Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși.
Efeseni 2.19,20

Credincioșii nu sunt străini și locuitori temporari, ci „împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu”. Fiind împreună-cetățeni, noi avem aceeași cetate, adică Noul Ierusalim, astfel că avem înainte aceeași perspectivă glorioasă. Cetățenia noastră este acolo, deși manifestarea acestui lucru este încă viitoare. De faptul că suntem ai casei lui Dumnezeu ne putem bucura pe deplin încă de pe acum; suntem bineveniți în casă, fiindcă ea este locuința noastră.

Temelia casei lui Dumnezeu este de o importanță vitală. La construirea cetății Babel nu citim despre nicio temelie, acest lucru arătând probabil că ea nu avea să dureze. Aici însă temelia este cea „a apostolilor și a profeților” – nu că ei sunt temelia, ci Hristos Însuși este singura temelie. Apostolii și profeții au așezat temelia prin proclamarea adevărului cu privire la El, la Persoana Sa, la lucrarea Sa, la gloria Sa, la relația Sa cu Trupul Său, Adunarea, și la toate adevărurile care Îi conferă Lui locul de onoare supremă. Toate acestea sunt cuprinse în scrierile apostolilor și ale profeților.

Hristos este piatra de unghi a acestei case. El oferă caracterul întregii zidiri și o leagă împreună, iar în El „toată zidirea, îmbinată împreună, crește spre a fi un templu sfânt în Domnul” (Efeseni 2.21). Astăzi Dumnezeu îi zidește pe credincioși împreună, cu un scop minunat, acela de a-i face propria Sa locuință în timpul de acum. Acesta este singurul templu în care Dumnezeu locuiește astăzi în lume. Fie ca inimile noastre să răspundă într-un fel potrivit la o astfel de binecuvântare!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Suindu-Se într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a stat jos și învăța.
Luca 5.3

Rugămintea Domnului

Deoarece nu au prins nimic, Simon și tovarășii săi au părăsit bărcile și au început să-și spele plasele. Ei le curățau, căci nu aveau în ele decât nămolul de pe fundul mării, iar după aceea doreau să înceapă iarăși pescuitul. Nu este la fel și cu omul în această lume care nu Îl cunoaște pe Mântuitorul? În fiecare zi își reînnoiește eforturile și, cu toate acestea, nu ajunge niciodată la cele după care suspină. Dar, când neputința omului este scoasă în evidență, Isus intră în scenă. El nu S-a ocupat de Petru, ci de cu totul altceva. Învăța mulțimile, dar, în mijlocul lucrării Sale, inima Domnului a fost cu Simon și nu l-a pierdut din vedere.

Apoi citim despre depărtarea corăbiei de la țărm. Astfel, Petru a auzit în întregime discursul Domnului. Mai înainte, Isus îi era străin; acum, Petru a auzit cuvântul Învățătorului, și poziția sa împreună cu El în corabie l-a făcut să fie atent. Totuși, se pare că Petru nu a reținut din acele cuvinte decât convingerea cu privire la autoritatea Domnului. Atunci Domnul S-a ocupat în mod special de Petru. „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire!” Petru a făcut această lucrare toată noaptea, dar până acum pescuitul a fost prin voința omului. Acum, lucrarea era făcută la cuvântul Domnului. Petru a crezut acest cuvânt și s-a supus. Acesta este primul rezultat al Cuvântului divin. El produce credința; aceasta acceptă autoritatea Domnului și Îl ascultă. Domnul a vorbit; aceasta este suficient pentru credință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (1)

„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16)

Domnul Isus a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit  să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Este important modul în care  începi o relație. Ambele părți trebuie să se simtă în largul lor pentru ca lucrurile să meargă  bine. De exemplu, când ești invitat la cineva acasă, la cină, este normal să te aștepți ca gazda  să îndeplinească anumite obligații sociale. Nu ar trebui să te întrebi dacă ești bine-venit, dacă  va fi mâncare suficientă pentru toată lumea sau dacă ai loc la masă. Aceste lucruri te-ar putea  îngrijora dacă ai apărea neinvitat. Tot astfel, faptul că știi că ai fost „ales de Dumnezeu” îți dă  încredere. Înseamnă că ești acceptat; nu trebuie să ții o pledoarie ca să fii ales. Dacă crezi  că prin faptul că te-ai dus la altarul bisericii pentru a-ți da viața lui Hristos înseamnă că L-ai  ales pe Dumnezeu, mai gândește-te o dată!

Dumnezeu te-a ales din două motive: pentru a  te binecuvânta și pentru a te face o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2).

La început,  însă, poate nu toate binecuvântările Sale sunt lucruri de care te bucuri. Biblia vorbește despre  „belşug de binecuvântare” (vezi Maleahi 3:10). Uneori binecuvântările lui Dumnezeu sunt atât  de copleșitoare, încât atunci când începe să le toarne peste tine tu te gândești: „nu cred că le pot face față.” Și ai avea dreptate – dacă tu ai fi fost cel care a inițiat relația! Însă nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, El te-a ales pe tine. Și pe cine cheamă pe acela îl echipează. Tot ce ai de făcut este să fii deschis și receptiv. „Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, … ca pe nişte  unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:13).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 16:1-16

După dovezi atât de minunate ale credinţei lui Avraam, întâlnim un nou eşec în viaţa patriarhului. În loc să aştepte cu răbdare să i se dea fiul care îi fusese anunţat dinainte, el ascultă de Sarai, soţia lui. Şi Agar, roaba care fusese probabil adusă din Egipt după prima cădere a lui Avraam, devine mama lui Ismael.
După ce fusese subiectul unor triste confruntări în casa omului lui Dumnezeu, Agar fuge de la stăpâna ei.

Dar Domnul are grijă de sărmana roabă. El îi iese în întâmpinare pe calea pe care ea şi-o alesese şi devine pentru ea „Dumnezeu care Se descoperă” (v. 13). În Îngerul Domnului Îl putem recunoaşte pe Însuşi Domnul Isus. Am experimentat noi oare, fiecare în parte, această întâlnire decisivă?

Vi S-a descoperit Dumnezeu ca fiind viu? În Hristos S-a făcut El cunoscut (Ioan 8.19; 2 Corinteni 4.6). Şi lângă acest Mântuitor viu găsim un belşug de apă vie a harului despre care vorbeşte fântâna Lahai-Roi (Ioan 4.14).

Să remarcăm ceea ce-i spune Agarei Îngerul: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-teei…” (v. 9). Umilinţa – mărturisirea păcatelor noastre – este primul lucru pe care îl cere Domnul odată ce S-a descoperit sufletului nostru.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: