Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 21, 2019”

21 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
1 Împărați 17.8,9

Deoarece Israel Îl părăsise pe Dumnezeu și se închina lui Baal, Ilie i-a spus împăratului Ahab că nu avea să mai fie ploaie, decât la cuvântul lui. Apoi Domnul i-a spus lui Ilie să meargă la pârâul Cherit. Acolo avea să bea apă din pârâu, iar Dumnezeu avea să-i dea pâine și carne prin intermediul unor corbi. Ilie a mers acolo, însă, după un timp, pârâul a secat. Ne-am putea întreba dacă Ilie era în locul potrivit; împrejurările erau dificile, iar acum el ducea lipsă. Se înșelase oare? Trebuie să fim atenți să nu judecăm după împrejurări. Dumnezeu îl îndrumase pe Ilie în acel loc și el făcuse voia Lui. Acum Dumnezeu a îngăduit această încercare pentru binele lui Ilie. Ce minunat că, atunci când ne vom afla înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vom vedea toate momentele când Domnul a intervenit în viețile noastre și ne-a oferit lucrurile de care aveam nevoie.

Apoi Dumnezeu a spus: „Du-te la Sarepta, … am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”. Această poruncă părea într-adevăr ciudată: să meargă într-o țară idolatră, pentru a fi hrănit acolo de o sărmană văduvă dintre națiuni. Trebuie să învățăm însă aceasta: gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre.

Se pare că această văduvă nu știa mai dinainte că Dumnezeu avea să-i trimită un profet pe care să-l hrănească, fiindcă atunci când Ilie i-a cerut o bucată de pâine, ea i-a explicat că nu mai avea decât puțină făină și puțin untdelemn, ca să facă o ultimă pâine pentru ea și pentru fiul ei, după care, nemaiavând nimic, urmau să moară. Ilie însă a asigurat-o că Dumnezeu avea să facă făina și untdelemnul să nu scadă până va veni ploaie. Apoi ea i-a dat profetului din puținul care îi mai rămăsese. De ce? Fiindcă Dumnezeu îi poruncise să-l hrănească pe Ilie.

Ce încurajare este pentru noi să vedem cum Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Ilie! Și noi ne putem încrede pe deplin în Tatăl nostru ceresc!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Neliniștea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveselește. Cel drept arată drumul aproapelui său.
Proverbe 12.25,26

Ultima ocazie (1)

Pentru a se întreține, un tânăr lucra ca taximetrist. Odată a relatat următoarele: Într-o noapte am fost chemat la o adresă. Era ora 2:30 și clădirea era cufundată în întuneric, cu excepția unei singure lumini la o fereastră de la parter. Dacă nu mi se părea un pericol, mergeam întotdeauna la ușă. Acum totul mi se părea straniu. Totuși, după o ușoară ezitare, am mers și am bătut la ușa camerei unde era lumina.

— Doar un minut, mi-a răspuns o voce firavă a unei persoane în vârstă.

După o pauză mai lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de 80 de ani, stătea în fața mea; lângă ea era o mică valiză. Apartamentul arăta ca și cum nimeni nu mai locuia acolo.

— Ați putea să-mi duceți valiza până la mașină?

Am luat valiza și am dus-o la mașină. Apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. Nu înceta să-mi mulțumească pentru amabilitate.

— Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul cum aș vrea să fie tratată mama mea.

După ce a urcat, femeia m-a rugat să o duc prin centrul orașului, cu toate că i-am spus că nu este calea cea mai scurtă. Femeia mi-a răspuns că nu contează distanța și prețul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLUSURILE ȘI MINUSURILE PERSOANELOR MODEL

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10)

Cu toții avem nevoie de persoane model, demne de urmat. Dar când îți dedici viața ca să  fii ca altcineva, riști să devii ceva ce Dumnezeu nu dorește să fii. Nu uita niciodată, „eroii” tăi  se luptă și ei cu defecte și slăbiciuni de caracter. Pavel a spus: „eu sunt cel mai neînsemnat  dintre apostoli; … fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (v. 9).

La fel este și cu Petru: când Corneliu a trimis după el, ni se spune că pe când „era să intre Petru, Corneliu, … s-a  aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt  om!” (Faptele Apostolilor 10:25-26). Dacă ești înțelept, vei adopta aceeași atitudine. Pericolul  venerării unui erou este acela de a-ți pierde individualitatea și de a rata calea pe care  Dumnezeu a trasat-o pentru tine personal. Poate unele lecții pe care ni le va da Dumnezeu sunt la fel, dar scopul, darurile, călătoria și cadrul temporal care aparțin altcuiva vor fi diferite  de ale tale. De exemplu, un prieten începe o afacere și câștigă bani, dar când tu îți părăsești  locul de muncă și îi calci pe urme, ajungi falimentar. Sau o colegă de serviciu poartă o  îmbrăcăminte cu care îi stă bine, dar ție îți stă de parcă ai avea un sac legat la mijloc.

Dumnezeu este „gelos” în ceea ce te privește. (vezi Deuteronomul 4:24). De ce? Pentru că  dorește să te protejeze de orice lucru care poate să-ți fure unicitatea sau să amenințe relația  ta cu El. Concluzie: dacă vrei să stai pe un pământ sigur, fă-L pe Domnul Isus modelul tău și  vei izbândi de fiecare dată.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 13:5-8

Timpul pe care Avraam l-a petrecut în Egipt a fost timp pierdut şi bogăţiile pe care le-a dobândit acolo devin o pricină de îngrijorare pentru el. Acestea duc la despărţirea de Lot. Certurile între „fraţi” au loc în prezenţa canaaniţilor care locuiau în ţară (v. 7), ceea ce este deosebit de trist pentru mărturie (1 Corinteni 6.6; Ioan 13.35). Avraam îl lasă pe Lot să aleagă locul unde va merge. Ce duh blând şi lipsit de egoism arată el! O, de l-am putea imita de fiecare dată când simţim că trebuie să ne apărăm drepturile! Lot a ales ce i-a plăcut lui, ce i-a atras inima lumească (şi câmpia Iordanului seamănă cu Egiptul – v.10), în timp ce Avraam Îl lasă pe Dumnezeu să-i decidă locul (Psalmul 47.4). Iar Dumnezeu n-a dezamăgit niciodată pe cei care s-au încrezut în El. „Părinţii noştri … s-au încrezut în Tine … şi n-au fost daţi de ruşine” (Psalmul 22.4, 5).

Într-adevăr, lui Avraam îi este confirmată posesiunea ţării promisiunii. Dumnezeu îi spune: „Ridică-ţi ochii” (v. 14) şi apoi „Ridică-te, cutreieră ţara” (v. 17). Canaanul este pentru noi o imagine a cerului pe care Dumnezeu ne invită nu numai să-l contemplăm, ci să-l şi explorăm prin credinţă. Şi cum putem străbate „în lung şi-n lat” această ţară cerească? Prin studiu amănunţit şi prin meditaţie asupra minunilor Cuvântului divin.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: