Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta înaintea ochilor noștri.
Numeri 11.5,6

Israeliții nu părăsiseră de mult Egiptul când au spus aceste cuvine. Cu doar un an în urmă jertfiseră mielul pascal și experimentaseră eliberarea miraculoasă de la Marea Roșie. Apoi petrecuseră câteva luni binecuvântate în locul în care cortul a fost construit. Acum însă, pe când se pregăteau de călătorie, au privit înapoi și au început să tânjească după hrana Egiptului.

Castraveții, pepenii, prazul, ceapa și usturoiul sunt în general considerate a fi foarte folositoare în alimentație. Orice bucătar învață să le folosească și să gătească mâncăruri delicioase cu ajutorul lor. De ce sunt ele folosite aici, în acest context, pentru a sublinia dorința nepotrivită a poporului? Existau acolo două mari probleme.

În primul rând, israeliții disprețuiseră mana, acea pâine cerească pe care Dumnezeu le-o dăruia. Prospețimea și dulceața ei deveniseră neatractive pentru sufletul lor. Fie ca niciunul dintre noi să nu ajungă să-L considere pe Domnul, adevărata Mană, neatractiv și lipsit de gust!

În al doilea rând, aceste alimente reprezentau savoarea vieții, însă erau lipsite de substanță. Nu este nimic greșit în a te bucura de o mâncare aromată, însă toate aceste lucruri enumerate de popor nu pot susține viața, fiind alimente adiționale, nu de bază. Este ușor să devenim căutători de arome, ca să zicem așa, preocupați cu a descoperi o nouă experiență aromată a vieții, fără să dobândim nimic substanțial, ca hrană pentru sufletele noastre. Mai mult, aceste lucruri cresc fie pe pământ, fie îngropate în el. Ce contrast cu mana cerească! Ceea ce crește pe pământ nu va oferi niciodată hrană cerească pentru sufletele noastre.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste.”
Efeseni 4.2

Răbdarea în familie

Cineva a trecut pe lângă o casă ai cărei locatari numeroși: bunici, părinți, copii, nepoți, gineri și nurori trăiau în armonie. El a întrebat capul familiei, un bătrân venerabil, prin ce mijloace s-a putut realiza această bună înțelegere. După câteva clipe de cugetare, bătrânul răspunse: răbdare, răbdare, răbdare.

Răbdarea este o lucrare, un rezultat al prezenței Duhului Sfânt în viața celor care L-au primit pe Mântuitorul în sufletele lor. Roada Duhului Sfânt în omul credincios crește în măsura în care el rămâne atașat de Domnul și Mântuitorul său. Roada Duhului Sfânt este o dispoziție plină de afecțiune și dragoste; un duh radiind de bucurie și un temperament voios; o minte liniștită și o comportare așezată;o răbdare îngăduitoare în împrejurări stresante și în prezența provocării din partea celuilalt; o pătrundere interioară plină de compasiune și tact; o judecată generoasă și un spirit cuprinzător de ajutorare; smerenie care se uită pe sine în bucuria celuilalt; în toate lucrurile, o atitudine de autocontrol și stăpânire de sine.

Răbdarea, în limbajul biblic, este puterea dăruită de Dumnezeu pentru a te înfrâna în fața opoziției celuilalt. Toți avem nevoie de harul, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu pentru a pune în practică răbdarea în familie cu rezultatul ei: buna înțelegere. Să apelăm tot timpul la ajutorul dumnezeiesc!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CITEȘTE ȘI PUNE ÎN PRACTICĂ (2)

„Duhul Sfânt… vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26)

     Domnul Isus Și-a încheiat Predica de pe Munte cu o istorioară frapantă, în care vorbește despre prăpastia dintre a ști și a face: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24). Problema este că ni se pare mai ușor să fim înțelepți, decât să fim buni. Nu trebuie neapărat să cunoști mai multe din Biblie, trebuie să pui în practică ceea ce știi deja. John Ortberg spune că pe vremea când era instructor de tenis, elevii săi începători erau preocupați ce rachetă să-și cumpere – dacă să folosească racordaj din fir sintetic sau din fir natural, și la cât să regleze tensiunea racordajului. Problema era că ei nici măcar nu reușeau să lovească mingea. În loc să aibă dezbateri pe tema unor detalii atât de precise, ei trebuiau pur și simplu să exerseze.

E nevoie însă de o precizare aici: Noi nu devenim „ascultători ai Cuvântului” apelând la propria noastră putere și voință. Duhul Sfânt care locuiește în noi este denumit în Scriptură „Paracletul” (Mângâietorul) și cuvântul înseamnă „cineva care ți se alătură pentru a-ți da o mână de ajutor.” Când ne hotărâm să facem ceea ce este bine, Duhul Sfânt din noi ne dă puterea de a trece la fapte. Când se ivește o situație, El ne va atenționa cu privire la ceea ce avem de făcut. Domnul Isus ne-a făcut următoarea promisiune: „Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Tu întrebi: „Dacă nu voi face lucrurile așa cum trebuie?” El va lucra în tine, creând mereu oportunități – până când vei reuși să le faci așa cum trebuie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 3.13-22

Hristos a suferit pe cruce, El, Cel drept, pentru noi, cei nedrepţi (v. 18). În schimb, ne este dat să suferim puţin pentru El (Filipeni 1.29). Făcând bine, suferim împreună cu El, cum a suferit El (v. 14). În sfârşit, în toate durerile noastre morale, Dumnezeu simpatizează cu noi (v. 12).

Dacă suferiţi pentru dreptate, sunteţi fericiţi, afirmă versetul 14 (citiţi şi Matei 5.10). Să-I cerem lui Dumnezeu să ne păzească de orice teamă de oameni şi să ne dea teama de El, însoţită de blândeţe, pentru ca în orice moment să dăm mărturie de speranţa care este în noi.

Ori de câte ori purtarea noastră nu este bună înaintea oamenilor, dacă le vorbim de Domnul, aceasta nu face decât să răsfrângă asupra Lui dispreţul pe care-l merităm noi. Fie ca Duhul lui Hristos să se folosească de noi pentru a-i avertiza pe semenii noştri, aşa cum odinioară s-a folosit de Noe, care-şi construia corabia, pentru a le predica necredincioşilor din vremea lui! (v. 19, 20). Potopul este imaginea judecăţii gata să se abată asupra lumii. În mod simbolic, credincioşii au trecut prin el la botez şi sunt puşi la adăpost în corabie, care este Hristos. El a suferit moartea în locul lor, iar ei vor învia cu El pentru o viaţă nouă (v. 21, 22).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: