Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (1)

Cei din Laodiceea aveau o părere foarte bună despre starea lor. Ei spuneau: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și n-am nevoie de nimic” (Apocalipsa 3.17). Da, n-aveau nevoie nici măcar de Domnul, care, așa cum vedem, era afară și bătea la ușă. Inima lor era într-o stare cumplită. În Filadelfia însă, Domnul găsea ceea ce inima Lui căuta.

El știa faptele lor; nu erau fapte mărețe în ochii oamenilor, fiindcă ei aveau puțină putere. Însă El era atât de satisfăcut de ceea ce găsea în Filadelfia, încât a așezat o ușă deschisă înaintea lor – pe care nimeni nu o putea închide – pentru a-i încuraja, în ciuda lipsei lor de putere.

Primul lucru care Îi făcea plăcere Domnului se găsește în expresia: „Ai puțină putere”. Această expresie caracterizează lucrările lor, însă se găsește și în lista lucrurilor pe care El le aprobă. Acești credincioși aveau puțină putere, însă Îl cunoșteau pe Cel care îi spusese lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns, pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune„. La fel ca Pavel, ei puteau spune: „Deci foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele, ca să locuiască peste mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12.9). Ei știau foarte bine ce voise să spună Dumnezeu prin cuvintele: „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6).

Nimic nu este mai prețios inimii Domnului decât ca cei ai Lui să se încreadă în El în tot ceea ce fac. Doar în Domnul trebuie să căutăm putere pentru lucrare, iar de rezultate Se va îngriji El Însuși, lucrând toate prin Duhul Său și potrivit Cuvântului Său. Și, în contrast cu cei din Laodiceea, care credeau că nu au nevoie de nimic, noi să ne recunoaștem întotdeauna lipsa de putere și să apelăm la Hristos, căci El este tăria noastră (Psalmul 28.7)!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la timpul potrivit. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, potrivit adevărului mântuirii Tale!
Psalmul 69.13

Cât cântărește o rugăciune? (1)

O femeie sărăcăcios îmbrăcată, pe nume Luise, având privirea unui om învins, a intrat într-o băcănie. S-a apropiat de proprietarul magazinului în cel mai umil mod și l-a întrebat dacă i-ar da voie să ia câteva alimente. I-a explicat liniștită că soțul ei era foarte bolnav și incapabil să lucreze, că au șapte copii și că duc lipsă de hrană. John, proprietarul, a privit-o cu dispreț și i-a cerut să părăsească magazinul. Presată de nevoia familiei, femeia a adăugat cu sfială:

— Vă rog, domnule! Vă voi aduce banii cât de curând posibil.

Proprietarul i-a spus că nu-i poate da pe datorie, întrucât ea nu avea un cont la magazinul lui. Lângă cântar se afla însă un client care asistase la discuția dintre cei doi. Acesta a făcut un pas în față și i-a spus proprietarului că va plăti el alimentele de care femeia are nevoie pentru familia ei. Proprietarul a spus cu voce șovăielnică:

— Ai o listă de cumpărături?

— Da, domnule, a răspuns femeia.

— Bine…, a spus proprietarul, pune lista ta pe cântar și, în contul greutății ei, îți voi da alimente.

Femeia a ezitat un moment, cu capul plecat, apoi și-a luat poșeta, a scos din ea o bucată de hârtie și a scris ceva pe ea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE HAR, CĂCI ȘI TU AI NEVOIE DE EL

„Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21)

     Deși harul nu-i dă nimănui dreptul de a trăi după bunul său plac, judecata care vine în  urma pretenției ca ceilalți să trăiască după standardele noastre a provocat daune imense.  Chuck Swindoll scrie: „Legalismul răspândește un venin care paralizează, ne orbește, ne face  mai insensibili și trezește în sufletul nostru mândria. Dragostea este umbrită de un panou  mental, pe care apare o lungă listă care le pretinde celorlalți să se ridice la un anumit nivel.  În scurt timp prietenia este fracturată de o atitudine de judecată și de o privire critică. Și  înainte să tragi concluzia că ești nevinovat, analizează-ți reacția atunci când te întâlnești cu  un credincios care nu crede, nu se poartă sau nu se îmbracă în același fel ca și tine.

Chiar și atunci când ai impresia că ești destul de abil ca să-ți ascunzi adevăratele sentimente, ele apar  în „privirea ta înpietrită și în atitudinea „sunt mai sfânt decât tine.” Domnul Isus a zis: „Nu  judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta” (Luca  6:37). Un creștin care judecă se poartă ca și cum, dacă stinge lumina cuiva, lumina lui va  străluci mai puternic. Dar nu este așa. Pavel scrie: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege,  degeaba a murit Hristos.”

Tu spui: „Dar dacă cineva cade de pe cale sau păcătuiește  intenționat?” Biblia spune: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care  sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii  ispitit şi tu” (Galateni 6:1). Când îți iei singur dreptul de a-i condamna pe alții – le refuzi același  har de care s-ar putea să ai nevoie și tu înainte ca ziua să se sfârșească.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 5:1-20

După falimentul liniei lui Cain, este ca şi cum Dumnezeu lua istoria omului de la începutul ei (v. 1, 2). Avem aici succesiunea de nume care formează ceea ce   s-a chemat de-a lungul veacurilor „firul de aur al credinţei”, care va duce la Mesia: „sămânţa femeii” promisă după cădere. În această familie nu este problema multor ocupaţii, ca în cea a lui Cain. Umblarea pe pământ a omului lui Dumnezeu abia dacă lasă urme. El nu contribuie în mod semnificativ la progresul lumii şi istoria nu are lucruri mari de spus despre el. El se naşte, Îi slujeşte Dumnezeului său cu umilinţă, are copii şi moare. Da, moartea este acolo, consecinţă a păcatului şi rezumatul vieţii îndelungate a fiecăruia dintre patriarhi se încheie cu cuvintele inexorabile: „şi a murit” (de opt ori).

Satan, mincinosul, afirmase: „nicidecum nu veţi muri” (3.4), dar Dumnezeu a poruncit: „în ţărână te vei întoarce” (3.19) şi acest capitol 5 ne aduce o confirmare solemnă.

Totuşi Adam şi primii săi descendenţi au atins vârste record. Dumnezeu a permis aceasta, pentru ca, înainte de existenţa Scripturilor, adevărul să poată fi transmis oral prin cât mai puţini intermediari posibili (abia dacă au fost şapte între Adam şi Moise).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: