Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 3, 2018”

3 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Am luptat lupta cea bună.
2 Timotei 4.7

Pământul este plin de lupte și probabil că niciunele n-au fost mai înverșunate decât cele duse pe arena „Bisericii”. Ce tragică risipire a energiei, când frații au scos sabia împotriva altor frați, pentru chestiuni adesea nesemnificative, spre bucuria și folosul vrăjmașului lor comun!

Nu trebuie să credem însă că nu ar exista nimic vrednic pentru care să luptăm. Există o luptă pe care Scriptura o numește „lupta cea bună”. Apostolul a luptat o luptă bună, întrucât conflictele în care a fost implicat au fost pentru Dumnezeu și pentru adevărul Său, nu de natură egoistă; iar în această luptă el a folosit arme spirituale, nu carnale (2 Corinteni 10.3-6).

Pavel nu numai că a luptat o luptă bună, ci și-a dus și alergarea la bun sfârșit și a păzit credința. Fiindcă a păzit credința, el a putut-o înmâna intactă celor care aveau să-i urmeze. Credința creștină este marea țintă a atacurilor vrăjmașului. El ne atacă cu scopul de a produce pagubă credinței care ne-a fost dată o dată pentru totdeauna. Ștafeta credinței fusese în mâinile apostolului, iar el alergase partea sa din marea cursă și acum era gata să o înmâneze altuia, având siguranța că, în ziua arătării lui Hristos, avea să-i fie dăruită cununa dreptății – iar aceasta nu numai lui, ci și tuturor celor care, ca și el, și-au alergat partea de cursă având ochii ațintiți asupra liniei de sosire. Răsplata credincioșiei va fi văzută la arătarea lui Hristos, iar acel moment va fi iubit de cei care caută cu stăruință să-I fie plăcuți.

F B Hole


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei, căci nu i-a nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.” Psalmul 49.16,17

Regretul lui Mazarin

Jules Mazarin a fost un cardinal, diplomat și politician italian; a ocupat și funcția de prim-ministru al Franței din anul 1642 până la moartea sa. Mazarin era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris. Tinerețea lui Mazarin este puțin cunoscută datorită originilor sale modeste. Se spune că în ajunul morții sale, a cerut unui genealogist să-i inventeze un trecut glorios. Au fost studiate mai multe ipoteze, dar cardinalul a murit înainte de finalizarea cercetărilor. Cu puțin timp înainte de moartea lui Mazarin, nobilul Brenne l-a văzut pe acesta târându-se încă o dată prin galeria sa de artă. El murmura mereu: „Toate acestea trebuie să le părăsesc! Cât de mult m-a costat să le obțin! Cum aș putea să le părăsesc fără regret? Acolo unde voi merge, nu voi mai vedea nimic din acestea!”

Fie că este vorba de bogăție, fie că este vorba de onoare și putere, tot ceea ce ține de acest pământ va trebui și noi să părăsim cândva. De aceea Isus Hristos ne atenționează: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer… Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6.19-21).

Întrebarea hotărâtoare este: De ce este legată inima noastră? Care este conținutul și ținta vieții noastre?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA AUTODISCIPLINEI

„Ca să deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10)

Pentru a atinge un nivel mai ridicat de autodisciplină, ar trebui să faci următoarele lucruri:

1) Începe fiecare zi făcând mai întâi lucrurile dificile. Și când ți se distrage atenția, silește-te să te aduni și să le termini. De exemplu, fă-ți patul, strânge-ți hainele și spală vasele; nu face lucruri în plus pentru alții. Și nu începe mai multe proiecte în același timp; sentimentul că trebuie să termini ce ai început te va ajuta să crești în ceea ce privește autorespectul și autodisciplina.

2) Ia hotărârea de a fi punctual. Lipsa punctualității este un obicei greu de învins. Pentru a scăpa de el trebuie să fii dispus să-i pui denumirea corectă – un comportament nechibzuit și egoist.

3) Planifică-ți lucrurile dinainte. Lucrurile îți iau mai mult decât crezi, așa că nu aștepta până în ultima clipă și apoi să te grăbești neștiind pe ce să pui mâna. „Viața cu pistolul la tâmplă” îți poate da ulcere, pe când atunci când ai timp în plus, ești sănătos și ai pace în inimă.

4) Acceptă mustrarea celor dragi, fără să te superi și fără să te răzbuni. Până nu ești dispus să accepți mustrarea, nu vei fi calificat să-i mustri pe alții. Biblia spune: „înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10), așa că dacă ești înțelept, vei accepta părerea celor dragi și vei căuta sfaturile lor.

Gandhi a spus cândva: „Există o limită a autoîngăduinței, dar nu există nici o limită a autoînfrânării.”

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți înfrânezi gândurile, sentimentele, dorințele și manierele nepotrivite. Identifică domeniile din viața ta care sunt greu de gestionat, nu-ți mai găsi scuze, recunoaște adevărul chiar dacă doare și stabilește-ți câteva ținte pe care le poți atinge.

Cu alte cuvinte, învață „să deosebești lucrurile alese.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 1.1-11

Apocalipsa este o carte dificilă. Şi totuşi, câte motive avem să nu neglijăm lectura ei!

1. Este „descoperirea lui Isus Hristos”, a scumpului nostru Mântuitor.

2. Această descoperire este făcută de El robilor Săi, printre care este fericit să se numere şi Ioan evanghelistul, exilat în insula Patmos.

3. Ne vorbeşte nu despre un viitor vag şi îndepărtat, ci despre lucruri care trebuie să aibă loc „în curând”.

4. De asemenea, să nu uităm că lectura serioasă a unei părţi din Scriptură este îndeajuns pentru a aduce binecuvântare sufletului nostru (v. 3), pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni se cere să-l înţelegem complet, ci să-l păzim (Luca 11.28).

De vreme ce este vorba despre gloriile lui Isus, adorarea izbucneşte spontan.

„A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat” (v. 5). Să remarcăm timpurile verbelor: El ne iubeşte (prezent), dragostea Lui este mereu prezentă şi neschimbată. Dar ne-a spălat (trecut), este o lucrare împlinită, încheiată, desăvârşită. Să mai remarcăm şi ordinea acestor verbe: pentru că ne iubeşte, Hristos ne-a spălat de păcatele noastre. Din contră, trebuia să fim spălaţi, pentru a fi făcuţi de acum „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru” (v. 6; cap. 5.10; 20.6b). Ceea ce a făcut din noi depăşeşte ce a făcut pentru noi.

2 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Mergi la frații Mei și spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”.
Ioan 20.17

În ziua întâi a săptămânii, foarte devreme, Maria Magdalena a mers la mormântul în care Domnul Isus fusese pus în vinerea precedentă. Maria, împreună cu alte femei, merseseră, sâmbătă seara, să cumpere miresme pentru a le aduce a doua zi de dimineață la mormânt (Marcu 16.1,2). Ce surpriză să vadă că piatra de la intrarea mormântului fusese dată la o parte! Maria a alergat la Petru și la Ioan și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt” (Ioan 20.2). Cei doi ucenici au alergat la mormânt, însă apoi s-au întors acasă. Maria totuși a rămas să vadă unde ar fi putut fi trupul Domnului, fiindcă nu înțelegea că El înviase. Însă, în acea dimineață, ea avea să fie prima persoană care s-a întâlnit cu Domnul înviat.

Înainte de această întâlnire, pe când le vorbea îngerilor despre El, ea L-a numit: „Domnul meu” (Ioan 20.13). Cu o săptămână în urmă, cu mult devotament și inteligență spirituală, Maria din Betania unsese trupul Domnului în vederea înmormântării Lui (Matei 26.12). Acum, Maria din Magdala venise să ungă trupul Domnului ei îngropat. Ce uimită a fost să-L descopere ca fiind Domnul ei înviat (Ioan 20.16). Perseverența și dragostea ei, deși nu însoțite de aceeași înțelegere spirituală ca a celeilalte Marii, au fost cu siguranță răsplătite.

Astăzi, Hristos ne face din cer cunoscut numele Tatălui, potrivit cu ceea ce El i-a spus Mariei în ziua învierii (versetul 17) – „Îți voi cânta laudele în mijlocul Adunării” (Evrei 2.12). Domnul nostru înviat și înălțat la cer conduce cântarea.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.”
Apocalipsa 22.13

Isus Hristos

Evanghelia după Ioan începe după cum urmează: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” Câteva versete mai departe se spune: „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Acest Cuvânt este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om în urmă cu circa 2.000 ani, fără să înceteze să fie Dumnezeu. El a devenit Om ca noi, totuși fără păcat. El a trăit aici, a murit la cruce, a înviat după trei zile și S-a întors în cer.

La sfârșitul Bibliei, El vorbește despre Sine ca Acela care este veșnic și numește trei titluri pe care le are:

Eu sunt Alfa și Omega (prima și ultima literă a alfabetului grecesc). El este izvorul și conținutul oricărei descoperiri dumnezeiești, pe care le găsim în Biblie, Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Ca și Cuvânt, El este Unul care în Persoana Lui este descoperirea deplină a lui Dumnezeu.

Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. El este Dumnezeul veșnic, care a fost înainte ca să fie chemat ceva în ființă. El este și Acela care are în orice privință ultimul cuvânt. La acest caracter se face deja aluzie în Isaia 44.6: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”

Eu sunt Începutul și Sfârșitul. El este Creatorul, care a creat totul, dar care va desface de asemenea tot ce a lăsat să se înființeze, pentru a introduce un cer nou și un pământ nou.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ÎȚI SUNT DARURILE?

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei,
să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:6)

Pavel scrie: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, … suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (v. 4-6). Dr John Maxwell ne recomandă să lucrăm acolo unde suntem cei mai buni 80% din timp, unde învățăm 15% din timp și unde suntem cei mai slabi 5% din timp. Așadar, care sunt darurile tale? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie:

1) Să ai sentimentul siguranței. Dacă lași ca neliniștile tale să-ți fure ce ai mai bun în tine, vei deveni o persoană inflexibilă și reticentă față de schimbări. Și dacă nu te schimbi, nu crești.

2) Să ajungi să te cunoști. Stai și analizează-ți darurile, cere părerile altora și primește-le, dar fii totodată cinstit cu privire la ceea ce nu cunoști despre tine.

3) Să ai încredere în liderii tăi. Dacă nu poți avea încredere în cel pe care îl urmezi, atunci ar trebui să cauți pe cineva care îți inspiră încredere sau în caz contrar, alătură-te unei alte echipe.

4) Să vezi întregul tablou. Locul tău în orice echipă are rost numai în contextul întregului tablou. Dacă singurul tău motiv de a-ți găsi o nișă este câștigul propriu, această motivație greșită îți va fura exact bucuria, împlinirea și succesul pe care ți-l dorești.

5) Să contezi pe experiența pe care ai acumulat-o. Singurul mod în care poți să știi dacă ți-ai descoperit locul potrivit este să încerci lucruri noi, să-ți asumi riscuri, să înveți din greșelile și din succesele tale și să descoperi lucrul pentru care te-a înzestrat Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iuda 14-25

Trebuia să ajungem la penultima carte a Bibliei pentru a înţelege ce a descoperit Dumnezeu cu ocazia potopului. Profeţia lui Enoh Îl contemplă pe Domnul venind cu sfinţii Săi pentru judecata celor necredincioşi. Toţi păcătoşii vor da atunci socoteală de toate lucrările lor şi de toate cuvintele lor provocatoare, inclusiv de cârtirile lor. „Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi (de soarta lor)” (v. 16; 1 Corinteni 10.10), dovadă că necredinţa şi satisfacerea poftelor nu aduc fericire!

În ce ne priveşte, să veghem să nu fim nerecunoscători şi nemulţumiţi cu privire la partea pe care ne-a dat-o Domnul. „Dar voi, preaiubiţilor!” În mijlocul celor mai grave desfăşurări ale răului, credinciosul are mereu o linie de comportament: zidire reciprocă, rugăciune, aşteptarea Domnului, grijă de fraţi. Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Isus Hristos sunt numiţi împreună, ca o asigurare că, din partea divină, nu ne va lipsi nimic (v. 20, 21).

Dacă ne poticnim (v. 24), numai noi suntem responsabili, în vreme ce, fiind „păstraţi în Isus Hristos” (v. 1; Ioan 6.39), noi înşine trebuie să ne păstrăm în bucuria dragostei lui Dumnezeu (v. 21). Da, să gustăm de acum acest „belşug de bucurie” şi să-I dăm Dumnezeului nostru Mântuitor închinare şi adorare.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: