Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Matei 27.45,46

Primele trei ceasuri pe care Hristos le-a petrecut pe cruce au fost caracterizate de adâncul întuneric moral și spiritual al omului. Omul a gândit, a spus și a făcut tot ceea ce a fost mai rău posibil. Însă în următoarele trei ceasuri, când soarele s-a întunecat, Domnul Isus a suferit din partea lui Dumnezeu, fiindcă, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, iar Hristos, de asemenea, a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Dumnezeu a condamnat păcatul în carne – acea rădăcină, acel principiu al fărădelegii care lucrează în noi (Romani 8.3). În plus, Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre – pentru roadele principiului aflat în noi, manifestate prin gânduri, cuvinte și fapte (1 Petru 3.18). Păcatul este rădăcina, păcatele sunt roadele. Omului nu i s-a îngăduit să vadă nimic din suferințele Domnului în timpul celor trei ceasuri în care El a fost jertfă pentru păcat.

Strigătul Domnului Isus exprimă părăsirea completă a Celui care este dintotdeauna plăcerea lui Dumnezeu, dar care a fost abandonat de El fiindcă suferea pentru păcat și pentru păcate, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a aduce binecuvântare omului.

Acest strigăt exprimă mai mult decât durerea fizică sau suferința psihică. Mielul fără păcat al lui Dumnezeu a îndurat mânia lui Dumnezeu pe cruce. Atunci a înlăturat El păcatul prin jertfirea Lui Însuși (Evrei 9.26) și a devenit ispășirea pentru lumea întreagă (1 Ioan 2.2). Doar Dumnezeu poate înțelege pe deplin măreția tuturor marilor principii implicate aici – suferința Domnului Isus și câștigul pentru Dumnezeu și pentru noi, cei care, prin har, am crezut.

W. S. Ibrahim

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea … și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12.2

Ținta credinței noastre

Scriptura ne prezintă duhul de lepădare, de smerenie și de ascultare al Domnului și Mântuitorului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Dar El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului, cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul.

Domnul Isus căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile, care dădeau mărturie mai dinainte despre Mântuitorul, vedem că S-a smerit până într-atât, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. Isus Hristos a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Domnului Isus a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr în toate împrejurările vieții Sale.

Acesta este Domnul și Mântuitorul pe care suntem invitați să-L privim prin credință. El a îndurat toate suferințele Sale, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (3)

„Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18)

Odată ce înțelegi faptul că Dumnezeu te-a ales ca să împlinești anumite lucruri, multe din întrebările tale fără răspuns vor începe să aibă sens.

De exemplu: de ce tu vezi lucrurile diferit față de alții sau de ce te simți obligat să mergi mai departe când alții se mulțumesc să rămână acolo unde sunt. Pavel a spus: „fiind rânduiţi mai dinainte, după Hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11).

Ai fost ales și destinat pentru această lucrare! De ce? Pentru că Dumnezeu are anumite lucruri pe care dorește să le facă prin tine. Este motivul pentru care ai ajuns atât de departe. Este motivul pentru care scapi nevătămat de fiecare dată când Satan încearcă să te distrugă.

Iată două motive pentru care trebuie să înțelegi acest adevăr:

1) Dacă crezi că Dumnezeu te-a ales pentru că ești un bun luptător în rugăciune sau pentru că citești din Biblie ore în șir sau pentru că ai un caracter impecabil, în clipa în care lași garda jos sau greșești, diavolul te va lua cu asalt și îți va spune că nu mai ești acceptat de Dumnezeu.

2) Cunoașterea statutului tău înaintea lui Dumnezeu te ajută să spui: „Chiar dacă mă zbat și mă împiedic și uneori nu înțeleg, pot merge la Dumnezeu oricând pentru că El m-a ales.” Asta înseamnă putere! E informația pe care diavolul nu dorește s-o afli pentru  că ea îți va schimba gândirea, perspectiva și nivelul de încredere.

Chiar dacă s-a prăbușit, era epuizat și a ajuns să miroasă ca porcii pe care îi hrănea, fiul risipitor a spus: „Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu.” Bucură-te, Dumnezeu este în continuare Tatăl tău, chiar dacă te-ai abătut de pe cale. Pocăiește-te, întoarce-te și rededică-te – ești „ales.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 18:1-15

Dumnezeu îi face lui Avraam onoarea de a-l numi prietenul Său (2 Cronici 20.7; Isaia 41.8; Iacov 2.23). Ca o consecinţă a acestui titlu pe care i l-a dat, Dumnezeu îl vizitează şi îl informează despre intenţiile Sale, atât cu privire la el (v. 9-15), cât şi cu privire la lume (v. 20, 21; vezi şi Ioan 15.15). Patriarhul răspunde printr-o libertate plină de încredere care nu exclude cu nimic profundul respect. Starea inimii lui se dezvăluie prin bucuria aprinsă cu care-şi primeşte Oaspeţii cereşti; îşi cunoaşte Dumnezeul; gustase că Domnul este bun(1 Petru 2.3).

Noul Testament menţionează câteva persoane care au avut privilegiul de a-L primi pe Domnul Isus în casele lor: Levi, Marta, Zacheu … (Luca 5.29; 10.38; 19.6) şi ne învaţă în ce condiţii ne putem bucura şi noi de aceeaşi intimitate.

Ascultarea de Cuvântul Domnului este cheia care ne deschide inimile pentru El (Ioan 14.23). Avraam este un model nu numai în ce priveşte comuniunea cu Dumnezeu, ci şi exercitarea ospitalităţii. Cel credincios este chemat să facă aceasta fără murmure (1 Petru 4.9; Romani 12.13; Evrei 13.2 …). Ce veste bună îi aşteaptă pe Avraam şi pe Sara: anunţul mult-doritului moştenitor! Sara se îndoieşte şi râde. Şi pentru noi a sosit ocazia să auzim o declaraţie măreaţă: „Este ceva prea greu pentru Domnul?” (v. 14).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: