Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

[Dumnezeu] nu a cruțat lumea veche, ci l-a păstrat pe Noe, al optulea, un predicator al dreptății, aducând potop asupra unei lumi de neevlavioși.
2 Petru 2.5

Noe a început să cultive pământul și a sădit o vie.
Geneza 9.20

Prima Epistolă a lui Petru face referire la o imagine – cea a apelor potopului în zilele lui Noe (1 Petru 3.21). Alte pasaje cu privire la Noe ilustrează diverse adevăruri din Noul Testament. În 2 Petru 2.5, Noe este numit „al optulea”. La fel cum a opta zi este începutul unei noi săptămâni, noul început al lui Dumnezeu în Hristos este ilustrat de lumea cea nouă care a început cu Noe, după ce apele judecății lui Dumnezeu au dispărut. De asemenea, Noe a fost un predicator al dreptății, iar Hristos a fost și El un predicator, cu un mesaj al păcii și al împăcării (Efeseni 2.17; 2 Corinteni 5.19). Noe a plantat o vie; Hristos este adevărata Viță, în care cei credincioși își găsesc orice resursă și bucurie (Ioan 15.1-11).

Aceste observații ne oferă un alt principiu cu privire la simboluri. Nu toate sunt în mod specific numite astfel, însă, la o privire atentă, recunoaștem adesea legături care Îl pun în lumină pe Hristos și lucrarea Lui. Viața lui Iosif, de exemplu, nu este niciodată descrisă în Noul Testament ca fiind o imagine, însă ea oferă una dintre cele mai expresive imagini ale lui Hristos în întreaga Scriptură.

Există însă un alt principiu semnificativ: imaginile, sau simbolurile, nu trebuie niciodată forțate. Niciun simbol nu poate prin sine stabili un principiu scriptural; simbolurile sunt doar ilustrative, nu declarative. Mai mult, ele adesea conțin contraste cu realitățile găsite în Isus Hristos. Beția lui Noe din Geneza 9 nu poate niciodată avea un corespondent în viața lui Hristos, Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Totuși, limitările unui simbol pot servi la a arunca o lumină încă și mai strălucitoare asupra Domnului Însuși.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit… așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu…”
1 Tesaloniceni 2.13

Biblia zidită

Pe unul dintre acești bărbați, la lovirea cu ciocanul, l-a surprins sunetul gol al unui loc dintr-un zid. Fiind de părere că este ascunsă o comoară acolo, sparse cărămizile. Şi ce a apărut la iveală? O Biblie! El luă Biblia acasă și începu din curiozitate să o citească. Prin citirea Bibliei, Dumnezeu i-a vorbit inimii sale. Prin această carte, el L-a cunoscut pe Dumnezeu și pe Mântuitorul său. El s-a recunoscut în lumina lui Dumnezeu ca un păcătos pierdut, s-a pocăit și L-a acceptat pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lui personal. Dragostea Domnului Isus, pe care a aflat-o în inima lui proprie, l-a îndemnat să slujească și altora și să le arate calea spre mântuirea lor. El a devenit colportor de Biblii. Într-o zi a întâlnit, fiind greu încărcat cu Biblii și cărți, o grupă de muncitori. El merse spre ei, îi salută prietenos, le arătă cărțile și le oferi spre vânzare. Mai mulți bărbați își cumpărară câteo carte; numai unul refuză foarte vehement.

Nu vreau să știu nimic despre cărțile dumneavoastră, spuse el. Am avut deja odată o astfel de carte, dar am ascuns-o într-un loc unde nici diavolul nu o poate găsi.

Colportorul rămase uluit. Un gând îl străbătu. Să fie Biblia zidită? El scoase Biblia mică, pe care o purta în permanență la el, din geantă, o deschise și îl întrebă pe acel bărbat dacă nu cumva este numele lui. Zidarul a rămas ca încremenit. Imediat a recunoscut Biblia zidită de el.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (3)

„Cel neprihănit dă fără zgârcenie.” (Proverbe 21:26)

     Nivelul binecuvântării financiare pe care ți-o încredințează Dumnezeu depinde de următoarele trei întrebări:

1) Ești suficient de matur ca s-o gestionezi?

2) Speri să culegi, dar nu ești dispus să semeni?

3) Ești o persoană strângătoare sau una darnică? Dumnezeu știe că nu putem dărui toți aceeași sumă. Domnul Isus a lăudat o femeie văduvă pentru că și-a dat ultimii bănuți, spunând: „toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea…” (Marcu 12:44). Pe de altă parte, Barnaba, omul de afaceri „a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele Apostolilor 4:37).

Cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât mai mult El te face responsabil. Domnul Isus a zis: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Într-o biserică, în timpul când se adunau darurile de bunăvoie, un pastor a spus adunării să ia fiecare dintre ei portmoneul sau poșeta persoanei din fața lor. „Acum” a spus el „deschideți-le și dăruiți suma pe care v-ați dorit dintotdeauna s-o dăruiți, dar care ați simțit că nu v-o permiteți!”

În realitate, noi nu suntem chemați să dăruim la fel, dar suntem chemați să ne sacrificăm la fel. Lucrul acesta ne face pe toți egali. Nu-i așa că este interesant că poți merge să iei cina la cineva care nu are bunăstare, și pleci simțindu-te ca un rege datorită ospitalității acelei persoane? Asta pentru că esența generozității este jertfa de sine. Dumnezeu a dat binecuvântare financiară unor oameni care nu sunt stăpâniți de iubirea de bani.

Cum poți să-ți dai seama că ești stăpânit de iubirea de bani? În loc să dăruiești când Dumnezeu îți spune s-o faci, buzunarul tău este închis. Deci, înțelege acest principiu: Când Dumnezeu îți spune să semeni o sămânță, înseamnă că te așteaptă un seceriș!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

3 Ioan 1-15

Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos”. Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu Ioan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).

În această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. Ioan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numelui Său au plecat” (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).

„Nu imita răul, ci binele”, recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: