii noştri, aşa cum odinioară s-a folosit de Noe, care-şi construia corabia, pentru a le predica necredincioşilor din vremea lui! (v. 19, 20). Potopul este imaginea judecăţii gata să se abată asupra lumii. În mod simbolic, credincioşii au trecut prin el la botez şi sunt puşi la adăpost în corabie, care este Hristos. El a suferit moartea în locul lor, iar ei vor învia cu El pentru o viaţă nouă (v. 21, 22).

9 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
Fapte 7.58

Tineri din Scriptură – Saul din Tars

Saul din Tars avusese o ascensiune foarte rapidă în cercurile rabinice ale iudaismului. Fusese educat la picioarele unui personaj important, Gamaliel (Fapte 22.3), fiind membru al celei mai stricte ramuri a sectei fariseilor și fiind foarte mândru de descendența sa evreiască (Fapte 26.5; Filipeni 3.5). Toate acestea l-au condus pe un drum al persecuției violente și al urii împotriva celor care Îl mărturiseau pe Isus ca Mesia, împlinind astfel cuvintele profetice ale lui Hristos, care spusese că vor fi persecutori care, omorându-i pe ucenicii Săi, vor crede că fac o slujbă pentru Dumnezeu (Ioan 16.2; Galateni 1.13; Filipeni 3.6). Un astfel de persecutor era și Saul din Tars.

Saul, plin de amenințări și de violență, era pe drumul către Damasc, pentru a-i aresta pe credincioși, când a auzit glasul Domnului Isus: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”. Este greu să înțelegem pe deplin ce efect au avut aceste cuvinte și lumina venită din cer asupra acestui fariseu plin de mândrie și de ură! Prigonindu-i pe ucenicii lui Isus din Nazaret, el Îl prigonea pe Domnul gloriei! Convertirea sa devine astfel punctul de început al liniei sale de slujire, care avea ca centru învățătura că cei credincioși sunt mădulare ale trupului lui Hristos și sunt uniți cu Capul lor din ceruri. Această învățătură este numită mai târziu de Pavel ca fiind „taina lui Hristos” (Efeseni 3.4).

Tânărul Saul era foarte zelos pentru religia părinților săi. Avea o mare râvnă pentru Dumnezeu, însă lipsită de pricepere (Romani 10.2). El a jucat un rol important în omorârea lui Ștefan, iar martorii și-au pus hainele la picioarele lui. Însă, după ce a fost mântuit, fervoarea lui nu s-a micșorat, ci a fost direcționată înspre predicarea evangheliei harului lui Dumnezeu. Lecția pentru noi este că râvna poate fi un lucru bun, dacă are un scop bun și dacă este canalizată de Duhul Sfânt.

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.…să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.” 1 Ioan 5.12,13

Simplitatea credinţei

Cu mulți ani în urmă a fost vestită Evanghelia în Exeter (Anglia), în apropierea castelului. O femeie a trecut pe acolo și a auzit propoziția: „Cel mai mare păcătos din Exeter este binevenit la Domnul Isus Hristos.” A fost o veste a lui Dumnezeu pentru sufletul ei. Femeia a mers acasă, a îngenuncheat și suspinând a spus: „Doamne, eu sunt cea mai mare păcătoasă din Exeter. Îți sunt binevenită?”

Câteva luni mai târziu, cineva a fost chemat la o femeie muribundă. S-a așteptat să găsească un suflet nemântuit, care este pe punctul de a pleca în veșnicie. Dar cât de uimit a fost să vadă o față, pe care strălucea pacea cerească! Este un moment minunat să vezi pe cineva care este pe punctul de a pleca pentru a fi la Domnul! Credinciosul a fost atât de uimit, încât n-a putut spune nimic. În sfârșit a întrebat: „Ce v-a făcut atât de fericită? V-a vizitat cineva? Sau ați primit un pliant?”– „O, nu”,a răspuns femeia, „nu m-a vizitat nimeni. Am fost singură cu Mântuitorul.” Apoi a relatat ceea ce a auzit într-o dimineață, cum a venit acasă și a îngenuncheat, ce i-a spus Domnului și Mântuitorului și cum El a primit-o în dragostea Sa nemărginită în marea familie a lui Dumnezeu. Şi noi putem admira și aplica în viața noastră această simplitate a credinței în Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CITEȘTE ȘI PUNE ÎN PRACTICĂ (1)

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători” (Iacov 1:22)

     Un om de afaceri cunoscut pentru cruzimea, aroganța și religiozitatea sa, i-a spus lui Mark Twain că înainte de a muri dorește să viziteze Țara Sfântă, să urce pe Muntele Sinai și să citească Cele Zece Porunci cu voce tare. „Am o idee mai bună”, a replicat Twain. „Mai bine rămâi aici în Boston și citește-le de pe acum!”

Noi mai degrabă cugetăm la lucrurile pe care nu le știm, decât să acționăm potrivit cu ceea ce știm că trebuie să facem. De exemplu, o companie știe că trebuie să-și îmbunătățească controlul calității, așa că managerii discută despre această problemă, ascultă prezentări, citesc tot felul de cărți, se uită la cele mai recente sisteme de dezvoltare – dar nu se apucă niciodată să facă ceva. Problema lor nu este ignoranța, ci faptul că știu prea mult, dar fac prea puțin. Un alt exemplu din viața zilnică: oamenii preferă să dezbată pe teme precum: proteine versus carbohidrații, bucătărie franceză versus cea vegetariană, ridicarea greutăților versus antrenamentul cardio, decât să schimbe modul în care mănâncă.

Concluzia este simplă: trebuie să consumi mai multe calorii decât mănânci. Tot astfel, unii creștini preferă să dezbată pe teme doctrinare, decât să facă ceea ce spune Domnul Isus. Ți-aduci aminte vechea reclamă la adidașii Nike? Just do it! (treci la fapte) Impune-ți să iubești o persoană dificilă; încearcă să ierți; dăruiește; oprește-te și spune mulțumesc; laudă-L pe Dumnezeu; încurajează un prieten; binecuvântează-ți vrăjmașul; cere-ți iertare când greșești. Recunoaște: deja știi mai mult decât ai nevoie.

Nimic nu-i pune pe fugă mai rapid pe ceilalți decât o persoană doldora de cunoștințe, dar fără bunătate și caracter! Ce a scris Iacov („Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători”) este valabil și astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 3.1-12

„Tot aşa, voi, soţiilor” (v. 1), „voi, bărbaţilor” (v. 7), „voi, tinerilor” (cap. 5.5). Şi mereu motivul este acelaşi ca în cap. 2.13: dragostea Domnului, care dictează fiecăruia conduita pe care trebuie să o aibă în familie şi în Adunare. O femeie creştină arată de ce se leagă afecţiunile ei prin felul în care se împodobeşte. Este ea preocupată de frumuseţea ascunsă a inimii, cea pe care numai Domnul o vede? Caută ea ceea ce este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu: „un duh blând şi liniştit” (v. 4)? Această „podoabă” face parte din ceea ce este incoruptibil, asemenea Cuvântului (cap. 1.23) şi asemenea moştenirii cereşti (cap. 1.44). Moda cuvenită înaintea lui Dumnezeu nu s-a schimbat deci de pe vremea Sarei.

Titlul nostru de moştenitori ai harului vieţii (v. 7) şi ai binecuvântării (v. 9b) constituie, împreună cu exemplul pe care ni-l dă Cel care este bun (v. 13; cap. 2.21,22), un motiv imperios de a nu răspunde la insulte cu insulte.

Lungul citat din Psalmul 34 ne aminteşte ce este guvernarea lui Dumnezeu. Dacă răul se găseşte în gurile noastre (v. 10) sau în căile noastre (v. 11), aceasta poate avea aici, pe pământ, consecinţe dureroase, îngăduite de Domnul (v. 12). Invers, o umblare în bine şi în pace este un mijloc sigur de a fi binecuvântaţi. În plus de această legitimă dorinţă a oricărui om, ne vom bucura de comuniunea cu Domnul.

8 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Îi plac Domnului arderile-de-tot și jertfele, ca ascultarea de glasul Domnului? Iată, ascultarea este mai bună decât jertfa.
1 Samuel 15.22

De multe ori credem că slujirea și jertfele sunt foarte importante în viața creștină. Acesta este standardul după care adesea cântărim credincioșia și maturitatea în noi înșine sau în alții, însă vedem în Scriptură că Dumnezeu nu procedează așa. Există cel puțin patru calități pe care Domnul le dorește mai mult decât jertfele, iar acest lucru le face să fie foarte importante pentru viața noastră practică.

Ascultarea este lucrul pe care îl dorim de la copiii noștri și pe care Tatăl nostru ceresc de asemenea îl dorește de la copiii Săi. Ascultarea dovedește supunere, umilință și dragoste. Domnul a spus că, dacă Îl iubim, vom păzi poruncile Lui. De aici înțelegem că ascultarea este mai bună decât jertfa. Ce plăcere ar putea găsi inima lui Dumnezeu într-o jertfă, dacă noi umblăm în neascultare?

Împăcarea este de asemenea foarte importantă pentru Dumnezeu, astfel încât El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca prin El să ne împace cu Sine. Domnul Și-a dat viața pe cruce pentru a obține această împăcare. Domnul ne învață despre împăcare în Matei 5.23,24. Adesea considerăm jertfele ca fiind foarte importante, însă vedem aici că Domnul dorește ca noi să fim împăcați unii cu alții.

Mila este cel de-al treilea lucru pe care Domnul îl dorește mai mult decât jertfele. „Dacă ați fi cunoscut ce înseamnă: «Milă voiesc, și nu jertfă», nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați” (Matei 12.7). Cu siguranță suntem foarte recunoscători că Dumnezeu este un Dumnezeu al milei și că nu ne-a făcut după cum am meritat.

Aceste trei lucruri sunt însumate în cel de-al patrulea: dragostea. „A-L iubi [pe Dumnezeu] din toată inima și cu toată priceperea și din tot sufletul și cu toată puterea, și a-l iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile-de-tot și jertfele” (Marcu 12.33).

A Blok


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.blând și smerit cu inima…”
Matei 11.28,29

Fericire adevărată

O tânără era în căutare după fericirea vieții ei. Inima ei năzuia după siguranță și dragoste. Ea încercă la cinematograf, la discotecă, în bar și la bărbați. Dar „marea fericire” dura totdeauna numai un scurt timp – în cel mai bun caz câteva ore.

Ea povesti mai târziu: „După ce veneam acasă după o distracție,  plângeam  pentru  că  fericirea  mi  se  scurgea printre degete. Deveneam de fiecare dată mai goală. Deznădăjduită m-am uitat în jur după ceva statornic. La început n-am putut să înțeleg oamenii care afirmau că au găsit în Isus Hristos fericirea vieții. Am râs de așa ceva și nu am crezut. Până în ziua când am venit la El cu păcatele mele. Atunci am găsit la Mântuitorul meu pace și fericire adevărată, statornică.”

Domnul Isus te invită și pe tine: „Vino la Mine, și Eu îți voi da odihnă!”

Dacă în ciuda bogăției sau a distracțiilor simți un gol interior, dacă te apasă conștiința rea, atunci du-te la Isus Hristos! El a murit pentru tine la cruce, pentru a șterge trecutul tău cu toată vina și tot eșecul. După trei zile, Isus Hristos a înviat ca Biruitor dintre morți, pentru a-ți transmite viață veșnică. El dorește să devină Domn peste viața ta și să-ți dăruiască fericire de necuprins. Vrei să recunoști astăzi în fața lui Dumnezeu păcatele tale și să te încrezi în Isus Hristos?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O FĂPTURĂ NOUĂ ÎN HRISTOS

„El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.” (Filipeni 3:21)

     Biblia spune că trupurile noastre cerești vor fi exact ca cel pe care l-a avut Domnul Isus după înviere. Semăna cu El, pentru că ucenicii L-au putut recunoaște. El a mâncat și a băut cu ei, iar ucenicii L-au putut atinge. Dar El putea trece în mod miraculos prin ziduri și s-a arătat în locuri diferite la oameni diferiți, fără a călători cu mijloace de transport cunoscute. Trupul Său deja transformat nu mai îmbătrânea, nici nu mai era supus bolii și morții. Noul tău trup va fi ca al Lui. „Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul” (1 Corinteni 15:23-24).

Robert Baillie, prezbiterian de origine scoțiană, a aflat, în 1684, că ar putea fi spânzurat pentru presupusa implicare într-un complot de asasinare a regelui Charles al II-lea și apoi tăiat în bucăți, iar capul și mâinile țintuite în cuie pe podul din acel ținut. Cum a reacționat el? Citând următorul verset din Scriptură: „Cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3:20-21). Apoi a declarat: „Trupul meu poate fi tăiat și ciopârțit cum doresc ei, dar știu sigur că nimic nu se va pierde, iar toate mădularele mele vor fi reașezate la locul lor în chip minunat și trupul meu va fi aidoma trupului glorios al lui Hristos.” De fapt, chiar dacă trupul tău va fi pus într-un sicriu sau nu, asta nu are importanță, pentru că Dumnezeu ți-a pregătit un trup de slavă, la fel ca cel al lui Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 2.13-25

Creştinul este invitat să respecte ordinea stabilită, nu „de teama jandarmului”, ci pentru cel mai măreţ motiv care poate acţiona asupra inimii lui: dragostea Domnului (v. 13; Ioan 15.10).

Noi suntem robi ai lui Dumnezeu (v. 16b) şi El ne dictează atitudinile faţă de fiecare. Toţi stăpânii sunt departe de a fi „buni şi blânzi”; aceasta ne necăjeşte, dar mărturia noastră va avea mai multă forţă şi avânt înaintea acestora. Nedreptatea, insulta şi toate formele de întristare sunt pentru copilul lui Dumnezeu ocazii de a-L glorifica pe Dumnezeu. Cineva a mers înaintea noastră pe această cale; Acela a fost Omul durerilor. Sigur că, în lucrarea de ispăşire, Hristos n-a avut şi nici nu va avea vreodată tovarăşi, nici imitatori. El „şi numai El” a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn (v. 24).

Din contră, în umblarea Lui dreaptă (şi, în consecinţă, în suferinţă), El este Modelul nostru perfect (1 Ioan 2.6). Împotrivirea şi perversitatea oamenilor nu au făcut altceva decât să scoată în evidenţă răbdarea Lui, blândeţea Lui, smerenia şi înţelepciunea Lui şi deplina Lui încredere în Dumnezeu: urme binecuvântate pe care suntem chemaţi să călcăm şi noi. Astfel, vom împlini ultimul îndemn dat de Domnul lui Petru: „Tu vino după Mine!” (Ioan 21.22b).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: