14 Noiembrie 2018
În zilele acelea va fi necaz așa cum n-a mai fost de la începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu, până acum, și niciodată nu va mai fi.
Marcu 13.19
Distrugerea Ierusalimului începută în anul 69 d.Hr., cu toate ororile ei, nu constituie împlinirea deplină a profeției despre necazul cel mare. Învățăm din pasajul din Marcu faptul că, imediat după acel necaz, Domnul va veni pe pământ. Este evident că Domnul nu a venit după distrugerea Ierusalimului. Mai mult, nu pot fi două timpuri de necaz „așa cum n-a mai fost” și „niciodată nu va mai fi”. În plus, acest timp de încercare pentru iudei va avea loc în timpul domniei lui Antihrist, care va fi primit de poporul care L-a lepădat pe adevăratul lor Mesia (Ioan 5.43). În timpul domniei acestui om nelegiuit va fi instaurată cea mai cumplită formă de idolatrie, pe care Domnul o numește „urâciunea pustiirii”.
Instaurarea acestei urâciuni va însemna apogeul împotrivirii omului față de Dumnezeu. Nu a existat nimic înainte și nici nu va exista după aceea care să egaleze teribilul necaz din zilele acelea. El va fi atât de mare, atât pentru națiune, cât și pentru rămășița credincioasă, încât, dacă Domnul n-ar scurta acele zile, nicio făptură nu ar supraviețui. Însă, de dragul celor aleși, acele zile vor fi scurtate.
„În zilele acelea”, imediat următoare necazului celui mare, orice autoritate în mijlocul națiunilor va fi răsturnată. Ordinea pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru guvernarea lumii va dispărea. Această dispensație, în ciuda progresului cu care oamenii se laudă, se va încheia cu un necaz și cu o anarhie fără pereche. Știm din alte Scripturi că Adunarea va fi fost deja răpită de Hristos și va fi împreună cu El la a doua Lui venire, însă Domnul nu face nicio referire la acest lucru în pasajul de care ne ocupăm. El vorbește ucenicilor iudei și are ca subiect nădejdile iudaice, nefăcând referire la adevărul despre Adunare.
” …Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său…”
Romani 3.22-24
După o predică a cunoscutului evanghelist Moody, o femeie cu o înaltă educație și cu o bogată activitate bisericească a spus:
Cum poți dumneata afirma că eu, o femeie cu o așa educație și cu atâta activitate pentru biserică, pot să am mântuirea și să intru în cer exact în același fel cum intră cel mai ordinar păcătos?
Doamnă, zise evanghelistul, nu Moody, ci Dumnezeu spune așa. În Biblie este scris: „Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Doamna dorea ca Dumnezeu să aibă față de ea anumite considerente și s-o mântuiască altfel, fiindcă ea nu se vedea o mare păcătoasă. Aceasta este părerea majoriții oamenilor. Să nu uităm că în apă te îneci tot așa la un deget sub apă sau la un metru sub apă. Ești tot așa de pierdut cu un singur păcat ca și cu un milion de păcate, căci plata păcatului este moartea. Toți „oamenii buni”, când au ajuns sub reflectorul lui Dumnezeu și s-au văzut așa cum îi vede Dumnezeu, au recunoscut că merită pedeapsa veșnică. Ei au trecut prin experiența șocantă prin care a trecut și Iov: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42.5). Cine a înțeles aceste adevăruri și le-a luat ca pentru sine însuși, va fi beneficiarul harului adus de Mântuitorul prin jertfa Sa de pe cruce.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SCHIMBĂRILE MICI POT PRODUCE MODIFICĂRI MAJORE
„Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)
Să ne imaginăm că Templul era în ruine și că trebuia reconstruit din temelie. Așa stăteau lucrurile când Zaharia și-a împărtășit viziunea cu poporul Israel. Unii au crezut că e greu de realizat, iar alții au crezut că prin contribuția lor nu se va produce nici o schimbare. Așa că Zaharia i-a provocat cu aceste cuvinte (ale lui Dumnezeu): „Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?”
În 1963, meteorologul Edward Lorenz și-a prezentat ipoteza care a devenit cunoscută ca „efectul de fluture”. Teoria lui era că un eveniment minor precum bătaia aripilor unui fluture din Brazilia ar putea transforma curenții de aer atât de tare încât să creeze o tornadă în Texas. Lorenz a ajuns la concluzia simplă, dar profundă: „Schimbările minuscule în materie de impuls pot determina diferențe macroscopice în materie de efect.” Această descoperire simplă are puterea de a-ți schimba viața. Poate transforma în mod radical previziunile tale spirituale, emoționale, relaționale sau financiare. Poate schimba atmosfera din compania ta sau din căsnicia ta. O singură decizie. O singură schimbare. Un singur risc. O singură idee. E tot ce trebuie. Nu trebuie să faci o sută de schimbări. Așa nu vei face decât să-ți împarți energia la o sută și să ai drept rezultat, un procent, șansă de reușită. Trebuie să fii 100% dedicat unei singure schimbări. Va fi nevoie de un efort total. Probabil va fi cel mai greu lucru pe care l-ai făcut vreodată. Însă acea schimbare are potențialul de a aduce 100% schimbarea în viața ta.
Volumul V de Jean Koechlin
2 Petru 1.111
Petru începe această a doua epistolă amintindule creştinilor ce au primit împreună: „o credinţă de acelaşi preţ” (v. 1), „tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (v. 3) şi „promisiunile cele mai mari şi preţioase” (v. 4). Credinţa noastră, careşi însuşeşte tot ceea ce dă Dumnezeu, nu trebuie să rămână inactivă. Trebuie să fie însoţită de energia numită virtute (v. 5), pentru a ajunge la cunoştinţă (cuvânt caracteristic acestei epistole).
În acelaşi timp, pentru a dispune deplin de toate puterile noastre, este absolut necesară înfrânarea, apoi răbdarea, care ştie să persevereze în efort. În acest „climat moral” se vor dezvolta relaţiile noastre
1. cu Domnul: evlavia;
2. cu fraţii: dragostea de fraţi;
3. cu toţi: dragostea.
Aceste şapte complemente ale credinţei alcătuiesc un tot, asemenea unei cămăşi de zale. Absenţa lor are consecinţe dramatice în viaţa creştinului: trândăvie, sterilitate, miopie spirituală. El nu vede departe; credinţa lui nu mai distinge la orizont cetatea cerească, ţinta călătoriei creştine (comp. cu Evrei 11.13). Porţile veşnice sau ridicat deja pentru Hristos, Împăratul gloriei (Psalmul 24.79). Fie ca El Însuşi să ne acorde în suita Sa „din belşug intrarea în Împărăţia” Lui eternă!
Mana Zilnica 