Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a ajuns cel dintâi la mormânt, și a văzut și a crezut.
Ioan 20.8

Multe lucruri au fost scrise cu privire la suferințele, moartea, învierea și înălțarea Domnului nostru Isus. În legătură cu învierea Domnului citim că Ioan „a văzut și a crezut”. Literal, este spus că el „vede și crede”, iar aceasta implică ceva care rămâne și care nu poate fi niciodată uitat. Versetele 2 și 8 descriu trei feluri diferite de a vedea (textul grecesc folosește trei verbe diferite).

Mai înainte ca Ioan să vadă, au văzut Petru și Maria Magdalena. Despre aceasta din urmă se spune că „vine și vede”, o expresie sugestivă a emoției ei. Verbul grecesc folosit în versetul 1 semnifică faptul că Maria a privit și a devenit conștientă de faptul că piatra fusese dată la o parte. Apoi ea a tras concluzia greșită că Domnul fusese luat din mormânt (versetul 2). Anunțați de către Maria, Petru și Ioan au fugit la mormânt, în care Petru a intrat și a văzut fâșiile de pânză pe jos. Verbul folosit aici înseamnă că el a perceput, că a înțeles. Cuvântul teorie este derivat din acest cuvânt. El implică un efort, un exercițiu mental.

În cele din urmă, Ioan a intrat în mormânt și „a văzut și a crezut” o dată pentru totdeauna. Ioan remarcă faptul că „ștergarul care era pe capul Lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte, înfășurat într-un loc” (versetul 7). Acest amănunt a fost lucrul care l-a convins pe Ioan, fiindcă ceea ce a văzut l-a condus, prin credință, la convingere. Adesea, în scrierile lui Ioan, ceea ce cineva vede cu ochiul natural implică o legătură cu inima sau cu ceea ce se află dincolo de sfera naturală, legătură care adesea lipsea în Israel. Totuși, deși a căpătat această convingere, Ioan a plecat acasă, fiindcă nu știa Scriptura, că El trebuia să învieze dintre cei morți. Nevoia de căpătâi este să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu și să fim călăuziți de el.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși…”
Ioan 10.17,18

Atotputernicia Mântuitorului

Iudeii au fost mereu și mereu acuzați că L-au omorât pe Isus. Acuzația a fost dreaptă, cu siguranță. Cu toții însă suntem vinovați prin păcat. Vina sângelui vărsat stă la ușile noastre. Dar, oricât de ciudat ar părea pentru mintea noastră ceea ce citim în legătură cu aceasta, sunt foarte

limpezi  în  fața  ochilor  credinței  cuvintele  Domnului:

„Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau…” Domnul a acționat liber, și totuși la poruncă: „Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” Pare ciudat pentru necredință, însă pentru credință totul este limpede.

Nu epuizarea din pricina suferinței, nici violența crucii i-au provocat moartea Domnului, ci El Şi-a dat viața de la Sine Însuși. Ca dovadă că era deplin stăpân pe viața care urma să Şi-o dea, „a strigat tare”, iar apoi „Şi-a dat duhul”. Felul cum s-au desfășurat lucrurile în acele momente nu lasă loc vreunui alt gând. Pilat s-a mirat că Isus murise deja; nu putea să creadă așa ceva și a trebuit să se convingă. Nu trecuse timp suficient ca o viață să se sfârșească pe cruce, de aceea picioarele celorlalți au trebuit să fie zdrobite. Însă Isus era deja mort, pentru că Își dăduse viața. Dumnezeu să dea har sufletelor noastre pentru a înțelege atotputernicia Mântuitorului asupra vieții și a morții!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU FOLOSEȘTE OAMENI OBIȘNUIȚI (1)

„Îmi veţi fi martori în Ierusalim…” (Faptele Apostolilor 1:8)

Martorul este acea persoană care vede și experimentează un eveniment, apoi depune mărturie despre el la tribunal într-un mod convingător. Asta ai fost chemat să faci și tu!

„Dar nu mă simt calificat”, spui tu.

Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, ci El îi califică pe cei chemați. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă de altceva (pentru că va încerca!) El îți va spune că Dumnezeu are un anumit standard de inteligență sau o taxă de intrare; că El angajează numai specialiști, experți și personalități influente. Nu, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Îmi veţi fi martori… până la marginile pământului.” Voi, oameni needucați și simpli… voi, aruncători de năvoade plini de toane, și vameși: „Îmi veți fi martori!”

Singurul lucru pe care ucenicii l-au avut în avantajul lor a fost disponibilitatea de a face pasul când Domnul Isus a spus: „Veniți după Mine.” Așadar, dacă ești mai mult un muncitor decât un director sau dacă albastru e culoarea blugilor, nu a sângelui, atunci ești calificat! „Printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:26-27).

Așadar, roagă-te: „Doamne, m-ai chemat în Împărăția Ta ca să Te slujesc în acest loc specific, în această perioadă specifică, cu acest scop specific… În ciuda faptului că sunt un om obișnuit, eu Îți aparțin – iar Tu nu ești obișnuit! Astăzi, ajută-mă să torn harul și compasiunea Ta peste alții, ca și ei să poată experimenta bogăția dragostei Tale!” Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 3.13-24

Ura lumii faţă de copiii Tatălui nu ar trebui nicidecum să ne surprindă (v. 13; comp. cu Ioan 15.18). Mai curând amabilităţile ei ar trebui să ne pară suspecte. În ce priveşte dragostea, lumea nu poate produce decât contrafaceri, motivele ei nefiind niciodată sincere, niciodată total dezinteresate. Adevărată este doar dragostea lui Dumnezeu, care-şi are izvorul în El Însuşi, nu în obiectul ei. Cu o asemenea dragoste avem nevoie să fim iubiţi, pentru că în noi nu este nimic vrednic de iubit (Tit 3.3). Şi crucea este locul unde vom învăţa să cunoaştem această dragoste divină infinită (v. 16).

Versetele 19-22 subliniază necesitatea unei conştiinţe bune, a unei inimi care nu ne condamnă. Dacă facem numai ceea ce Îi este plăcut Domnului, El va putea răspunde fără excepţie la toate rugăciunile noastre. Părinţii care aprobă purtarea copilului lor îi oferă cu plăcere ceea ce cere (v. 22; comp. cu Ioan 8.29; 11.42). A rămâne în El aceasta este ascultarea. El în noi aceasta este comuniunea care rezultă din ascultare (v. 24; cap. 2.4-6; 4.16; Ioan 14.20; 15.5,7). Cufundaţi în mare un vas deschis; el va fi în acelaşi timp şi spălat şi umplut. Aşa să fie şi inimile noastre în dragostea lui Hristos!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: