Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? Vezi cum credința lucrează împreună cu faptele lui și, din fapte, credința a fost făcută desăvârșită. Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate”; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu”.
Iacov 2.21-23

În Romani 4 ni se spune că Avraam a fost îndreptățit prin credință, așa că pare o contradicție cu ceea ce Iacov afirmă, anume că Avraam a fost îndreptățit prin fapte. Pot fi adevărate ambele afirmații? Da, pot fi și sunt adevărate amândouă! Răspunsul se găsește în Romani 4.2: „Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit din fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu”. De vreme ce Avraam nu are cu ce să se laude înaintea lui Dumnezeu, înaintea cui se poate lăuda el? Se poate lăuda înaintea oamenilor! Epistola către Romani tratează subiectul despre îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu, iar Epistola lui Iacov vorbește despre îndreptățirea înaintea oamenilor.

Dumnezeu deja socotise credința lui Avraam ca îndreptățire, atunci când i-a poruncit să-l aducă jertfă pe Isaac: „Și el L-a crezut pe Domnul; și El i-a socotit aceasta ca dreptate” (Geneza 15.6). Mai târziu, în Geneza 22, găsim întâmplarea cu Isaac. Această întâmplare a fost menită să demonstreze tuturor că Avraam avea o credință reală în Dumnezeu. Fapta lui Avraam de a-l aduce jertfă pe Isaac l-a îndreptățit înaintea oamenilor, demonstrând realitatea credinței lui.

Citim în Iacov 2.18: „Dar va spune cineva: «Tu ai credință și eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea»”. Aceasta este trăsătura Epistolei lui Iacov: Arată-mi, iar eu îți voi arăta.

Dumnezeu știe, fără să vadă faptele noastre, dacă avem credință sau nu. Credința este legătura vitală a relației noastre cu Dumnezeu, iar ea nu este un lucru pasiv și neproductiv, ci din contră. Caracterul ei este să producă fapte bune pentru Cel care ne-a mântuit.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?”
Ieremia 8.9

Mândrie și necredință

Oh, cât de mulți oameni se aseamănă cu acel căpitan! În mândria și necredința lor, oamenii disprețuiesc avertizările Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trăiesc fără să se lase atenționați de atâtea avertizări care vin din partea lui Dumnezeu. Ei se aliniază vorbelor acelor batjocoritori ai zilelor din urmă care vor spune: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii” (2 Petru 3.4). Adevărata înțelepciune  este  cea  descoperită  în  cuvintele  Sfintei Scripturi.  Necredința  omului,  în  timp  ce  se  autoînșală, înșală în același timp și pe alții. „Nu există Dumnezeu și nici iad”, este strigătul mulțimilor necredincioase. Dacă ar fi sinceri, ar putea spune: „Noi am vrea să nu fie nici Dumnezeu și nici iad.” Iată deviza omului care se lasă manevrat de vrăjmașul cel vechi, diavolul!

Cititorule, lasă te rog, ca această întâmplare să vorbească conștiinței tale! Nu lăsa ca falsa înțelepciune a oamenilor să înlocuiască Cuvântul lui Dumnezeu! Ascultă mărețul mesaj al mântuirii: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Acesta este mesajul Evangheliei pentru tine. Milioane de oameni l-au crezut și au trecut de la mândrie și necredință la adevărata credință în Mântuitorul care dăruiește salvarea veșnică.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (4)

„Nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33)

     Apostolul Pavel a scris asta: „Nevasta să se teamă de bărbat.” Să ne uităm cu atenție la cuvintele „să se”… Ele sunt de fapt o poruncă din partea Domnului, nu o sugestie sau un subiect deschis dezbaterilor (vezi Efeseni 5:33). Vom reține faptul că Biblia nu spune că femeia trebuie să-și iubească soțul, ci spune să se teamă de el. Bărbaților, înainte să vă urcați pe tron și să începeți să dați decrete, asta înseamnă că trebuie să vă dovediți demni de respect! A-ți respecta soțul înseamnă a-l stima și a-l onora. Ceea ce are nevoie femeia de la un bărbat se află în inima ei, și ceea ce are nevoie un bărbat de la o femeie se află în mintea lui. Se numește eu. Tu spui: „Nu am de gând să-i alimentez eul!” Ar fi ca și cum soțul tău ar spune: „Nu am de gând să-ți alimentez inima.”

Bărbații tânjesc ca eul lor să fie hrănit. Când nu reușești să faci lucrul acesta pentru soțul tău, el va ajunge să fie vulnerabil față de altcineva care i-l va hrăni! Ca soție, tu ai fost creată cu capacitatea de a alimenta eul soțului tău în mod sănătos, respectându-l și cinstindu-l. Nimic nu este mai periculos într-o relație de căsătorie decât lipsa respectului. Când bărbatul nu se simte respectat, fie se va revolta împotriva ta, fie va pleca sau va deveni pasiv. Dumnezeu a dat două porunci simple cu privire la o relație de căsătorie reușită. Prima este ca bărbații să-și iubească soțiile, iar a doua: ca soțiile să se teamă de soții lor. Când trăiești după legea lui Dumnezeu, obții rezultatele lui Dumnezeu. Așadar, dacă dorești binecuvântarea lui Dumnezeu, începe să-ți trăiești viața după poruncile Sale.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 2.1-11

Cu privire la tema păcatului, aceste versete reunesc mai multe adevăruri deosebit de importante:

1. Pe parcursul întregii vieţi, noi avem păcatul în noi (cap. 1.8), care este carnea sau firea veche.

2. Până la întoarcerea noastră la Dumnezeu, el a produs singurele roade pe care le-am fi putut aştepta: am păcătuit (cap. 1.10).

3. Sângele lui Hristos ne curăţă de toate aceste fapte comise (cap. 1.7).

4. Putem să nu mai păcătuim prin puterea vieţii ce ne-a fost dată (cap. 2.1).

5. Dacă totuşi se întâmplă să păcătuim şi experienţa noastră de zi cu zi confirmă aceasta cu prisosinţă, Domnul Isus intervine şi atunci, nu ca un Mântuitor al cărui sânge a fost vărsat, ci ca un Apărător la Tatăl, pentru a restabili comuniunea.

Ascultarea (v. 3-6) şi dragostea de fraţi (v. 7-11) sunt două dovezi că viaţa este în noi. De altfel, cea de-a doua rezultă din prima (Ioan 13.34). Totuşi, dacă noi Îl iubim pe Domnul, niciodată nu vom considera dureroase poruncile Lui (cap. 5.3). În versetul 6 însă, Dumnezeu ne dă o măsură şi mai mare: a umbla cum a umblat El este mai mult decât a asculta de poruncile Lui. Găsim în Evanghelia lui Ioan ce este adevărat în Hristos, iar în epistola lui, ce este adevărat în noi (v. 8). Aceeaşi viaţă trebuie să se arate în acelaşi fel (cap. 4.17b).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: