Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “decembrie, 2018”

21 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
Matei 2.11

Darurile magilor – Aur

Biblia nu ne spune câți magi au venit la Ierusalim ca să-L caute pe Împăratul iudeilor. Tradiția afirmă că au fost trei, bazându-se probabil pe faptul că au fost aduse trei daruri distincte. Totuși este foarte posibil ca magii să fi fost mai mulți de trei și să fi fost însoțiți de un mare alai.

Această vizită călăuzită în mod divin a magilor din Răsărit a fost o împlinire parțială a ceea ce este încă viitor. Isaia i-a profețit lui Israel: „Atunci vei vedea și te vei lumina și-ți va bate inima și se va lărgi; pentru că belșugul mării se va întoarce la tine, bogățiile națiunilor vor veni la tine. Mulțime de cămile te vor acoperi, cămile tinere din Madian și din Efa. Toți cei din Seba vor veni, vor aduce aur și tămâie” (Isaia 60.5,6). Profeția lui Isaia are în vedere domnia lui Hristos din Mileniu, atunci când națiunile vor veni și I se vor închina. Magii din Matei au fost înainte-mergători ai acestor națiuni care se vor închina Împăratului în Ierusalim în acea zi (Zaharia 14.16).

Evanghelia după Matei ni-L prezintă pe Hristos ca Împărat al iudeilor. Acest lucru explică semnificația aurului adus în dar de magi, fiindcă aurul vorbește despre regalitate. El a fost folosit din belșug la construirea templului de către Solomon și a fost caracteristica împărăției lui (1 Împărați 10.14-21). Aurul reprezintă de asemenea ceea ce este divin și astfel vedem că Împăratul care a fost născut este declarat a fi Emanuel, „Dumnezeu cu noi”. Magii au dorit să-L vadă pe Cel care fusese născut Împărat al iudeilor. În mod normal, atunci când un copil de parte bărbătească se naște într-o familie împărătească, el este născut prinț, însă Domnul Isus a fost născut Împărat. Irod, împăratul uzurpator, împreună cu toată cetatea Ierusalimului, s-a tulburat la vestea nașterii Sale. Ierusalimul s-a tulburat din nou atunci când El a fost prezentat ca Împărat la sfârșitul Evangheliei (Matei 21.5,10). Într-adevăr, magii au fost învățați de Dumnezeu să aducă aur în dar acestui Împărat divin și să I se închine!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul…”
Efeseni 5.8

Al cincilea bec

De dragul părinților m-am decis să merg cu ei la o adunare creștină. Înăuntrul meu eram pe atunci total indiferent, în timp ce cele două surori ale mele Îl primiseră pe Hristos ca Salvatorul lor.

În seara aceea m-am așezat chiar în ultimul rând al sălii. Eram hotărât să nu fiu atent la ce se vorbește. Din plictiseală, în timpul predicii, m-am uitat la oameni și prin sală. M-am uitat cu atenție la lambriul de lemn al tavanului și la candelabrul cel mare care era în mijloc. Într-un grup de cinci becuri ardeau numai patru becuri. Pe acesta l-ar fi putut schimba cineva!

Ultima cântare m-a luat prin surprindere. Nici nu observasem că predicatorul se așezase. La ieșire am mai schimbat câteva vorbe cu câțiva tineri, iar apoi m-am dus acasă.

Din predica aceea nu am reținut nici măcar un singur cuvânt. Şi totuși, Dumnezeu atinse cugetul meu. În noaptea aceea nu am putut adormi. Tot mereu îmi aminteam de candelabrul cel mare din mijlocul sălii. Din grupul de cinci becuri arseseră doar patru. Al cincilea era fără strălucire, fără căldură.

Nu era acesta un exemplu al familiei noastre? Patru becuri ardeau: tata, mama și surorile mele. Şi eu? Da, eu eram fără lumină, fără căldură, mort în ochii lui Dumnezeu. Atunci m-am aruncat pe genunchi și m-am rugat pentru iertarea păcatelor mele. Şi Dumnezeu mi-a îndreptat privirea la cruce. Prin credință am primit mântuirea și am fost salvat. Acum strălucesc cinci lumini în familia noastră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (5)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

     Al cincilea pas este să-ţi alegi o persoană față de care să dai socoteală. Alcoolicii anonimi au un sistem de prietenie, în care ești încurajat să suni pe cineva de fiecare dată când simți presiunea tot mai mare de a te reîntoarce la vechiul obicei distrugător. Iar acesta este un principiu biblic: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora.” (Gal. 6:2). Poate nu-ți place această etapă, dar dacă duci o bătălie deja pierdută, ai nevoie de ea. Găsește pe cineva care să te verifice, care să se roage pentru tine și care să te încurajeze în domeniile în care ai nevoie de mai multă stăpânire de sine „Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă” (Eclesiastul 4:12).

Toate bisericile au nevoie de relații de prietenie, în care oamenii își dau socoteală unii altora; de relații în care oamenii se încurajează unii pe alții în Domnul. E greu să găsești pe cineva căruia să-i dai socoteală și să dea rezultate. Ce ar trebui să cauți la un prieten? Mai întâi, trebuie să fie bărbat sau femeie, la fel ca tine.

Nu ai vrea să pui pe drumul tău o altă ispită, împărtășindu-ți problemele personale unei persoane de sex opus.

În al doilea rând, trebuie să cauți o persoană de care să depinzi și pe care s-o urmezi în acest angajament pe care ți l-ai luat – o persoană credincioasă.

În al treilea rând, caută pe cineva care poate păstra confidențialitatea. Nu alege o persoană care este cunoscută pentru cât de mult vorbește.

În al patrulea rând, spune-i acelei persoane că are permisiunea de a te verifica din când în când și de a te întreba: „Cum stai cu problema ta?” Faptul că știi că vei fi întrebat despre problema ta va fi un imbold de a nu ceda în fața ispitei. Ar putea fi ajutorul suplimentar de care ai nevoie pentru a înainta pe calea spre victorie și stăpânire de sine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 16.1-21

Cele şapte cupe vărsate asupra pământului amintesc de urgiile venite peste Egipt: bube, ape transformate în sânge, întuneric, broaşte, tunete, piatră şi foc (vezi Exod 9.23). Însă, în loc să-i aducă la pocăinţă, dezastrele îi fac pe oameni să blesteme (v. 9, 11, 21). O triplă mărturie este însă adusă Dumnezeului celui drept: de la învingători (cap. 15.3,4), de la îngerul apelor (v. 5) şi prin altarul însuşi (v. 7).

Primele patru urgii lovesc, respectiv, aceleaşi sfere ca şi primele patru trâmbiţe (cap. 8.7-12). Cea de-a cincea atinge tronul conducătorului roman. A şasea pregăteşte „lupta din ziua cea mare”. În sfârşit, după ultima cupă răsună vocea puternică venind de pe tron: „S-a isprăvit”. Cât de diferită este ea de strigătul anunţând pentru noi sfârşitul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului, după ce Fiul lui Dumnezeu a băut pe cruce cupa pe care noi o meritam: „S-a împlinit” (Ioan 19.30)!

Aceste evenimente solemne sunt mai apropiate decât credem. „Fie ca niciodată să nu privim lumea în alt fel decât ca o scenă judecată, fiind conştienţi de mânia înspăimântătoare de care ea nu va putea scăpa. Aceasta ne va păzi să nu fim indiferenţi nici faţă de răul care este în lume, nici faţă de judecata divină care o aşteaptă.” (W. K.).

20 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Saul a spus: „… Domnul a lucrat astăzi izbăvire în Israel”.
1 Samuel 11.13

Saul a avut un început bun ca împărat. Imediat după înscăunarea sa, cruzii amoniți au înconjurat Iabesul din Galaad și au cerut nu numai ca toți locuitorii cetății să se predea, ci și să le fie scos fiecăruia ochiul drept. În mod simbolic, acești amoniți îl reprezintă pe Satan, vrăjmașul viclean, care dorește să facă armistițiu cu noi, cu condiția să renunțăm la ochiul nostru drept, care simbolizează vederea și discernământul spiritual.

Saul a strâns repede o oștire și a dobândit o mare biruință asupra amoniților. Apoi a demonstrat calități de conducător, manifestând lărgime de inimă, fiindcă atunci când unii au dorit să-i omoare pe cei care îl disprețuiseră mai înainte, Saul a zis: „Niciun om nu va fi omorât în ziua aceasta, pentru că Domnul a lucrat astăzi izbăvire în Israel” (versetul 13). La cuvântul lui Samuel, ei au reînnoit împărăția la Ghilgal, au adus jertfe Domnului și s-au bucurat mult.

Ce început minunat! Bine ar fi fost ca istoria lui Saul să se fi încheiat așa cum a început! Aceeași dorință o avem și cu privire la unii din zilele noastre, care L-au mărturisit pe Domnul și au avut un început bun, dar care s-au oprit acolo. La fel ca sămânța aruncată pe teren stâncos în Matei 13.20,21, ei au auzit Cuvântul și l-au primit îndată cu bucurie, dar s-au poticnit atunci când au venit necazul sau persecuția.

În altă parte în Scriptură citim: „Cel care se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel care se descinge” (1 Împărați 20.11). Un început bun este de dorit, însă stăruința în credință este cea care oferă dovada unei lucrări reale în suflet. Ne amintim de cuvintele unui alt Saul (din Tars), care și-a încheiat viața ca un adevărat viteaz al lui Dumnezeu, spunând: „Am luptat lupta cea bună, am sfârșit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4.7).

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” Ioan 3.18

„Mie îmi place mult timpul dinaintea Crăciunului”, spune tânăra femeie în discuție cu prietenii ei. „Este ceva de vis. Aprind lumânări și ascult muzică frumoasă, citesc o carte bună și încerc să nu mă las molipsită de agitația de afară. Locurile din Biblie, care vorbesc despre Crăciun, sunt minunate. De asemenea multe locuri în Psalmi sunt așa de mângâietoare. Aceasta îmi face bine în acest timp.”

Ceilalți aprobă. „Dar Crăciunul nu este în primul rând o sărbătoare frumoasă, ci un eveniment care trebuie să schimbe viața noastră”, completează Martin. Lucia, tânăra femeie, se uită mirată la el. „Viața mea, schimbată?”– „Da. Ce sărbătorim noi de Crăciun?”– „Ei, nașterea lui Isus Hristos.”– „Exact, dar Isus nu a fost născut pentru a avea o sărbătoare frumoasă”, continuă nederanjat Martin. „Este vorba de mult mai mult. Isus a venit pentru a ne salva, pentru că fără El suntem pierduți, condamnați pentru judecata dreaptă din cauza vinei noastre. Isus a venit ca Salvator. Pentru a ne salva, L-a costat un preț gigantic: viața Sa. Isus a murit pentru noi. Nu crezi că El poate aștepta acum mai mult de la noi decât ca noi să-i sărbătorim ziua de naștere ca o sărbătoare liniștită?”

Trăsăturile Luciei s-au întunecat. „Ce înseamnă asta?” întreabă ea. „Mă gândesc că cine sărbătorește ziua de naștere a lui Isus, trebuie să ia în serios și cerința lui Isus”, răspunde Martin. „Isus ne îndeamnă să luăm o decizie conștientă pentru El.” „Ce fel de decizie?” – „Să ne recunoaștem vina noastră și să credem că El a plătit vina noastră înaintea lui Dumnezeu prin moartea Lui!”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (4)

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

     Al patrulea pas spre o mai bună stăpânire de sine este să crezi că te poți schimba. Convingerile îți controlează comportamentul. Modul tău de a gândi determină ceea ce simți. Când sentimentele tale devin suficient de puternice, ele vor determina modul în care acționezi. Persoana care spune: „nu pot” și cea care spune: „pot” au ambele dreptate. De cele mai multe ori te trezești învins de ceea ce spui. Vorbele tale întăresc sistemul corect de convingeri pe care îl ai sau sistemul greșit. În cartea1 Petru 2:18 Dumnezeu ne reamintește să ne lepădăm de sine și să avem stăpânire de sine. De ce? Pentru că lepădarea de sine este esențială pentru stăpânirea de sine. Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne schimba obiceiurile atunci când ne-a dat puterea de a ne alege gândurile. Versetul din Romani 12:2 ne spune să ne transformăm prin strădanie sau prin simpla putere a minții? Nu!

Cum ne transformăm de fapt? Prin înnoirea minții. Când stăpânirea de sine îți este pusă la încercare, trebuie să-ți umpli mintea cu promisiunile lui Dumnezeu. Iată una dintre ele: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea” (1 Corinteni 10:13). Trebuie să-L crezi pe Dumnezeu când îți spune că există „o cale de scăpare.”

Pavel scrie: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Asta înseamnă că poți să te schimbi și că poți fi diferit. Nu te mai pregăti singur pentru eșec, criticându-te singur tot timpul: „Nu sunt bun de nimic. Nu am nici un control asupra vieții mele.” Cicăleala nu are nici un efect – nici asupra ta, nici asupra altora! În schimb, spune: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 14.1420; 15.18

Odinioară Domnul îi anunţase pe acuzatorii Lui: „De acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului” (cap. 1.7; Matei 26.64 şi 24.30). IatăL aici pe acest Fiu al Omului aşezat pe un nor alb! Odinioară încununat cu spini, El poartă o coroană de aur; în loc de trestie, El are în mână o seceră ascuţită. Cel pe care oamenii Îl judecau a devenit Judecătorul oamenilor. Şi, în calitatea aceasta, El porunceşte marele seceriş al pământului, urmat de un impunător cules al viei, şi unul şi altul anunţate de foarte mult timp (de exemplu, Ioel 3.13; Matei 13.30,39).

Odată cu capitolul 15 se deschide o nouă serie de judecăţi (cupele). Şi de astă dată însă, sfinţii care vor avea să treacă prin ele sunt mai întâi văzuţi în siguranţă (v. 24); numai după aceea, cei şapte îngeri împuterniciţi cu executarea urgiilor ies din Templu şi primesc cele şapte cupe pline de mânia lui Dumnezeu (comp. cu Ieremia 25.15). Dragi prieteni creştini, această lume, care va fi lovită, este cea pe care Dumnezeu a iubito atât de mult, încât a dat pentru ea pe singurul Lui Fiu. Şi îngerii nimicitori încă nu şiau primit misiunea cumplită. Misiunea noastră, cât timp aşteptăm, este cu totul alta: să proclamăm în ea harul divin (2 Corinteni 5.20).

19 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Învingătorului îi voi da să șadă cu Mine pe tronul Meu, după cum și Eu am învins și M-am așezat cu Tatăl Meu pe tronul Său.
Apocalipsa 3.21

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit în foc.” Aceasta este o parte a bogăției divine (Apocalipsa 3.18).

Domnul este cu adevărat bogăția noastră. El este aur trecut prin foc. El este de ajuns.

Nu poți birui lumea și eul, decât dacă ai înaintea ochilor ceva divin și cu totul nelumesc. Hristos ne revelează întotdeauna ceva din gloria Lui personală, pentru ca inimile noastre să fie atrase afară din lume. Dacă El privește la noi, dorind să îndepărteze tot ceea ce constituie o piedică pentru sufletul nostru, nu ne spune niciodată să privim înăuntrul nostru, ci așază ceva în afara noastră, ca punct de sprijin pentru noi, să putem ieși din starea noastră și să avansăm către El. Dacă vreau să ies din starea laodiceeană, care este punctul meu de sprijin? Este faptul că voi ședea pe scaunul de domnie al lui Hristos. Nu șade El pe tronul Tatălui Său acum? Și nu-mi spune El să apuc cu putere această promisiune? Dacă mă aflu în noroi adânc și mă scufund, El îmi spune: «Nu te teme! Eu îți dau putere să biruiești și să șezi împreună cu Mine pe scaunul Meu de domnie». Iar Eu știu că El Se va ridica de pe scaunul de domnie al Tatălui și va veni să mă ia la Sine; acest gând oferă inimii putere reală împotriva oricăror împrejurări.

Dacă sunt un suflet mântuit, umblând prin pustie, Omul ceresc așezat pe tronul lui Dumnezeu este cu mine, iar ochii Lui veghează asupra mea. Dacă părăsesc locul comuniunii, El vede imediat. Gândul că El ne privește încontinuu și veghează necurmat asupra noastră umple inima de laudă pentru Dumnezeu, fiindcă știm că lucrarea este a Lui, de la început și până la sfârșit. El ne-a adus din moarte la viață și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, fiindcă ne-a dorit acolo.

G V Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea…”
Eclesiastul 5.10

Lăcomia omului

Când am împlinit 15 ani, am luat hotărârea să devin avocat. Era țelul meu să fac ceva împotriva marii nedreptăți în lumea noastră capitalistă.

Am petrecut mult timp în sala de lectură a bibliotecii din oraș și am studiat mai ales cărți despre dreptatea socială. Exploatarea săracilor mă apăsa. De aceea am încercat să aflu care formă de conducere ar garanta mai multă dreptate. Resemnat am constatat că nu am găsit niciun răspuns.

Câțiva ani mai târziu am găsit un loc de muncă într-un mare birou de avocatură. Experiențele de muncă mi-au dat o nouă cunoaștere: nu sistemul economic, ci lăcomia omenească este cauza pentru nedreptatea pe pământ.

Dar abia prin credința în Isus Hristos am găsit rezolvarea problemei: ea eliberează pe fiecare care se încrede în El de lăcomia de bani și avere. Cine crede în El, primește viață nouă, care nu este determinată de lăcomia păcătoasă. Acel  om  are  mult  mai  mult  dorința  să  fie  plăcut  lui Dumnezeu și să-i ajute pe alți oameni.

Lumea nu se va schimba. Nu de mult timp am citit în ziar un interviu cu un miliardar. A fost întrebat care ar fi dorința lui cea mai mare. El a răspuns: „Următorul milion!” Dar ca oameni mântuiți, noi suntem pe calea spre cer, unde nu va mai exista nedreptate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (3)

„Căci harul lui Dumnezeu … ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” (Tit 2:11-12)

Al treilea pas spre o mai bună stăpânire de sine este ignorarea sentimentelor. Noi punem un accent mult prea mare pe sentimente. Avem impresia că trebuie să ne simțim bine în orice situație, altfel nu merită osteneala noastră. Spunem lucruri precum: „Nu am chef să studiez … Nu am chef să lucrez … Nu am chef să citesc Biblia.” Sau: „Am chef să beau un pahar … Am chef să dorm până la amiază.” Nu lăsa ca sentimentele tale să aibă o autoritate atât de mare deoarece pe ele nu ne prea putem baza; dacă le dai voie, ele vor pune stăpânire pe tine și te vor manipula.

Dumnezeu nu dorește să fii controlat de sentimente. El vrea să-ți ții stările de spirit în frâu. Când Hristos este Stăpânul vieții tale, tu ești stăpânul sentimentelor tale. Înfruntă-le! Dumnezeu dorește ca tu să înveți să fii în controlul sentimentelor tale „Harul lui Dumnezeu, … ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (v. 11-12). Harul lui Dumnezeu îți dă puterea de a face ce este bine. El te înzestrează cu capacitatea de a spune nu acelui sentiment, acelei dorințe, acelui impuls.

Te lupți cu problema greutății? Înainte de a intra în bucătărie și de a deschide ușa frigiderului, deja ai început să vorbești cu tine însuți despre mâncare. Dacă ești serios, va trebui să înfrunți acele atitudini din subconștient față de mâncare. Când mintea ta spune „Trebuie neapărat să mănânc ceva, că de nu, mor” trebuie să spui: „Nu, nu o să mor. De fapt, voi fi mai sănătos dacă nu mănânc.” Concluzie: Puterea supranaturală a lui Dumnezeu te poate ajuta să-ți stăpânești stările de spirit, gândurile și dorințele, indiferent cu ce problemă te lupți.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 14.1-13

După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului, anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13), cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru? Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?

Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El” (v. 4; comp. cu Ioan 1.36,37). Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în Împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte. Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?

18 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pe acest Moise, pe care ei l-au respins … Dumnezeu l-a trimis căpetenie și răscumpărător.
Fapte 7.35

Imaginile și simbolurile sunt mijloace eficiente pentru învățător și pentru predicator. Să privim la discursul lui Ștefan din Fapte 7. Acesta este cel mai lung mesaj din Noul Testament și totuși poate fi citit cu voce tare în aproximativ șapte minute. Deși este oarecum scurt, mesajul lui Ștefan dezvoltă cu claritate tema cu privire la profeții care au fost respinși. De trei ori se face referire la Moise, pe care părinții iudeilor îl lepădaseră (versetele 25, 35 și 39). La mijlocul relatării sale, Ștefan declară: „Acesta este Moise, cel care a spus fiilor lui Israel: «Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet ca mine. De El să ascultați»” (versetul 37). La sfârșitul mesajului, el afirmă că ascultătorii săi nu-L primiseră pe Cel Drept, care fusese vestit mai dinainte, ci Îl lepădaseră și Îl omorâseră.

Ștefan a folosit lepădarea lui Moise ca pe o imagine a lepădării lui Hristos. Acest lucru a produs rezultate, deși nu într-un mod pozitiv. Cei care au auzit mesajul au scrâșnit din dinți și l-au omorât cu pietre pe Ștefan. Deși răspunsul a fost împotrivirea totală, el demonstrează totuși puterea care stă în folosirea ilustrațiilor, simbolurilor și întâmplărilor biblice. Fiindcă simbolul a fost aplicat în mod eficient, mesajul a fost înțeles cu claritate.

Este foarte important să înțelegem că noi nu numai că putem folosi simboluri, ci noi înșine, dintr-un anumit punct de vedere, putem fi simboluri (exemple). Pavel l-a îndemnat pe Timotei să fie un exemplu pentru cei credincioși, iar pe Tit, să fie un model de fapte bune (1 Timotei 4.12; Tit 2.7). Fiind exemple și modele (traduceri ale aceluiași cuvânt folosit deseori pentru „simboluri” și „imagini”), prezentăm lucrarea harului lui Dumnezeu în inimile noastre celor care o observă. Dacă unii dintre ei nu obișnuiesc să citească Scriptura, Îl pot vedea pe Hristos în noi.

S Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ei i-au zis: «Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?» Isus le-a răspuns: «Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.»”
Ioan 6.28,29

Ce vrea Dumnezeu?

Un misionar creștin i-a întrebat odată pe locuitorii păgâni ai unei insule îndepărtate cum poate fi mântuit un om. Un bătrân i-a răspuns: „Suntem salvați când renunțăm la păcatele noastre și ne întoarcem la Dumnezeu.” „Într-adevăr”, a spus o femeie de vârstă mijlocie, „dar trebuie și o inimă sinceră.” „Desigur”, a adăugat un al treilea, „și multă rugăciune.” Un al patrulea a spus: „Trebuie să facem rugăciuni din toată inima.” Un altul a intervenit și a spus:

„Trebuie să împlinim toate poruncile Legii.” Astfel, după ce fiecare a contribuit cu câte ceva, toți simțind că au alcătuit o frumoasă mărturisire de credință, l-au privit pe misionar, așteptând aprobarea lui. Dar ei n-au trezit în misionar decât o compătimire adâncă.

Probabil, mulți dintre cititorii acestor rânduri gândesc ca și acești oameni. Intențiile acelor păgâni au fost sincere și bune în imaginația lor. Dar sinceritatea și intențiile bune ale oamenilor NU sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eliberarea, mântuirea din starea noastră de păcat și moarte se face numai pe calea hotărâtă de Dumnezeu. Această cale nu depinde de felul de gândire al oamenilor, ci este arătată cu precizie în Cuvântul lui Dumnezeu: calea mântuirii este credința în Domnul Isus Hristos. Mântuitorul Însuși este Calea spre viața veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (2)

„Domnul are putere să-l întărească ca să stea” (Romani 14:4)

Al doilea pas pentru a-ți îmbunătăți stăpânirea de sine este să-ți lași trecutul în urmă. „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă …” (Filipeni 3:13-14). Acest verset demască o părere greșită care te poate împiedica să dobândești stăpânire de sine: odată ce ai parte de eșec, mereu vei eșua! Poate spui: „O, am încercat să înving acest obicei rău. De fapt, am încercat la nesfârșit. Probabil nu voi fi niciodată în stare să-l controlez.” Dar aceasta este o părere greșită. Pavel spune: „prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9).

Ai văzut vreodată un bebeluș care învață să umble? De multe ori cade, dar nu rămâne jos. Încearcă iar și iar și în cele din urmă reușește. Cât de departe crezi că va ajunge dacă ar renunța și ar spune: „Unii oameni au fost făcuți să umble, alții nu?” Eșecul din trecut nu înseamnă că nu vei fi în stare să te schimbi niciodată. Însă faptul că te concentrezi totuși asupra eșecului garantează repetarea lui. E ca și cum ai conduce o mașină privind prin oglinda retrovizoare. Te vei izbi de ceea ce se află în fața ta. Trebuie să lași trecutul în urmă. Nimeni nu a avut parte de mai multe eșecuri decât Thomas Edison. Majoritatea dintre noi ne-am fi dat bătuți, dar el nu. El a spus odată: „Nu-l numi eșec, numește-l educație! Acum știu ce nu funcționează!”

Când îți dai seama că păcatul nu folosește la nimic bun te afli într-un moment decisiv și de propulsare spre victorie. Un câștigător este pur şi simplu o persoană care se ridică o dată în plus în faţa căderilor. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Domnul are putere să te întărească ca să stai.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 12.18; 13.1-18

Aruncat pe pământ, diavolul profită de timpul scurt pe care-l are. Se foloseşte de două instrumente, două „fiare”, termen care implică absenţa relaţiei cu Dumnezeu. Prima dintre acestea (v. 1), corespunde imperiului roman reconstituit. El va reuni trăsăturile celor trei imperii precedente: rapiditatea leopardului (Grecia), tenacitatea ursului (Persia) şi ferocitatea leului (Babilonul; vezi Daniel 7.4-6). În pustie, Isus refuzase împărăţiile lumii. Satan le dăruieşte împăratului roman, obţinând astfel închinarea întregului pământ (v. 4; Luca 4.5-8).

Cât despre cea de-a doua fiară, ea este o contrafacere a Mielului, însă limbajul o trădează. Este Antihristul, care va avea putere religioasă, va face minuni şi va susţine prima fiară. Mulţimile de oameni pe care îi va ademeni vor fi marcate precum vitele, cu numele „fiarei romane”. Aceşti oameni vor fi numiţi: „cei care locuiesc pe pământ” (v. 8, 14; cap. 3.10; 6.10; 8.13; 11.10), pentru că toate interesele şi aspiraţiile lor ţin de pământ. Cât de numeroasă este încă de astăzi această categorie de persoane! În contrast cu aceştia, versetul 6 vorbeşte despre „cei care locuiesc în cer” (Filipeni 3.19,20). Creştini, să arătăm clar, fără îndoială, unde se află locuinţa noastră (Evrei 11.14).

17 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Pentru că săracii nu vor lipsi în țara ta, de aceea îți poruncesc, zicând: „Deschide-ți mâna larg față de fratele tău, față de cel nevoiaș al tău și față de săracul din țara ta”. Deuteronom 15.11

Ferice de cel care-l înțelege pe sărac! În ziua răului, Domnul îl va scăpa. Domnul îl va păzi și-l va păstra în viață: va fi fericit pe pământ. Psalmul 41.1,2

Peste tot în Scriptură găsim dovezi că Dumnezeu poartă de grijă săracilor și că El dorește ca și cei ai Lui să facă acest lucru. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Pe săraci întotdeauna îi aveți cu voi și, oricând vreți, le puteți face bine” (Marcu 14.7). El S-a făcut sărac, S-a născut în această lume nu într-o familie bogată, ci într-una care nu și-a permis să aducă jertfa obișnuită la curățirea mamei Sale (Luca 2.24). A crescut într-o cetate disprețuită, ca „Fiu al tâmplarului”. „Arătați-Mi un dinar”, le-a spus El celor care Îl întrebaseră despre tributul cezarului.

În versetul citat din Deuteronom, Dumnezeu le spune celor din poporul Său pământesc că aveau să fie mereu săraci în mijlocul lor și le arată felul în care El dorea ca ei să se poarte față de acești săraci. Dreptul Iov, care a trăit mai devreme și care a fost probabil contemporan cu Avraam, a spus: „Scăpam pe întristatul care striga și pe orfanul care n-avea niciun ajutor; … celor nevoiași le eram tată” (Iov 29.12,16). Cei săraci au fost și sunt întotdeauna în pericol de a fi oprimați și disprețuiți de către bogații acestei lumi. Să fim atenți cum ne purtăm cu ei!

Vedem grija lui Dumnezeu cu privire la demnitatea celor săraci din felul cum El a pregătit resurse pentru ei la vremea secerișului. Dumnezeu nu a poruncit ca ei să primească o parte din roadele secerate, ci a pregătit o cale ca ei să-și poată câștiga existența lor și a familiilor lor prin muncă sârguincioasă. Minunatele rezultate ale acestei purtări de grijă ne sunt prezentate în cartea Rut.

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite…”
Romani 12.16

Smerenia

Pe când își ducea trupele sale în războaiele napoleoniene pe un drum anevoios, un general francez îi îmbărbăta mereu pe soldații săi să fie curajoși și să rabde situațiile așa cum vin ele pe cale. Unul dintre ei i-a replicat că el o are bine, deoarece stă pe un cal și nu simte nimic din oboseală. Ca urmare, generalul a coborât de pe cal și i-a oferit locul său celui care murmurase. Acesta a respins propunerea generalului. Dar generalul a stăruit, și soldatul a trebuit să asculte de poruncă. Abia s-a așezat pe cal, când l-a lovit un glonț al dușmanului și a căzut mort de pe cal. Atunci, generalul le-a spus soldaților săi: „După cum vedeți, locul cel mai înalt este și cel mai periculos.” Spunând aceasta a încălecat pe cal și a plecat mai departe.

Dacă năzuim spre lucrurile „înalte”, ajungem de cele mai multe ori în mari pericole. Drumul cel mai de jos, drumul smereniei, este cel mai sigur drum, pe care inima rămâne păzită și fericită. Numai Dumnezeu știe care este cea mai bună poziție pentru noi și de aceea să fim mulțumitori cu ceea ce primim de sus. Citim în Biblie că Avraam i-a lăsat lui Lot posibilitatea să aleagă toată câmpia Iordanului, iar el a primit  în  schimb  de  la  Dumnezeu  întreaga  țară.  Să  dea Domnul și Mântuitorul nostru ca fiecare să înțelegem să ne ocupăm în smerenie și în credincioșie locul care ni l-a indicat Dumnezeu! Acela va fi cel mai bun loc.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (1)

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit” (Iacov 1:14)

În următoarele zile vom vorbi despre câteva modalități de îmbunătățire a stăpânirii de sine.

Iată primul pas: Acceptă responsabilitatea pentru lipsa ta de autocontrol. Recunoaște-ți problema. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Principalul motiv pentru care faci ceva este pentru că îți place! Când știi că ceva este rău pentru tine, dar totuși faci lucrul acela, înseamnă că dorești. Uneori încercăm să ignorăm problema stăpânirii de sine sau s-o negăm: „Ce problemă? Eu n-am nici o problemă” sau „Așa sunt eu” sau „Toată lumea face așa.” Uneori dăm vina pe alții: „Dacă aș avea alți părinți” sau „Diavolul m-a făcut s-o fac.” Câtă vreme îți irosești energia căutând scuze, nu poți face progrese.

Iacov arată că ne place să urmăm calea minimei rezistențe și de obicei e cel mai ușor să cedăm în fața ispitei. Începem să ne dezvoltăm stăpânirea de sine atunci când stăm față în față cu ceea ce a spus Dumnezeu deja în Cuvântul Său „oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” (Ioan 8:34).

Vrei să ai mai multă stăpânire de sine? Atunci recunoaște că ai o problemă și spune-o clar și răspicat „Am această problemă. În acest aspect am nevoie de ajutor.” Poate ai o problemă cu mâncatul, cu băutul, cu drogurile, cu vorbirea, cu pierderea cumpătului, cu banii, cu exercițiile fizice, cu relațiile aventuroase, cu televizorul, cu hainele, cu timpul toate aceste domenii necesită stăpânire de sine.

Așadar, astăzi, pleacă-te pe genunchi și vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, crezând că prin ajutorul Său, vei reuși s-o rezolvi.

Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 12.1-17

Această nouă diviziune este introdusă prin versetul 19 din capitolul 11. Chivotul legământului apare acolo în semn de har înaintea judecăţilor asupra lui Israel. Acest popor (pus în scenă prin imaginea simbolică a femeii însărcinate învăluite în soare), fiind cel care trebuia să dea naştere lui Mesia, atrage prin aceasta împotrivirea furioasă a lui Satan, marele balaur roşu.

Această vrăjmăşie dintre sămânţa femeii şi „şarpele cel vechi” (v. 9), anunţată de la cădere, s-a continuat pe tot parcursul Bibliei (Geneza 3.15; Exod 1.22; 2 Împăraţi 11.1; Matei 2.16). Zadarnic a încercat diavolul să-şi concentreze eforturile pentru a împiedica împlinirea, prin naşterea şi înălţarea Domnului Isus, a planurilor lui Dumnezeu.

Hristos şi sfinţii Lui cereşti ” copilul înălţat la Dumnezeu” nu mai pot fi atinşi acum. În plus, Satan va fi curând aruncat din cer pe pământ (citiţi Luca 10.18 şi Romani 16.20), unde furia lui neputincioasă se va dezlănţui împotriva rămăşiţei lui Israel. Această rămăşiţă va fi caracterizată prin aceea că va păzi poruncile lui Dumnezeu (v. 17b). Care a fost pentru Hristos şi care este astăzi pentru noi secretul forţei şi victoriei asupra celui Rău? Este Cuvântul lui Dumnezeu locuind în inimă (Psalmul 17.4; Matei 4.4; 1 Ioan 2.14b).

16 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină … și a jertfei de pace.
Levitic 7.37

Există cinci tipuri diferite de jertfe în Lege, descrise în primele șapte capitole din Levitic. Aceste jertfe pot fi împărțite în două mari categorii: jertfele de un miros plăcut și jertfele pentru păcat.

Arderea-de-tot vorbește despre felul în care Domnul Isus a împlinit voia lui Dumnezeu prin moartea Sa, aducându-Se pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru gloria și plăcerea Lui. Darul de mâncare vorbește despre perfecțiunea Domnului Isus ca Om lipsit de păcat, întotdeauna ascultător de voia Tatălui Său în viața Sa.

Jertfa de pace Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cel care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, după ce a făcut pace prin sângele Său la cruce, oferind astfel posibilitatea celor păcătoși de a intra în părtășie cu Dumnezeu. Aceasta este singura jertfă din care închinătorul primea o parte.

Prin contrast, jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină erau jertfe obligatorii, pentru a se face ispășire pentru cei care păcătuiseră, iar ele Îl prezintă pe Hristos ca fiind Cel care a purtat păcatul (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Ele vorbesc despre suferințele lui Hristos atunci când El a îndurat pedeapsa pentru păcatele noastre și, ca atare, nu sunt jertfe de o mireasmă plăcută pentru Domnul. Jertfa pentru păcat accentuează eliberarea judiciară de pedeapsa pentru păcatele noastre, privită prin prisma naturii sfinte a lui Dumnezeu. Jertfa pentru vină pune accentul pe restituirea făcută pentru paguba cauzată de păcatele noastre, privită din punctul de vedere al guvernării Lui drepte.

În cazul jertfelor de o mireasmă plăcută, atunci când închinătorul își punea mâinile pe capul jertfei, acest lucru însemna că se bucura de aceeași primire (acceptare) ca jertfa însăși. În cazul jertfei pentru păcat, în loc ca închinătorul să fie identificat cu mireasma plăcută a jertfei, jertfa era identificată cu păcatul lui, care era transferat asupra ei. Ce imagini minunate ne oferă aceste jertfe cu privire la lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus!

T Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Poporul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și umbra morții, a răsărit lumina.”
Matei 4.16

O mare lumină

Slujba Domnului și Mântuitorului nostru a început în mijlocul săracilor din poporul Israel și nu în mijlocul orgolioșilor iudei din Ierusalim și Iudeea. Galileea era disprețuită de iudei din cauza amestecului de populație străină, a depărtării ei de centrul religios. Dar tocmai în acel ținut a trebuit să răsară lumina, împlinind astfel o profeție din vechime a profetului Isaia. Acela, pe care ei Îl cunoșteau ca fiul tâmplarului, era Lumina lumii care strălucea peste ei. În acel ținut, Mântuitorul Isus Hristos a săvârșit cea mai mare parte din slujba Sa, dar nu pentru că acești oameni ar fi fost mai buni ca alții. Harul lui Dumnezeu nu privește la ceea ce privește omul. Harul lui Dumnezeu este activ pentru fiecare om. Dumnezeu dorește ca lumina Lui să strălucească în cel mai mare întuneric, pentru a arăta ce este El și de asemenea a arăta că El nu lucrează în felul oamenilor.

Meditând la ceea ce s-a întâmplat în zilele din vechime, să fim mulțumitori că Dumnezeu a permis ca Lumina lumii, Fiul  Său,  să  strălucească  în  întunericul  necunoștinței noastre și să ne aducă mesajul eliberării din starea rea de păcat și moarte. Ești un om fericit, cititorule, dacă L-ai primit pe Cel care este Lumina lumii, pe Domnul și Mântuitorul sufletelor! Astfel, cărarea vieții tale duce în sus, spre cer.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REGULI PENTRU CEI CĂSĂTORIȚI

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

Chiar și în cele mai reușite căsnicii vor apărea din când în când certuri. Cu doi oameni cu temperamente diferite, cu gusturi diferite și cu moduri diferite de a gândi, cum ar putea fi altfel? Așadar, iată câteva reguli pentru cei căsătoriți:

1) Gândește înainte să vorbești! Întreabă-te dacă teama, stresul sau îngrijorarea ar putea fi cauza reacției celuilalt. Te deranjează pentru că te face să te simți nesigur și neapreciat? Nu s-ar putea oare să înțelegi problema greșit sau s-o exagerezi? Stai și încearcă să identifici ce se întâmplă de fapt.

2) Exprimă-ți dorințele! Nu e greșit să recunoști că în unele zile ai mai multe nevoi decât în altele. Dr. Gary Oliver spune „Când o femeie intră în panică, când soțul ei vine târziu acasă, deoarece fostul ei soț a avut o aventură… nu e greșit să spună: „Știu că e nejustificat, dar am fost foarte neliniștită astăzi.” Acest fel de sinceritate întărește relația.”

3) Nu amenința niciodată. Amenințările nu fac decât să-l determine pe celălalt să fie defensiv și nesigur. Drept urmare, el nu aude ce-i spui și nu se rezolvă nimic.

4) Aruncă bagajul din relația anterioară. Biblia spune: „Dragostea … acopere totul, crede totul” (1 Corinteni 13:4-7). E greșit să-l faci mereu pe celălalt să se justifice la nesfârșit. Nu presupune că problemele din relația precedentă au menirea de a se tot repeta. Ele nu se vor repeta dacă există comunicare și creștere.

5) Spune-i ceva drăguț soțului sau soției tale în fiecare zi. De fiecare dată când ai o părere bună despre soțul sau soția ta, oprește-te și spune-i. Când există reciprocitate, răspunde cu blândețe la ceea ce-ți spune. Nu uita, vorbele tăioase pot crea răni, dar „un răspuns blând potolește mânia.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 11.4-19

Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de-al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

15 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și, când era în Betania, în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, spărgând vasul de alabastru, a turnat mirul pe capul Lui. Și erau unii supărați în ei înșiși.
Marcu 14.3,4

Pe când Domnul stătea la masă, în casa lui Simon Leprosul, o femeie, despre care știm din alte relatări că era Maria, sora Martei, a adus un vas de alabastru cu un mir de nard curat, foarte scump, și l-a turnat pe capul Domnului. Maria și-a exprimat astfel aprecierea față de Hristos, afecțiunea față de El și inteligența spirituală. Această inteligență spirituală a ei a depășit-o pe cea a celorlalți ucenici. Atrasă de harul și de dragostea Domnului, ea șezuse mai înainte la picioarele Sale, pentru a asculta cuvintele Lui. Cineva a spus: «Harul și dragostea lui Isus produseseră în ea dragoste pentru El, iar cuvintele Sale produseseră inteligență spirituală».

Dragostea ei pentru Hristos a făcut-o sensibilă la ura crescândă a iudeilor față de El. Fapta ei a fost o dovadă a aprecierii lui Hristos în chiar momentul când oamenii care complotau își exprimau ura față de El. Din nefericire însă, acest act de închinare al Mariei scoate la iveală avariția unora dintre cei prezenți acolo. Știm, din relatarea acestei întâmplări în Evanghelia după Ioan, că Iuda a fost instigatorul celor care s-au supărat pe Maria. Ceea ce era câștig pentru Hristos era pierdere pentru Iuda. Oamenii pot aprecia faptele bune făcute față de alți oameni, însă nu văd nicio valoare într-o faptă de închinare care Îl are doar pe Hristos ca obiect. Acest pericol ne pândește și pe noi, cei credincioși, anume de a fi activi, în mod corect, în predicare evangheliei și în grija față de sfinți, însă arătând puțină apreciere față de închinare, în care Hristos este totul. Să nu uităm că cei care murmură la devotamentul Mariei în realitate aruncă un dispreț asupra lui Hristos. Dacă fapta Mariei ar fi doar o risipă, atunci Hristos n-ar fi vrednic de închinarea celor ai Săi.

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea! El dă omului după faptele lui, răsplătește fiecăruia după căile lui.”
Iov 34.10,11

Răsplătire

La înmormântarea misionarului David Livingstone în catedrala Westminster, unde de obicei se înmormântează regii Angliei, a avut loc una din cele mai mari procesiuni pe care  a  văzut-o  Londra.  Deodată,  un  bețiv  îmbrăcat  în zdrențe a căutat să-și facă loc pentru a ajunge la sicriul misionarului. Mulțimea nu era dispusă să-i facă loc, dar el a zis: „Eu am cel mai mare drept, căci am copilărit cu el și am fost împreună la școala duminicală. El a ales să-i slujească lui Isus Hristos; eu am ales să fiu împotriva lui Hristos.”

Diferența dintre cei doi era vizibilă asemenea diferenței dintre cer și pământ. Marea diferență dintre cei doi provenea din alegerea pe care a făcut-o fiecare în parte. Unul a ales să-i slujească lui Dumnezeu și, prin credința în Fiul Său, a primit viața și binecuvântarea. La rândul său, el însuși a devenit o binecuvântare pentru alții. Prin lucrarea misionarului, mulți africani au ajuns la mântuirea dăruită de Hristos Domnul tuturor celor care Îl primesc. Al doilea a ales neascultarea față de Dumnezeu și Cuvântul Său. Vrăjmașul sufletelor – diavolul – l-a dus pe acel om în mizerie și zdrențe. Iată răsplata celui rău!

Ce alegem, aceea vom fi. De aceea fiecare este chemat la Mântuitorul, care va răsplăti cu viața veșnică alegerea făcută de fiecare om în parte. Nimeni nu poate alege pentru altul.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN LOC SĂ TE ÎNGRIJOREZI, ROAGĂ-TE

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri” (Filipeni 4:6)

Un învățător scrie: „Greutățile din zilele noastre ne-au prins pe mulți dintre noi în plasa unui păcat dintre cele mai acceptabile și care ne epuizează cel mai tare familiile noastre creștine: îngrijorarea. Este posibil să te trezești dimineața, să cobori din pat și înainte să-ți începi activitatea, să fii legat de bagajul învechit al anxietății. Ți-ai început ziua nu cu o rugăciune în minte, ci încărcat de îngrijorare. Ce obicei îngrozitor!

Domnul Isus i-a provocat pe urmașii Săi cu întrebarea: „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27). Îngrijorarea nu rezolvă nimic. Ea dă naștere la oboseală și la neliniște și dacă scapă de sub control, ea poate crea valuri de anxietate într-o furtună perfectă de emoții. Adăugând imaginație și creativitate peste, vor ieși la iveală cele mai mari frici, în culori terifiante. Stresul cauzat de îngrijorare ne seacă de energie și ne tulbură mintea, furându-ne pacea. Nouă ne este teamă de lucruri mari și de lucruri mărunte. Unii dintre noi avem o listă de îngrijorări care alimentează dependența noastră de îngrijorare. Este o dependență foarte respingătoare și cu toate acestea, reușim să facem din ea o glumă.

Am auzit persoane spunând cu zâmbetul pe buze: „Dacă nu am motive de îngrijorare, mă îngrijorez că nu am de ce să mă îngrijorez.” Îngrijorarea a devenit o activitate preferată de a ne petrece timpul liber și cu toate acestea o detestăm. Mai rău de atât, o transmitem mai departe copiilor noștri. Când văd îngrijorarea de pe chipurile noastre și când o aud din gura noastră, le suntem mentori în arta anxietății.” Așadar, care este răspunsul? „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 10.1-11; 11.1-13

Capitolele 10 şi 11.1-13 se intercalează între a şasea şi a şaptea trâmbiţă, aşa cum capitolul 7 forma o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Din nou Hristos apare sub înfăţişarea unui „alt înger”, aici de asemenea însoţit de semne de har. Norul în care este învăluit şi stâlpii de foc pe care stă amintesc de grija pe care i-a purtat-o Dumnezeu lui Israel în pustie (Exod 13.21,22). Curcubeul (comp. cu cap. 4.3) vorbeşte despre legământul lui Dumnezeu cu pământul (Geneza 9.13).

Promisiunile Sale sunt în felul acesta amintite indirect. Dar Hristos posedă şi atributele autorităţii: faţa Lui este asemănătoare cu soarele şi El Îşi revendică drepturile de a stăpâni lumea. Într-o mână El are „o carte mică deschisă” (v. 2), reprezentând o scurtă profeţie descoperită deja în Vechiul Testament. Este vorba despre cea de-a doua „jumătate a săptămânii” necazului celui mare (Daniel 9.27), în timpul căreia Dumnezeu mai recunoaşte încă templul, altarul şi pe „cei care se închină acolo”.

Un detaliu remarcabil, aceşti trei ani şi jumătate sunt evaluaţi în luni (42), pentru a vorbi despre asuprire (cap. 11.2), dar de asemenea în zile (1260), pentru a măsura mărturia rămăşiţei credincioase. Dumnezeu a socotit fiecare din aceste zile şi ştie ce reprezintă, ce curaj şi ce suferinţe implică (Psalmul 56.8).

14 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna.
Isaia 32.17

Nu toți credincioșii au această fericită siguranță. Unii, din cauză că nu cunosc adevărul binecuvântat că dreptatea lui Dumnezeu este către toți și peste toți cei care cred; alții, din cauza umblării lor neglijente, care Îl întristează pe Duhul Sfânt și încețoșează ochii priceperii și ai credinței lor. Mai mult, există diferite măsuri de credință. Citim despre „credință mică”, despre „credință mare” și despre „siguranța deplină a credinței”; însă cel mai slab în credință nu este mai puțin socotit îndreptățit decât cel mai puternic în credință.

Nu primim iertarea, îndreptățirea și sfințirea în etape, ci, primindu-L pe Hristos crucificat, înviat și glorificat, pentru mântuire, avem toate acestea dintr-odată. Suntem spălați în sângele Său, îndreptățiți prin sângele Său, sfințiți prin sângele Său. Aceasta este deci partea prezentă a celui mai slab dintre cei care cred în Hristos, însă savurarea personală a acestui minunat har va fi în măsura în care, prin credință, rămânem în Domnul Isus.

Există unii credincioși care sunt atât de slabi în credință și atât de neinstruiți în lucrurile divine (poate pentru că nu citesc zilnic Scriptura și nu meditează la ea cu rugăciune), încât rămân complet uimiți atunci când li se spune că au viața și îndreptățirea în Hristos. Ei se încred în Hristos pentru iertarea păcatelor, însă ezită să accepte realitatea glorioasă că Dumnezeu L-a făcut pe Hristos pentru ei „dreptate, sfințire și răscumpărare”. În consecință, ei duc lipsă de bucurie și de putere în lucrare și sunt adesea plini de gânduri întunecate și tulburi. Ei se îndoiesc și se tem fiindcă nu privesc cu simplitate doar la Hristos, așezat la dreapta lui Dumnezeu, și nu cred Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, care îi asigură de poziția lor perfectă în Hristos, Mântuitorul.

H H Snell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dumnezeu… face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem. El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!…»”
Iov 37.5,6

Cristale de zăpadă

„Ninge! Ninge!” Copiii scot săniile, se îmbracă bine și – la drum!

Fulgii de zăpadă l-au fascinat pe Wilson Bentley o viață întreagă. El a încercat să-i observe la microscop. Pentru că se topesc prea repede, a dezvoltat un procedeu cu care putea fotografia mărit cristalele de zăpadă. Colecția sa însumează peste 5.000 de fotografii, care au luat ființă în timp de 40 de ani. Niciodată, cercetătorul zăpezii nu a găsit doi fulgi de zăpadă identici, chiar dacă toți dovedesc aceeași structură: șase brațe dintr-o axă centrală.

Această mică minune a naturii demonstrează atotputernicia Dumnezeului nostru, care a creat toate.

Așa cum nu există două cristale de zăpadă exact la fel, nu există nici două persoane identice. Fiecare dintre noi este un unicat și are o mare valoare pentru Dumnezeu – nu pentru înfățișarea noastră sau capacitățile noastre, ci pentru că El ne iubește.

Așa cum toți fulgii de zăpadă au aceeași structură, tot așa toți oamenii au aceleași nevoi: dragoste, iertare, siguranță. În Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu are un răspuns la acestea:

Dumnezeu ne-a dovedit dragostea Sa, când El L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Dacă recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre, El ni le iartă din toată inima.

Prin credința în Domnul Isus primim un sprijin tare pentru viață.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPĂRȚIREA OILOR DE CAPRE

„El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32)

Domnul Isus descrie ziua judecății în felul următor: „Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”(Matei 25:32-36)

Cum va despărți Domnul Isus oile de capre și cum vom ști de care parte suntem?

Domnul Isus spune că cei de la dreapta – oile – vor fi aceia care i-au dat să mănânce când i-a fost foame, i-au dat apă când i-a fost sete, i-au oferit găzduire când a fost singur, i-au dat îmbrăcăminte când a fost gol și i-au oferit mângâiere când a fost bolnav sau întemnițat. Semnul celor mântuiți este preocuparea lor pentru cei aflați în nevoie.

Compasiunea nu-i mântuiește – nici pe ei, nici pe noi. Mântuirea este lucrarea lui Hristos. Dar compasiunea este consecința mântuirii. Oile vor reacționa punând o întrebare sinceră: Când? Când ți-am dat să mănânci, când te-am vizitat, când te am îmbrăcat și când te-am mângâiat noi? Atunci Domnul Isus va răspunde: „Ori de câte ori aţi dat dovadă de compasiune, Mie mi-aţi arătat-o.”

Încearcă să nu uiți lucrul acesta niciodată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 9.1-21

Unii comentatori au dat acestor capitole interpretările cele mai fanteziste, străduindu-se în special să facă o corespondenţă între profeţii şi evenimentele contemporane. Dar să ne amintim că toată această a treia parte a profeţiei lui Ioan este cu privire la viitor. Ea cuprinde numai intervalul de câţiva ani dintre venirea Domnului pentru a-Şi lua Biserica şi începutul domniei Lui mileniale.

A cincea trâmbiţă, sau prima nenorocire, dă drumul din adânc unui roi înspăimântător de lăcuste, instrumente directe ale lui Satan, care le produc iudeilor necredincioşi o suferinţă morală mai rea decât moartea. La a şasea trâmbiţă apar cai nemaipomeniţi, scuipând foc, fum şi pucioasă, semănând moartea pe unde trec. Călăreţii lor poartă platoşe (v. 9, 17), imagine a conştiinţelor împietrite (1 Timotei 4.2). În acelaşi timp, acele şi cozile lor, asemănătoare cu cele ale scorpionilor (v. 10) sau cu cele ale şerpilor (v. 19), reprezintă învăţăturile mincinoase şi otrăvitoare, armele perfide de care Satan se va folosi mai mult ca oricând (comp. cu Isaia 9.15).

Folosirea trâmbiţelor pentru a anunţa aceste judecăţi le dă caracterul de avertismente pentru oameni. Inimile lor sunt însă atât de împietrite, încât chiar şi aceste dezastre nemaivăzute nu-i vor conduce la pocăinţă (v. 20, 21).

13 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Isus Hristos … (rânduit Fiu al lui Dumnezeu în putere, după Duhul de sfințenie, prin învierea morților), Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 1.1,4

Întâmplările când Domnul Isus a înviat oameni dintre cei morți sunt pline de învățăminte spirituale. Mai întâi, ele arată biruința Lui asupra morții. Fiica lui Iair murise de puțin timp; fiul văduvei din Nain era dus la groapă, iar Lazăr se afla în mormânt de patru zile.

A doua lecție prețioasă din aceste întâmplări este felul în care cei înviați s-au comportat după ce au fost aduși din moarte. Fiica lui Iair s-a sculat și a început să umble, potrivit cu mărturia în tăcere dată în sfera familiei. Fiul văduvei din Nain s-a sculat și a început să vorbească. Sfera fraților este una publică. Din nefericire, mulți nu-și deschid deloc gura, iar alții vorbesc prea mult, însă în Scriptură avem modelul divin pentru frați, care trebuie să vorbească spre zidire, îndemnare și mângâiere. Pe Lazăr îl vedem, după învierea Sa, stând la masă cu Domnul Isus. El ne oferă o imagine cu privire la purtarea potrivită a celor care au fost aduși la viață dintre morți. El ședea la masă cu Domnul.

A treia lecție este că există o lucrare de făcut. Doar Domnul Isus poate învia pe cineva dintre cei morți, însă El îi cheamă pe cei ai Lui să aibă o parte în lucrarea minunată pe care El a împlinit-o. Domnul a poruncit ca fetiței să i se dea ceva de mâncare. Toți cei care au viață divină au nevoie de hrană spirituală, potrivită vârstei și stării lor. Tânărul a fost încredințat mamei sale. Slujirea publică aduce bucurie, însă și multă presiune, iar Domnul știe că cei angajați în ea au nevoie de mângâiere. Celor din jurul lui Lazăr li s-a spus să-l dezlege pe acesta și să-l lase să meargă. Sufletele au nevoie să fie eliberate de lume, pentru a ședea la masă cu El. Toate acestea și încă multe altele sunt resursele divine pentru suflete. Rezultatele lor aduc glorie Domnului.

D Paterson


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”
Ioan 5.28,29

Ce va veni după moarte?

Ce va veni după moarte? Cu privire la această întrebare, versetul de astăzi conține cuvinte clare: toți oamenii care deja au murit, vor auzi odată glasul lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Morții încă mai există, căci „pentru El (Dumnezeu) toți sunt vii”, chiar și cei ce au murit (Luca 20.38). De aceea toți vor reacționa când Isus Hristos, care El Însuși este „viața”, îi va chema la înviere. Toți vor învia, indiferent dacă voiesc sau nu. Iar atunci se vor deosebi două grupe de oameni: unii vor fi aceia care „au făcut binele„. Ei vor avea parte de învierea pentru viață. Cine sunt aceia care „au făcut binele”? Ei în ei înșiși nu sunt mai buni decât ceilalți. Dar ei au trăit o viață prin credința în Hristos. Cine Îl primește acum prin credință, aceluia Dumnezeu îi dăruiește o viață total nouă, care nu mai este supusă morții: viața veșnică. Este viața din Dumnezeu Însuși. Este o viață care îl face capabil pe credincios să fie odată la Domnul lui în slava cerului și să nu mai fie despărțit niciodată de El.

Ceilalți, care au trăit o viață fără Dumnezeu, sunt aceia „ce au făcut răul„. Şi acești oameni vor învia. Dar pe ei îi așteaptă mânia lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, și osânda Sa.

Așa ne dă Biblia siguranță asupra a ce va fi după moarte. Rămâne ca noi să hotărâm din care grupă vom face parte.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (3)

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3)

Credința este ca un mușchi; necazul o poate întinde, dar la sfârșit devine mai puternică. David a înțeles acest adevăr. El a fost mereu hăituit de dușmanii săi. Atunci când a fost uns ca rege al Israelului, Saul era încă pe tron, dar în loc să-și piardă credința în promisiunea lui Dumnezeu, David a declarat că „Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.” (Psalmul 4:3). Când l-au prins filistenii, el s-a rugat: „Sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:2-3).

Când a ajuns într-o peșteră, ascunzându-se de mânia geloziei lui Saul, el a spus: „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1).

În secolul al treilea, când fugea de dușmanii săi, Sfântul Felix din Nola s-a ascuns într-o peșteră, iar un păianjen a țesut o pânză la intrare, sigilând-o și făcând-o să pară că nimeni nu a intrat înăuntru de luni de zile. Drept consecință, urmăritorii au trecut pe lângă el, fără să-l vadă. Ieșind la lumina zilei, Felix a declarat: „Acolo unde este Dumnezeu, pânza unui păianjen pare un zid. Iar acolo unde nu este Dumnezeu, un zid este ca pânza unui păianjen.”

Domnul Isus a zis că vei avea probleme în viață; lumea te va dezamăgi și te vei dezamăgi chiar tu însuți. Uneori vei ajunge ca-ntr-o peșteră din cauza lucrurilor pe care le-ai făcut sau din cauza circumstanțelor asupra cărora nu ai nici un control. Dar avându-L pe Dumnezeu de partea ta, vei putea spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 8.1-13

Cea de-a şaptea pecete se deschide cu un scurt răgaz. În timp ce unii îngeri se pregătesc să execute judecăţile, un alt Înger (Hristos în Persoană) îndeplineşte funcţia de Mijlocitor (v. 3). Prin ceea ce El Însuşi a suferit, Domnul Isus simpatizează cu credincioşii aflaţi în încercare (Evrei 2.18; 4.15). În aceste vremuri apocaliptice, El va interveni în favoarea credincioşilor din necazul cel mare (cei din cap. 7). La rândul lor, toţi sfinţii, deja strânşi în glorie, după ce vor fi cunoscut şi ei pe pământ oboseala şi durerea, vor fi interesaţi cu atât mai mult de situaţia credincioşilor care trec prin această perioadă groaznică. Ei vor fi astfel preoţi împreună cu Hristos, prezentându-I lui Dumnezeu aceste cădelniţe de aur pline cu parfumuri care sunt rugăciunile sfinţilor (cap. 5.8b).

Devansaţi prin mijlocire, fiecare din cei şapte îngeri îşi duce la gură trâmbiţa de temut. Şi primul dă semnalul judecăţii neaşteptate asupra puternicilor din vest (copacii) şi a prosperităţii universale. Cel de-al doilea corespunde dezlănţuirii în imperiul pământesc a unei mari anarhii. Al treilea şi al patrulea provoacă prăbuşirea şi apostazia autorităţilor responsabile, cufundându-i pe oameni în cel mai adânc întuneric moral.

12 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dumnezeu să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, să facă să strălucească fața Sa peste noi!
Psalmul 67.1

Acest psalm începe cu o frumoasă rugăciune, ca Dumnezeu să-Și reverse îndurarea și binecuvântările peste poporul Său. Acest lucru ne aduce aminte că „orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit coboară de sus, de la Tatăl luminilor” (Iacov 1.17). Domnul nostru Isus Însuși a spus: „Tot ceea ce veți cere de la Tatăl, în numele Meu, vă va da” (Ioan 16.23). Inimile noastre să fie tot mai încurajate să ceară cu credință aceste daruri bune și desăvârșite, de care noi, cei ai Săi, avem atâta nevoie!

Avem nevoie de ajutor pentru a păzi Cuvântul Său, nu numai în mințile noastre, ci în inimile noastre, umblând în conformitate cu el. De asemenea, motivația pentru această umblare trebuie să fie dragostea pentru El; nu o ascultare legalistă, ci una de dragul Lui. Buzele noastre trebuie să vorbească și să cânte despre El, inimile noastre trebuie să fie preocupate cu El, iar acțiunile noastre trebuie să-L glorifice pe El.

Să ne rugăm pentru familiile noastre, ca ele să-L aibă pe Domnul ca centru și să crească în El! Să ne rugăm să fim expresii vii ale Lui față de partenerii noștri, față de copiii noștri sau față de părinții noștri, astfel ca El să fie preamărit prin noi!

Să ne rugăm pentru Adunarea Lui, ca inimile noastre să fie deschise pentru nevoile celor ce o compun, pe care El i-a iubit atât de mult și Și-a dat viața pentru ei! Apoi, să-L rugăm pe Domnul să scoată lucrători la secerișul Său și să ne deschidă ochii să vedem nevoile din mijlocul poporului Său! Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne călăuzească să ne rugăm ca inimile noastre să fie curate și să putem fi vase de cinste curățite, gata de a fi folosite de El în orice lucrare!

Dacă ne rugăm cu credință pentru astfel de binecuvântări, Dumnezeul și Tatăl nostru ni le va dărui, fiindcă El îi răsplătește pe cei care Îl caută. „A Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi, … a Lui fie gloria” (Efeseni 3.20,21).

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus le-a zis: «Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…»”
Ioan 6.35

Religia nu salvează

Moran s-a născut în Israel. Copil fiind a crezut în Creatorul și Dumnezeul legământului lui Israel. Mai târziu, alcoolul, femeile și munca sa ca disc jockey au marcat viața lui.

Când a efectuat stagiul militar, mai mulți dintre prietenii lui au murit într-un atentat sinucigaș. Aceasta a trezit ură amară și mânie în Moran, și el s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu. Apoi a plecat în SUA. Acolo, o familie creștină, cu care se împrietenise, l-a invitat la o slujbă religioasă.

Moran a rămas uimit ce simplu era acolo, fără statui sau cruci mari. El s-a simțit bine și a mers deseori acolo. Predicatorul i-a spus odată: „Dacă vrei să-L cunoști personal pe Dumnezeu, trebuie să crezi în Isus Hristos.” El i-a explicat că majoritatea poporului iudaic Îl onorează pe Dumnezeu, dar nu Îl cunoaște cu adevărat. Numai prin Isus putem să-L cunoaștem personal pe Dumnezeu. Cu toate că Moran era un iudeu lumesc, l-au supărat aceste observații. Când a schimbat câteva cuvinte cu predicatorul, acesta l-a sfătuit să citească Biblia.

Aceasta a și făcut Moran și citind a fost foarte impresionat mai ales când a asemănat Noul cu Vechiul Testament. La câteva expresii s-a cutremurat, dar ele s-au schimbat pentru el în cuvinte dătătoare de viață. El L-a rugat pe Isus Hristos să vină în viața lui.

Moran a primit iertarea păcatelor sale și inima lui a fost eliberată de ură și amărăciune.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (2)

„Aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.”
(2 Cronici 20:17)

     Când te îndoiești de Dumnezeu, Îl dezamăgești, pentru că El merită mai mult. Deci trebuie să cauți să-ți întărești credința, întrucât credința îl onorează pe Dumnezeu și Dumnezeu onorează credința. El va trimite oportunități deghizate în probleme menite să-ți întărească credința. Când Iov și-a pierdut sănătatea, averea și copiii, Biblia spune că el „s-a aruncat la pământ și s-a închinat” (Iov 1:20). Iov nu s-a închinat lui Dumnezeu datorită circumstanțelor, ci în pofida lor.

Putem observa că el a făcut două lucruri:

1) A privit în sus. El a recunoscut dreptul suveran al lui Dumnezeu de a hotărî toate lucrurile. Iov s-a încrezut în caracterul iubitor al lui Dumnezeu și a crezut că în ultimă instanță, Dumnezeu va face tot ce este mai bine pentru el. Și tu trebuie să faci la fel!

2) A așteptat un cuvânt din partea lui Dumnezeu. Iov și-a dat seama că această perioadă de încercare era și o perioadă de învățare, așa că a declarat: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). La fel ca aurul care este procesat de către aurar, Iov a crezut că Dumnezeu poate scoate la iveală ce e mai bun în el.

A fost ușor? Nu! Noi ne dorim să ne agățăm de lucrurile familiare și să ne întoarcem la siguranța zilei de ieri, deși știm că nu este ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi. Teama, surpriza și necazul care ne așteaptă după colț ne fac să ne dorim să renunțăm și să fugim. Făcând astfel, însă, scurtcircuităm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Ce ar trebui să facem în schimb? Să umblăm prin credință: „Aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” Indiferent prin ce treci acum, nu uita că Dumnezeu este cu tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 7.1-17

Acest capitol apare ca o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Înainte de a merge mai departe în căile judecăţii Sale, Dumnezeu îi pune deoparte şi îi „ştampilează” pe cei care Îi aparţin.

O primă grupă (v. 4-8) este formată din evrei din seminţii diferite. Ei alcătuiesc această rămăşiţă credincioasă, ale cărei sentimente ne-au fost dezvăluite de Psalmi.

Cea de-a doua categorie de persoane este alcătuită dintr-o mulţime dintre naţiuni care vor fi crezut evanghelia împărăţiei (v. 9). Înfăţişându-ni-i de acum pe aceşti credincioşi, Dumnezeu parcă ne-ar spune: „aceste pedepse nu sunt pentru ei; ei vor traversa încercarea sub protecţia Mea”.

În acelaşi fel, în noaptea de Paşti, israeliţii erau diferenţiaţi şi puşi la adăpost de lovitura îngerului nimicitor prin sângele Mielului (Exod 12.13). Şi tocmai în acest sânge îşi vor fi spălat şi albit hainele credincioşii veniţi din „necazul cel mare” (v. 14). Mântuirea lor nu va fi asigurată prin alt mijloc decât cel al nostru: sângele preţios al lui Hristos. Apoi, acelaşi Miel care îi va fi curăţit îi va paşte, îi va proteja şi îi va adăpa din fântânile vieţii (Isaia 49.10). Însuşi Dumnezeu le va şterge lacrimile. Ce promisiuni! Ele vin mai dinainte, ca să-i mângâie în vederea unui necaz fără precedent!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: