Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 2, 2019”

3 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință. Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu.
2 Timotei 1.7,8

Te-ai simțit vreodată rușinat de ceva? Poate de vreun lucru făcut în secret, sperând că nimeni nu va afla, sau poate de vreo situație sau de vreo persoană? În versetele de mai sus, Timotei, un tânăr timid, este încurajat de Pavel prin cuvintele: „Nu te rușina”. Timotei avea nevoie de această încurajare, fiindcă împotrivirea față de mărturia evangheliei era foarte aprinsă; în plus, mulți creștini nu mai voiau să fie asociați cu Pavel, care era prizonier într-o închisoare romană.

Pavel îi reamintește lui Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (sau de timiditate), ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Dumnezeu Își ducea la îndeplinire planul minunat de mântuire, care fusese adus la lumină prin arătarea lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Deși Pavel suferea, fiind persecutat și întemnițat, el putea spune: „Nu mă rușinez, pentru că știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12). Pavel își încredințase pe deplin trecutul, prezentul și viitorul în mâinile Celui în care crezuse.

Mai târziu în acest capitol citim despre Onisifor, care „nu s-a rușinat”. Numele lui înseamnă „aducător de folos”, și, într-adevăr, plătind un preț, el adusese folos apostolului. El nu s-a rușinat să se identifice cu Pavel, un om disprețuit, aflat în lanțuri (versetul 16). Onisifor l-a căutat cu grijă pe apostol și l-a înviorat nespus de mult. Fie ca și noi să aducem înviorare inimii Domnului Isus și să nu ne rușinăm să fim asociați cu El în această lume care L-a lepădat! „Pentru că mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire” (Romani 1.16).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci același Domn al tuturor este bogat față de toți cei care Îl cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.
Romani 10.12,13

Nicio deosebire

Beniamin, un mic băiat băștinaș din Africa, l-a întrebat pe un misionar:

— A fost Domnul Isus un om negru?

— Nu, Beni, a răspuns misionarul.

Pe fața lui Beni s-a arătat o mare dezamăgire. Gânditor, a murmurat pentru sine: „Oamenii albi au tot ce-i mai bun”.

Misionarul și-a pus mâna pe umărul lui și i-a spus:

— Uite, băiatul meu, Domnul Isus a trăit în Orientul Mijlociu. Acolo oamenii au o culoare a pielii ceva mai închisă decât a noastră, a europenilor, a celor dinspre nord, dar puțin mai deschisă decât a voastră, a celor de aici, din sud. Este între ele…

Fața micuțului s-a luminat deodată:

— Atunci Domnul Isus aparține în aceeași măsură atât celor negri, cât și celor albi?

— Da, așa este, a răspuns misionarul. Domnul Isus dorește să câștige din toate popoarele pământului oițe pentru turma Lui. Oricine Îl acceptă ca Mântuitor al său Îi aparține Lui, indiferent de ce culoare a pielii are. Iar în cer toți oamenii sunt la fel, spălați prin sângele Mielului lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA PUNE ÎN NEGOȚ CE AI PRIMIT DE LA DUMNEZEU

„Toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10)

     Ziua judecății se va caracteriza prin două lucruri: răsplată și regrete! Domnul Isus subliniază lucrul acesta în pilda celor trei slujitori care au primit talanți pe care să-i investească pentru stăpânul lor.

Primii doi au investit bine și au fost răsplătiți, în timp ce al treilea și-a îngropat talantul și a fost judecat în consecință. Primii doi s-au gândit care le sunt opțiunile, au analizat cifrele, au făcut saltul și și-au asumat riscul de-a câștiga sau de-a falimenta. Prin urmare, stăpânul lor a zis: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Dumnezeu nu a răsplătit nebunia.

Deci, înainte de a face ceva, discută cu El (vezi Proverbe 3:5-6).

Cu toate acestea, al treilea slujitor a spus: „mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ” (Matei 25:25). El a făcut cea mai frecventă și cea mai tragică greșeală când vine vorba de darurile pe care le avem; El nu i-a adus stăpânului său nici un câștig de pe urma talantului primit. Unii își investesc talanții și Îi dau slavă lui Dumnezeu, în timp ce alții îi folosesc greșit și Îl întristează pe Dumnezeu. Unii Îl slăvesc prin „roadă”, în timp ce alții Îl insultă prin scuze. Ce părere are Dumnezeu despre aceștia din urmă „De la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:29).

Teama este opusul credinței și „fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11:6). Așadar, anul acesta, umblă prin credință; Dumnezeu nu te va lăsa. Asumă-ți riscul; El nu te va dezamăgi. Chiar dacă pe drumul tău spre biruinţă te împiedici, El te încurajează să-ţi imaginezi ziua în care Îi vei simți mâna pe umărul tău și vei auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 2:1-14

„Domnul a făcut cerurile şi pământul în şase zile, şi în ziua a şaptea S-a odihnit şi S-a înviorat” (Exod 31.17). El Însuşi este încântat de bucuria pe care a pregătit-o pentru făptura Sa.
În creaţie admirăm puterea lui Dumnezeu, destoinic să rânduiască miliardele de stele pe întinderea nemăsurată a cerului, să pună hotare mării, să controleze forţa trăsnetului şi a vântului, destoinic şi să întocmească un om dintr-un pumn de ţărână. De asemenea admirăm înţelepciunea Lui care a măsurat perioadele şi anotimpurile, a stabilit un echilibru în întreaga natură, a dat legi plantelor şi instincte animalelor (Psalmul 104.24). Dar mai ales să admirăm bunătatea Lui. El a făcut cerurile, a despărţit pământul de ape, a aşezat luminătorii cei mari …, „pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136). Cu grija unei mame care a pregătit dinainte tot ce va fi necesar pentru copilul pe care-l va aduce pe lume, Dumnezeu a aşezat omul în condiţii ideale. El l-a pus într-o grădină a deliciilor, unde avea să se bucure de liniştea Creatorului său. Suflându-i în nări „suflare de viaţă” (v.7), Dumnezeu l-a făcut (spre deosebire de animale) un suflet viu şi nepieritor, responsabil faţă de El.

2 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Întoarce-te deci la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetățile lui Iuda, și locuiește cu el în mijlocul poporului. Ieremia 40.5

Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (1)

Credem că există multe lecții pe care le putem învăța din cartea profetului Ieremia, din împrejurări care își găsesc un corespondent și în dreptul nostru astăzi. Ieremia a trăit în perioada de la sfârșitul împărăției lui Iuda; noi trăim la sfârșitul perioadei Adunării. Mulți profeți falși vorbeau în zilele lui Ieremia; în zilele noastre, învățătorii falși sunt aproape peste tot (2 Petru 2.1). Ieremia a fost martor la capturarea, arderea și dărâmarea Ierusalimului; în zilele noastre, mărturia publică a Adunării este de asemenea ruinată, după cum Scriptura a spus mai dinainte (Fapte 20.29,30).

Prima lecție la care am dori să privim este cea care ne spune că, deși mărturia publică a poporului lui Dumnezeu a falimentat, Dumnezeul nostru are întotdeauna o resursă. În Ieremia 40.5 vedem că Dumnezeu stabilise o persoană în jurul căreia să se adune poporul Său: Ghedalia. La fel, în zilele de faliment ale taberei lui Israel, când idolatria fusese introdusă în tabără, Moise a spus: „Cine este pentru Domnul: la mine!” (Exod 32.26). În împărăția lui Israel, când domnea Saul, cei credincioși s-au strâns la David (1 Cronici 11 și 12).

Îi mulțumim lui Dumnezeu că și noi avem o resursă în zilele noastre de ruină a mărturiei Adunării! Avem o Persoană în jurul căreia să ne strângem, avem pe Cineva care este mai mare decât Moise, decât David sau decât Ghedalia – Îl avem pe Domnul nostru Isus Hristos! Numele lui Ghedalia înseamnă „preamărit de către Iahve”. Nu există decât o singură Persoană pe care Tatăl dorește să o preamărească în zilele noastre: Fiul Său preaiubit. Ce privilegiu avem să fim adunați în jurul Lui, să-L avem ca Centru și ca Obiect al nostru! „Fiindcă acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18.20). Aceste cuvinte sunt adevărate și pentru noi, astăzi!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Alege deci viața, ca să trăiești … iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El: căci aceasta este viața ta. Deuteronom 30.19,20

Alegerea

Cu toții suntem puși mereu în fața alegerilor și trebuie să decidem. Acest lucru nu este valabil doar pentru marii politicieni, care dispun adesea, prin deciziile lor, de mersul înspre bine sau înspre rău a milioane de oameni. Nu, ci viața zilnică ne cere mereu decizii. Profesia, familia, gospodăria, concediul, timpul liber, planurile de viitor: toate aceste domenii ne cer o chibzuire grijulie, alegerea între diferite posibilități. De un singur lucru însă se îngrijește omul cel mai puțin, și anume încotro va duce calea sa după ce va muri.

Mulți sunt de părere că religia lor, „credința” lor, este suficientă pentru aceasta. Dar de unde știți că religia dumneavoastră nu vă înșală? Există așa de multe religii și toate afirmă că arată calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Nu vă mulțumiți doar cu a crede ceea ce au crezut înaintașii dumneavoastră! Oare nu este o lipsă de înțelepciune să consultăm părerile oamenilor, iar pe Dumnezeu, care singur poate arăta calea, să-L trecem cu vederea? Viața veșnică există numai în Domnul Isus Hristos. El este viața veșnică. Cine vrea să fie salvat de mânia viitoare a lui Dumnezeu are nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai El a putut spune că este Calea spre Dumnezeu, Adevărul și Viața. Alegeți-L, și veți avea adevărata credință! Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (2)

„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! … Nu vă înspăimântaţi de ei” (Deuteronom 31:6)

Oricât ar părea de incredibil, dar atunci când poporul Israel a întâmpinat dificultăți în pustie, au vrut să se întoarcă la vechea lor viață de robie din Egipt. Siguranța lucrurilor cunoscute era mai puțin amenințătoare pentru ei decât provocările necunoscutului. Așa că Domnul le-a zis nu o dată, ci de două or „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

De ce a spus El asta? Pentru că poți învinge teama numai când treci la fapte! Când îți pui teama la încercare, o stăpânești. Când te lupți cu problemele, ele nu te mai țin încătușat. Când ai curajul să înfrunți lucrurile care te înspăimântă, deschizi ușa către viitor.

Un înțelept a spus cândva: „Ia taurul de coarne și ține-l până îl auzi implorând mila.” Toți oamenii din Biblie pe care Dumnezeu i-a chemat să facă lucruri nemaipomenite, aproape fără excepție s-au simțit nepotriviți și i-au spus lucrul acesta. Cum le-a răspuns Dumnezeu? „Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

Autorul John Mason scrie „Dorința de siguranță se împotrivește fiecărui vis măreț și virtuos. Siguranța, de multe ori este primul pas spre stagnare. Hotărârea cu privire la viziune este primul, al doilea și al treilea cel mai important lucru. Dacă nu îndrăznești nimic, ar trebui să nu te aștepți la nimic.” Așadar, oricare ar fi oportunitatea sau obstacolul cu care te confrunți astăzi, include-L și pe Dumnezeu în ecuație. Cu El de partea ta, ceea ce ai este întotdeauna mai mare decât ceea ce îți lipsește.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 1:20-31

O pendulă dezvăluie priceperea ceasornicarului care a făcut-o. În acelaşi fel, „cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu şi întinderea lor arată lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1). „Uitaţi-vă la păsările cerului … priviţi cu atenţie crinii câmpului” (Matei 6.26, 28), ne invită Domnul Isus. Vai, câţi rămân orbi faţă de frumuseţile naturii, neştiind să vadă „eterna Sa putere şi divinitate” (Romani 1.20)! Necredincioşii au încercat să înlocuiască aceste versete atât de clare cu teoriile lor despre originea universului şi a vieţii. Dar nu vă temeţi, nici speculaţiile minţii omeneşti, nici descoperirile geologiei nu vor zdruncina vreodată cea mai mică din aceste declaraţii divine. Să ne amintim că în această sferă nu ştiinţa este cea care poate instrui, nici inteligenţa cea care poate pătrunde. Cuvântul este Cel care instruieşte şi credinţa cea care pătrunde (citiţi Evrei 11.3).

Ce contrast este acum faţă de v. 2! Acolo unde domnea întunericul, Dumnezeu a făcut să strălucească lumina. Dintr-o scenă pustie, El a făcut o lume ordonată şi locuibilă. Dar pământul era încă gol. Şi „Dumnezeu Însuşi care a întocmit pământul … nu l-a creat (pentru a fi) pustiu”, ci „ca să fie locuit” (Isaia 45.18). Printr-un ultim act suveran el a creat omul şi l-a făcut după chipul Său, reprezentant al Său, cap al întregii creaţii.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: