Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 15, 2019”

15 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și Iov a răspuns Domnului și a zis: „Iată, eu nu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi voi pune mâna la gură! Am vorbit o dată și nu voi mai răspunde; da, de două ori, dar nu voi continua”. Iov 40.3-5


Iov a fost adus să-și recunoască nimicnicia înaintea lui Dumnezeu, să se smerească, însă, de asemenea, să se încreadă în Dumnezeu; căci o privire asupra noastră înșine ne-ar conduce la disperare, dacă inima nu s-ar rezema cu încredere pe Dumnezeu.

Acest lucru este de o mare importanță în ce privește umblarea noastră practică. Să luăm, de exemplu, principiul separării, fără de care nu poate exista sfințenie adevărată. Însă care ar fi valoarea separării, dacă ea n-ar izvorî din comuniunea cu Dumnezeu? Să fim siguri că este un mare pericol ca cineva să insiste asupra separării, fără să se bazeze pe puterea divină. Despărțită de acel izvor de har și de motivație, separarea devine nu numai fără substanță, ci chiar dezgustătoare. Cei conduși doar de un principiu uscat nu sunt altceva decât farisei și ei nu pot să dea o mărturie adevărată despre Hristos, „Cel Sfânt, Cel Adevărat” (Apocalipsa 3.7). Astfel că este foarte important să avem nu doar manifestarea exterioară, ci și rădăcina, singura care ne poate oferi seva divină și adevărata substanță.

În cazul lui Iov avem ambele lucruri manifestate: starea sa naturală decăzută și încrederea sa în Dumnezeu; de fapt, tocmai această încredere, putem fi siguri, l-a făcut să-și simtă starea. Harul lui Dumnezeu este puterea pentru aceasta. Ultimul lucru pe care un om l-ar face este să gândească rău despre sine însuși.

W. Kelly

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și voi, taților, nu provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și în învățătura Domnului.
Efeseni 6.4

Sfatul unei mame (1)


Cu mulți ani în urmă, un ziar englezesc relata o întâmplare plină de învățăminte atât pentru mame, cât și pentru tați. Ce se întâmplase? Mama unor copii jucăuși așezase cu grijă masa pentru primirea unor oaspeți de seamă, când, deodată, fetița ei a răsturnat, peste fața de masă sclipitor de albă, castronul cu un sos gras. Să o lăsăm pe mamă să-și depene amintirile:

„Ce puteam să fac? Părea prea mult pentru nervii mei, obosiți de efortul depus pentru ca lucrurile să se desfășoare bine. Eram gata să-l alung de la masă pe acest stângaci copil al meu, când un îndemn bun m-a reținut s-o fac. Am văzut expresia de pe fața micuței – adânc mâhnită, înspăimântată – o privire vrednică de milă, cum nu o mai văzusem vreodată. Instantaneu mi-a venit în minte un tablou petrecut mai demult, care persista în fața ochilor mei. Chipul copilei mele dezvăluia acum sentimente pe care eu însămi le trăisem cu 20 de ani în urmă. În mintea mea m-am revăzut o fetiță mică, neastâmpărată, de vreo 8 ani, în fericita casă părintească. Era într-o după-amiază furtunoasă. Tocmai apăruseră lămpile cu petrol, și tatăl meu cumpărase una. În fața ferestrei de la bucătărie se îngrămădise multă zăpadă, așa încât lampa trebuia să ardă chiar dacă afară nu era încă întuneric. Mama zăcea bolnavă la etaj. Pentru a nu fi deranjată de gălăgia noastră, noi, copiii, stăteam în bucătărie”.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNI DE TIP S.O.S.

„Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne  temem” (Psalmul 46:1-2)


Într-o zi, o femeie mergea cu mașina pe un drum de țară când a văzut că se apropie o  tornadă, așa că s-a ascuns în spatele mașinii și a privit cum tornada a demolat o casă din  apropiere. Alergând spre ceea ce acum era o gaură în pământ, a văzut un bărbat stând  ghemuit, cu ochii închiși. „Ați pățit ceva? Mai e cineva cu dumneavoastră?” a întrebat ea. „Nu,  a răspuns el, numai eu și Dumnezeu, cu care am o conversație urgentă!”

Nimic nu stimulează  mai mult rugăciunea decât o nevoie urgentă; într-o criză, chiar și necredincioșii se vor ruga.  Există anumite probleme în viață pe care pur și simplu nu le putem rezolva singuri, de aceea  psalmistul a scris: „Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi” (Psalmul 86:7). Uneori,  rugăciunile noastre sunt doar strigăte după ajutor și sunt îndreptate numai spre urechile lui Dumnezeu. Când nu mai ai nici o variantă, credința ta se dezvoltă rapid și urgențele devin oportunități de a experimenta harul și puterea lui Dumnezeu într-un mod mai măreț. Așadar, dacă astăzi te găsești într-o situație disperată, iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde: „Tată, simt că mă găsesc într-o situație imposibilă din care nu mai am scăpare.  Vreau să simt prezența Ta și încurajarea Duhului Sfânt care să-mi aducă aminte că la Tine, toate lucrurile sunt cu putință pentru cei ce cred. Trimite răspunsul Tău din ceruri pentru  situația mea pământească. Unde mă aflu eu acum, lucrurile par fără speranță. Dar Tu ești Dumnezeul care a creat pământul din nimic, Tu ai despărțit Marea Roșie așa încât copiii Tăi s-o poată trece nevătămați. Tu le-ai redat vederea orbilor, i-ai făcut pe ologi să umble și pe surzi să audă. Astăzi îți mulțumesc că ești Dumnezeul meu și că „nu lipsești niciodată în  vreme de nevoi.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 8:6-11


Fără mijloc de propulsie şi fără cârmă, corabia pe care o conduce Dumnezeu cu mână sigură atinge uscatul pe muntele Ararat. Aparent Noe ar putea ieşi. Dar el aşteaptă şi mai trec multe zile. Intrat în corabie la porunca lui Dumnezeu, el nu va ieşi de acolo decât la porunca lui Dumnezeu. Porumbelul care nu se poate aşeza nicăieri şi care se întoarce în corabie este un simbol al Duhului lui Dumnezeu care nu-Şi găseşte locul într-o lume condamnată. Dar când va apărea Isus, Duhul Se va putea în sfârşit aşeza peste El în chipul curat al unui porumbel (Matei 3.16). Şi astăzi este la fel pentru credinciosul care are Duhul Sfânt: el nu găseşte în lume nici o hrană spirituală, nimic care să-i satisfacă inima. Dimpotrivă, omul firesc este în largul lui în lume, un simbol în acest sens fiind corbul, pasăre necurată potrivit cu Levitic 11.15, care se hrăneşte cu carne stricată.

Noe iese în sfârşit din corabie, la porunca Domnului. Primul lucru pe care îl face este să ofere o jertfă. Dumnezeu are primul drept asupra acestui pământ curăţit de stricăciunea lui şi spre El se înalţă un miros plăcut.
N-am cunoscut şi noi adesea în viaţa noastră izbăviri, fie ele mari sau mici? Să nu uităm niciodată să aducem mulţumiri! Şi mai ales pentru „o mântuire aşa de mare” (Evrei 2.3)!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: