Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Slujitorii deci au venit la preoții de seamă și la farisei, și aceștia le-au spus: „De ce nu L-ați adus?”. Slujitorii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta”.
Ioan 7.45,46

Când Domnul Isus a trăit pe acest pământ, oamenii au trebuit mereu să recunoască faptul că tot ceea ce El spunea era adevărat. Nimeni niciodată nu mai rostise astfel de cuvinte pline de putere și de semnificație.

Manifestând o compasiune reală, Domnul a știut întotdeauna să încurajeze și să spună „un cuvânt pentru cel obosit” (Isaia 50.4). El i-a instruit pe ucenicii Săi cu multă dragoste și răbdare. Când învăța mulțimile, ele erau uimite, fiindcă El dădea învățătură „ca având autoritate”, în contrast cu cărturarii. Era întotdeauna evident că El vorbea „cuvintele lui Dumnezeu” (Ioan 3.34). Orice cuvânt al Fiului lui Dumnezeu era „cuvântul lui Dumnezeu”, fiindcă El Însuși era „Cuvântul făcut trup”, prin care Dumnezeu vorbea și Se descoperea oamenilor (Ioan 1.14).

Cuvintele Domnului au dat mărturie despre înțelepciunea Sa divină, mai ales în conversațiile Lui cu împotrivitorii Săi. Nici măcar cei mai învățați dintre conducătorii poporului nu au putut să-I stea împotrivă, ci au fost expuși luminii divine, care le-a dat la iveală gândurile și motivațiile. Domnul a găsit întotdeauna cuvintele care se potriveau perfect situației în care Se găsea și ascultătorilor pe care îi avea în jur. Cu ce autoritate divină a liniștit El furtuna, a alungat demonii, i-a curățit pe leproși, a vindecat pe șchiopi și pe orbi și chiar i-a înviat pe cei morți! Inima noastră se bucură nespus când Îl vedem astfel prezentat în Evanghelii.


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit.”
1 Corinteni 2.2

Ce vedem la cruce?

Jertfa de pe cruce a Mântuitorului înseamnă ispășirea păcatelor noastre, în urma căreia ne putem apropia de Dumnezeu. Pe de altă parte, moartea lui Isus Hristos are o asemenea valoare înaintea lui Dumnezeu, încât ea constituie, ca să spunem astfel, un nou temei de arătare a dragostei infinite a Tatălui pentru Fiul Său: „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau… Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși…” (Ioan 10.17-18).

Moartea Domnului pe cruce a arătat în chip absolut devotamentul Lui pentru slava Tatălui. Prin cruce, tot răul venit în lume prin satan și odată cu el mizeria, moartea, judecata au dat prilej să se manifeste slava lui Dumnezeu: dreptatea, măreția și dragostea lui Dumnezeu și-au găsit împlinirea cerințelor în Hristos cel răstignit. Tot la cruce se dezvăluie desăvârșirea personală a Domnului Isus Hristos: supunerea față de voia Tatălui, iubirea Sa, ascultarea Sa chiar cu prețul vieții, pentru slăvirea Tatălui și pentru mântuirea celor iubiți de El, răbdarea Lui desăvârșită, încrederea Lui în Dumnezeu chiar și atunci când era părăsit din cauza păcatelor noastre. Nimic nu L-a împiedicat pe Mântuitorul să-Şi ducă la bun sfârșit lucrarea, cu dorința fierbinte ca toți care se încred în El să fie prezentați ca oameni fericiți înaintea Tatălui. Toate acestea sunt motive să ne ocupăm mai mult cu lucrarea Domnului și Mântuitorului Isus Hristos cel răstignit.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INSULA BINECUVÂNTĂRII

„Voi aveţi totul deplin în El” (Coloseni 2:10)

     În cartea sa „Îndrăznește să trăiești”, autorul Max Lucado spune că în limba greacă cuvântul pentru „binecuvântat”, makarios, era numele unei insule din apropierea Greciei. Era cunoscută drept „insula binecuvântată”, întrucât era o insulă autonomă. Locuitorii ei nu trebuiau să plece de acolo pentru a-și împlini nevoile. Resursele naturale ale acelei insule erau atât de bogate, încât toate cele necesare vieții se aflau deja acolo. Ce putem învăța noi din această relatare? În momentul în care te încrezi în Domnul Isus și Îl faci Mântuitorul tău, El devine Regele tău și tu începi să trăiești în Împărăția Sa.

Nu trebuie s-o părăsești sau să mergi în altă parte ca să găsești ceea ce îți trebuie, pentru că totul îți stă la dispoziție pe această „insulă a binecuvântării”. Nu trebuie să depui efort pentru a obține binecuvântarea lui Dumnezeu; trebuie doar să rămâi conectat și s-o primești. E ca la radio; în aparat nu există orchestră sau crainici, există numai un conductor și un punct de contact. Chiar și când aparatul de radio nu mai funcționează, în aer tot mai există semnal. Radioul nu face decât să primească semnalul care vine de la o altă sursă și să-l redea pentru a putea fi auzit. Dacă pierzi lucrul acesta din vedere, îi acorzi aparatului tău de radio mai mult credit decât merită.

Unul din motivele pentru care nu recunoaștem binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră este acela că noi confundăm mijlocul (prin care se transmite) cu sursa. Dacă nu-ți cade „din cer” ceva în mod miraculos, te gândești că nu a venit de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu te va binecuvânta în perioade diferite, prin mijloace diferite, în moduri diferite. Tu trebuie doar să nu uiți niciodată că aceștia sunt doar mesagerii binecuvântării, iar sursa este El! (vezi Psalmul 31:19).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 4.1-11

Cât L-a obosit pe Domnul Isus păcatul de care a trebuit să Se ocupe! Acum El Se odihneşte, după ce l-a desfiinţat prin moarte. Tot aşa şi creştinul ar trebui să fi terminat cu poftele omeneşti. Dragi prieteni, nu ne ajunge oare că, înainte de întoarcerea la Dumnezeu, am pierdut timp preţios mergând nebuneşte spre moarte? Să trăim restul timpului nostru „pentru voia lui Dumnezeu”. Fără-ndoială că noua noastră purtare va contrasta cu cea a lumii din jurul nostru. Şi aceasta va fi mirată că ne abţinem să luăm parte la bucuriile ei tulburate şi înşelătoare. Va face poate glume pe seama noastră şi ne va insulta. De ce? Pentru că lumea se va simţi condamnată prin despărţirea noastră de ea, aşteptând să fie judecată de marele Judecător (v. 5). Tocmai iminenţa acestei judecăţi ne dictează comportamentul: seriozitate, vigilenţă, rugăciune, dragoste fierbinte (cap. 1.22b).

Aceasta se traduce în mai multe moduri: în căutarea restabilirii fraţilor noştri (v. 8b), în practicarea cu bucurie a ospitalităţii şi în folosirea darurilor felurite ale harului lui Dumnezeu în folosul altora. Astfel Isus din cer continuă pe pământ să-L glorifice pe Tatăl (acesta este măreţul Său gând) în viaţa răscumpăraţilor Lui (v. 11; Ioan 17.4,11; 15.8).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: