Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi. Împarte la șapte și chiar la opt, pentru că nu știi ce rău va veni peste pământ. Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ; și dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne.
Eclesiastul 11.1-3

Dacă aruncăm în mod literal pâine pe apă, ne putem aștepta s-o găsim din nou? Cu siguranță că nu! Ar părea la fel de inutil să aruncăm pâinea vieții, evanghelia harului lui Dumnezeu, în lumea aceasta, care este ca o mare agitată. Totuși, o astfel de acțiune este departe de a fi inutilă. În 1 Corinteni 15.58 citim: „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul”. Dacă oferim cu credincioșie evanghelia sufletelor, chiar dacă nu vedem rezultate prea curând, trebuie să știm că vor fi rezultate, fiindcă El a promis: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55.11).

Prin urmare, „împarte la șapte și chiar la opt”. Șapte este un număr deplin, iar opt semnifică o măsură care dă pe dinafară. Acest lucru ne spune că trebuie să prisosim în lucrarea Domnului, nu doar dintr-un simțământ al datoriei, ci cu o bunăvoință a dragostei. Dacă inimile noastre sunt pline de Hristos, nu putem decât să oferim binecuvântare celorlalți, împărtășindu-le dragostea Lui și minunatul Său plan de mântuire.

În pasajul citat se mai spune: „Dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne”. Toți oamenii vor fi loviți până la urmă de moarte, de aceea au nevoie de evanghelie înainte de acest moment solemn. Ei vor cădea într-o direcție sau alta, iar sfârșitul este fie raiul, fie iadul. „Cunoscând deci frica de Domnul, îi înduplecăm pe oameni” (2 Corinteni 5.11).

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Frica de Domnul este școala înțelepciunii și smerenia merge înaintea slavei.”
Proverbe 15.33

Ce am savurat?

Cu prilejul unei festivități, mai mulți colegi de școală s-au întâlnit la colegul lor care era profesor. Ca de obicei în astfel de ocazii, discuțiile au alunecat pe panta nemulțumirii față de viață. Profesorul i-a întrebat dacă doresc o cafea. Cum cei prezenți erau mulți, profesorul a adunat tot felul de cești care le avea prin casă și i-a servit pe fiecare. Când toți aveau în mâinile lor câte o ceașcă, profesorul le-a zis:

„Dacă observați bine, fiecare din voi ați pus cafeaua în ceștile cele mai prețioase aflate pe masă. Este normal să vreți ce este mai bun în viață, dar tocmai aici este sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi. Nu contează ce fel de ceașcă ați ales, cafeaua fiecăruia are același gust. Ceașca nu adaugă nicio calitate cafelei.”

Probabil, asemenea acelor oameni, am fost și noi ispitiți să alegem lucruri care par frumoase la exterior pe tot parcursul anului care se încheie foarte curând. Banii, casele, mașinile, poziția în societate… sunt asemenea ceștilor: doar ne ajută să trăim, dar nu sunt viața. Cei mai fericiți oameni nu sunt cei care au cele mai mari bogății. Cei mai fericiți oameni sunt cei care știu să se bucure de ceea ce au prin grija lui Dumnezeu. Respectul față de Dumnezeu face  parte  din  marea  școală  a  înțelepciunii.  În  această școală, fiecare poate savura bunătatea lui Dumnezeu arătată în creația Sa, dar mai ales în lucrarea Fiului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ DIN RUGĂCIUNE O PRIORITATE

„Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
(Faptele Apostolilor 6:4)

În cartea sa: „Disciplinele unui om evlavios”, pastorul și autorul R. Kent Hughes spune: „Jay Sidlow Baxter a împărtășit odată o pagină din propriul său jurnal unui grup de pastori care aveau întrebări despre disciplina rugăciunii. El a început să povestească cum a intrat în lucrare hotărât să fie un adevărat om al rugăciunii. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, responsabilitățile tot mai mari, îndatoririle administrative și subterfugiile subtile ale vieții pastorale au început să elimine rugăciunea. În plus de asta, a început să se obișnuiască cu starea aceasta, căutându-și mereu scuze. Apoi, într-o dimineață, totul s-a agravat când s-a apropiat de biroul său de lucru și s-a uitat la ceas. Glasul Duhului îl chema să se roage. În același timp, o voce suavă îi spunea să fie practic, să răspundă la scrisori și să recunoască faptul că el nu este „genul de om spiritual” – că numai câțiva pot fi așa. „Acea ultimă remarcă, spune Baxter „m-a rănit ca lama unui pumnal. Nu puteam suporta gândul că este adevărat.” El a fost îngrozit de capacitatea sa de-a raționaliza foarte mult chiar fundamentul vitalității și puterii sale ministeriale.”

Să înțelegem un lucru: Minutele investite în rugăciune îți vor aduce o răsplată mai mare decât orele petrecute într-o activitate fără oprire. Apostolii Noului Testament au înțeles lucrul acesta. Pe măsură ce biserica a crescut și oamenii au devenit mai ocupați, ei au luat o hotărâre care le-a schimbat viața: „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Drept urmare, biserica a crescut tot mai mult.

Așadar, fă din rugăciune o prioritate!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 21.9-27

După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1-8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, Mireasa, soţia Mielului. Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile? Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11, 18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3). Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu „concentrată” în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează Ioan 17.22: Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu. Eu în ei şi Tu în Mine; ca lumea să cunoască.

Şi cum ar putea intra vreun lucru întinat în locul unde locuieşte Domnul? (v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: