Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să faci mantia efodului, toată din material albastru … Și pe marginile ei să faci … un clopoțel de aur și o rodie, un clopoțel de aur și o rodie, pe marginile mantiei, de jur-împrejur. Și ea să fie pe Aaron când va face slujbă.
Exod 28.31,33-35

Mantia albastră era purtată pe sub efod. Ea se întindea de la umeri până sub genunchi. Pe marginile ei erau cusuți clopoței de aur și rodii. Această mantie albastră subliniază faptul că Preotul nostru este ceresc și Se înfățișează acum înaintea lui Dumnezeu pentru noi. „Pentru că un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile” (Evrei 7.26).

Clopoțeii și rodiile vorbesc despre mărturie și despre rod. Cusute pe marginile mantiei, ele arată echilibrul perfect dintre mărturie și roadă, așa cum este văzut el în Persoana Marelui nostru Preot. După ce Hristos S-a înălțat la cer, Duhul Sfânt a coborât pe acest pământ și astfel clopoțeii de aur ai mărturiei au început să sune în această lume întunecată. În Fapte 2, credincioșii au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vestească lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Rodul a apărut imediat și trei mii de suflete au fost mântuite în acea zi. Și astăzi – lăudat fie Dumnezeu! – clopoțeii evangheliei sună și rodul este strâns.

Adevărurile Scripturii nu ne sunt date pentru a ne mări cunoștința, fiindcă simpla cunoștință îngâmfă, ci, așa cum cineva a spus, «măsura mărturiei mele de creștin (sunetul clopoțeilor) este egală cu rodul cu care mă hrănesc (rodiile)». Hristos va fi auzit în mărturia noastră doar dacă ne hrănim cu El; și atunci mărturia noastră va aduce mult rod pentru Dumnezeu. „Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5).

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11.1
Evrei 11.1

O încredere neclintită

Mii de oameni s-au adunat pe țărmul fluviului Niagara într-o zi a lunii mai 1859 să-l vadă pe Charles Blondin mergând pe frânghia bine întinsă de 400 m. și la 50 m. deasupra apei, aproape de cascadă. Blondin a părăsit țărmul american al fluviului, purtând o prăjină de vreo 20 kg. ca balans. La mijlocul frânghiei s-a așezat jos, apoi s-a ridicat și a mers mai departe. Blondin a mers pe frânghia bine întinsă peste fluviul Niagara de multe ori în timpul următorilor doi ani. De fiecare dată, el prezenta noi isprăvi. Blondin a făcut cunoscut că o mare sumă de bani va fi dată acelui care va urca pe spatele său, ca să fie trecut pe frânghie. Unii oameni s-au prezentat în fața lui Blondin. Îl vedeau ca pe un om al curajului deosebit; toți au crezut că Blondin îi poate trece dincolo de fluviu. Dar când Blondin a întrebat pe fiecare în parte dacă vrea să urce pe spatele său, atunci s-au retras toți.

Credința  înseamnă  încredere.  A  te  încrede  în Domnul ISUS HRISTOS este mai mult decât un accept mental sau verbal. Cine crede cu adevărat își încredințează în totalitate viața sa în mâinile Mântuitorului. Numai Domnul Isus Hristos ne poate duce dincolo în veșnicia fericită, unde a pregătit un loc pentru toți care și-au pus această încredere neclintită în Salvatorul ceresc.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FIECARE COPIL ESTE UNIC

„Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5)

     Ce răspuns ai da tu la următoarea întrebare: Copilul care urmează să vină pe lume se naște cu o personalitate complexă, sau este o pagină albă pe care se va scrie experiența? În trecut, oamenii de știință behavioriști credeau că noul născut nu are nicio trăsătură temperamentală sau emoțională în clipa venirii lui pe lume. Se presupunea că mica lui personalitate se formează în întregime prin experiențele pe care avea să le întâmpine în anii care urmau. Însă majoritatea părinților știau mai bine decât oamenii de știință. Fiecare mamă care avea doi sau mai mulți copii era convinsă că fiecare dintre aceștia are o personalitate diferită și sentimente diferite, încă din momentul în care era luat în brațe pentru prima oară.

Acum, în urma unor cercetări îndelungate, numeroase autorități în materie de dezvoltare a copilului recunosc faptul că mamele au avut dreptate. Un studiu important a identificat nouă trăsături care variau la bebeluși, referitoare la starea de spirit, nivelul de activitate și capacitatea de a reacționa. S-a descoperit totodată că diferențele de la un copil la altul persistau în anii care urmau. Firește, bebelușii diferă din multe puncte de vedere care ne definesc umanitatea și individualitatea.

Dacă fiecare fulg de nea ce cade din cer are modelul său unic și dacă fiecare fir de nisip de pe malul mării este unic, nu are sens să presupunem despre copii că sunt produse în serie ale unui patiser cosmic!

Nu există dubiu că mediul înconjurător și experiența umană sunt importante în modelarea a ceea ce suntem și a modului în care gândim. Însă fără îndoială că fiecare persoană este o făptură unică din primele clipe ale vieții sale pe pământ. Ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia: „Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântece… Eu te pusesem deoparte”, este valabil și pentru copiii tăi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 4.12-19

În cer vom medita neîncetat la suferinţele Domnului Isus; ele vor fi tema inepuizabilă a cântărilor noastre, dar atunci ocazia de a le împărtăşi va fi trecut. Suferinţa împreună cu Hristos este o experienţă mai profundă şi mai intimă decât suferinţa pentru El. A avea parte de durerile Lui, a cunoaşte nerecunoştinţa, dispreţul, dezacordul, insultele (v. 14), împotrivirea făţişă cu care a fost întâmpinat El înseamnă a-L cunoaşte pe El Însuşi în toate sentimentele care au fost atunci ale Sale.

Tot ce dorea Pavel era „să-L cunoască pe El şi comuniunea suferinţelor Lui” (Filipeni 3.10).

Dar există un fel de dureri pe care Hristos, în mod evident, nu le-a suferit: cele pe care ni le atragem pentru că facem răul. Nu vom scăpa de „consecinţele inconsecvenţelor noastre”. Un creştin necinstit va strânge ceea ce a semănat în faţa tribunalelor oamenilor şi acela care se va fi amestecat în treburile altuia îşi poate primi pedeapsa din mâna acestuia din urmă. Dar lucrul cel mai trist este nu că ne atragem mizerii, ci faptul că dezonorăm numele Domnului. Reciproc, suferind ca un creştin, adică aşa cum a suferit Hristos, Dumnezeu este glorificat în acest Nume frumos (v. 16; Fapte 4.17,21).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: