Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Să faci o placă subțire de aur curat și să gravezi pe ea, asemenea gravurilor de pecete, „Sfințenie Domnului!”. Și s-o pui pe un șnur albastru și să fie pe mitră; să fie pe partea dinainte a mitrei. Și va fi pe fruntea lui Aaron, și Aaron va purta nelegiuirea făcută în aducerea lucrurilor sfinte, pe care le vor sfinți fiii lui Israel în toate darurile lucrurilor lor sfinte; și va fi neîncetat pe fruntea lui, ca să fie primite pentru ei înaintea Domnului.
Exod 28.36-38

Diadema sfântă, așa cum este numită în Exod 39 și în Levitic 8, era o placă făcută din aur curat, având gravată pe ea inscripția: „Sfințenie Domnului!”. Ea era pusă pe partea din față a mitrei lui Aaron, pe fruntea lui, și vorbește astfel de un alt aspect al slujirii ca Mare Preot a Domnului Isus. În afară de faptul că simpatizează cu noi în slăbiciunile noastre și ne oferă ajutor pentru vreme de nevoie în călătoria noastră prin pustie (Evrei 4.14,15), Marele nostru Preot a trebuit de asemenea să poarte „nelegiuirea făcută în aducerea lucrurilor sfinte, pe care le vor sfinți fiii lui Israel în toate darurile lucrurilor lor sfinte; și va fi neîncetat pe fruntea lui, ca să fie primite pentru ei înaintea Domnului” (Exod 28.38). În ciuda slăbiciunilor noastre, închinarea pe care o aducem Îi este plăcută lui Dumnezeu.

Domnul Isus, pe cruce, a rostit cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Răspunsul îl găsim în Psalmul 22: „Totuși Tu ești Cel sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Acolo Îl vedem pe Cel fără pată, încununat cu spini, disprețuit și lepădat de oameni, purtând judecata unui Dumnezeu sfânt împotriva păcatului. Acum Îl vedem purtând pe frunte o diademă de aur, cu inscripția: „Sfințenie Domnului!”, diademă care va fi pe capul Lui pentru toată eternitatea. Marele nostru Preot ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu, potrivit cu propriile Sale perfecțiuni. Minunat har!

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.”
Matei 7.24

O fundaţie solidă

În iulie 1976, în Tangshan (China) a avut loc cel mai devastator cutremur din secolul al XX-lea, din punct de vedere al numărului de vieți omenești pierdute: 240.000. Victimele cele mai numeroase au fost din rândul țăranilor care locuiau în case construite defectuos, pe o fundație slabă. Același lucru s-a întâmplat pe 16 decembrie 1920, în  Gansu (China), unde s-a produs un cutremur cu o magnitudine de 8,6 grade pe scara Richter, care a dus la moartea a 200.000 de persoane. La fel se întâmplă peste tot în lume. Fie că este vorba de regiunea nordică a Perului, fie de America Centrală sau de sudul Turciei, dacă locuințele nu sunt bine construite, dezastrele ating cote maxime. Clădirile slab executate nu supraviețuiesc cutremurelor.

Acest principiu este valabil și în viața de credință. Unii oameni se descurcă destul de bine când viața este ușoară. Par a duce o viață prosperă, însă când furtunile adversităților se abat asupra lor, ei se prăbușesc. De fapt, experiența lor spirituală este construită pe fundația slabă a împrejurărilor. Dumnezeu ne pune la dispoziție Cuvântul Său ca fundație  solidă.  Când  medităm  la  adevărurile  Scripturii,  ne maturizăm în viața creștină. Credința noastră este mai puternică și mai stabilă prin Cuvântul lui Dumnezeu. El ne ajută să stăm în picioare atunci când furtunile vieții se întețesc, El ne susține atunci când totul în jur se prăbușește. Ancorează-ți mintea de Cuvântul lui Dumnezeu!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CONȘTIENT DE PREZENȚA LUI DUMNEZEU!

„…Eu n-am ştiut.” (Geneza 28:16)

     Într-o noapte, Iacov a avut un vis. A văzut o scară cu îngeri pe ea, care ajungea până la cer, și Dumnezeu i-a zis: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28:15). În dimineața următoare, Iacov a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” Când vorbim despre recunoașterea faptului că Dumnezeu lucrează în viața noastră, poți fi conectat din punct de vedere spiritual, sau poți fi ca Iacov și „să nu știi” nimic despre El. Pentru Moise a fost ceva obișnuit să vadă un rug aprins – și nu era o priveliște neobișnuită pentru un climat fierbinte din deșert. Numai că de data aceasta rugul nu se mai stingea, iar când „s-a întors să vadă… Dumnezeu l-a chemat…” (Exod 3:4).

Vei avea cele mai mari întâlniri cu Dumnezeu în experiențele zilnice din viața ta. Dar trebuie să fii deschis și receptiv, altfel Îl vei pierde. Autorul William Barry spune: „Fie că suntem sau nu conștienți de asta, noi Îl întâlnim pe Dumnezeu în fiecare clipă din viețile noastre”! Un Dumnezeu care încearcă să ne atragă atenția și să ne conducă spre o relație reciprocă benefică și conștientă. Nu vei ști niciodată unde Se va arăta sau cui îi va vorbi. După înviere, Maria Magdalena a crezut că Isus era doar un grădinar. Pavel scrie: „Deşteaptă-te tu, care dormi” (Efeseni 5:14). Poți fi trezit de o vindecare miraculoasă, de o relație refăcută sau chiar de o încercare mare.

Nu-L căuta pe Dumnezeu numai în triumfuri, caută-L și la vreme de necaz! Teologul Frederick Buechner a spus: „Nu există un eveniment mai obișnuit decât acela că Dumnezeu este prezent și că îți dă timp să-L recunoști sau să nu-L recunoști!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 2.12-19

Pavel îi priveşte pe creştini ca formând Adunarea lui Dumnezeu. Pentru Petru, ei constituie poporul Său ceresc şi turma Lui. Pentru Ioan, ei sunt membri ai familiei Sale, uniţi prin aceeaşi viaţă primită de la Tatăl. În general, într-o familie, fraţii şi surorile au vârste şi stadii de dezvoltare diferite, chiar dacă relaţia şi partea de moştenire a ultimului născut sunt aceleaşi ca şi ale fiului de douăzeci de ani. Aşa este şi în familia lui Dumnezeu. În ea se intră prin naşterea din nou (Ioan 3.3), după care urmează, în mod normal, o creştere spirituală. Copilaşul, care ştia numai să-şi recunoască Tatăl (comp. cu Galateni 4.6; Romani 8.15-17), trece la stadiul tinereţii şi al luptelor. Aceste lupte au ca miză inima lui: va fi ea pentru Tatăl, sau pentru lume? Pofta cărnii, cea a ochilor şi lăudăroşia vieţii sunt cele trei chei pe care le foloseşte cel rău pentru a introduce lumea în orice inimă în care găseşte loc.

În final, tânărul devine, sau trebuie să devină, un tată, având o experienţă personală cu Hristos.

Şi tocmai copilaşilor, apostolul le scrie cel mai mult, pentru că, prin lipsa lor de experienţă, sunt cei mai expuşi la „orice vânt de învăţătură”. Să fim atenţi să nu rămânem copilaşi tot restul vieţii (Efeseni 4.14).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: