Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 18, 2019”

18 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Boaz a zis slujitorului său care era pus peste secerători: „A cui este tânăra aceasta?”. Și slujitorul care era pus peste secerători a răspuns și a zis: „Este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. Și ea a zis: «Vă rog, să culeg spice și să adun printre snopi în urma secerătorilor». Și a venit și a rămas de dimineață până acum; și a stat numai puțin în casă”.
Rut 2.5-7

Rut, nora văduvă a lui Naomi, se întorsese cu ea din Moab. Cum aveau să se întrețină aceste două văduve? Dumnezeu, în har, pregătise resurse pentru cel sărac și pentru străinul din țară. Ei puteau merge în urma secerătorilor și strânge ceea ce rămânea necules sau ceea ce era lăsat necules în mod expres pentru ei în colțurile ogoarelor. Ei trebuiau să lucreze din greu pentru hrană, așa cum făceau și stăpânii ogoarelor și slujitorii lor. În același timp, demnitatea lor era menținută și puteau fi recunoscători lui Dumnezeu pentru grija Lui față de ei și, de asemenea, stăpânilor ogoarelor, care, ascultând de porunca lui Dumnezeu, le îngăduiau să strângă spice.

Rut, cu deplinul acord și cu binecuvântarea lui Naomi, a plecat pentru a strânge spice pe un astfel de ogor. Dumnezeu a făcut ca ea să ajungă pe ogorul lui Boaz, un om în vârstă, credincios, plin de bunătate și bogat. Fără să-i fie rușine de sărăcia ei, nici de faptul că era o străină din Moab, o țară aflată mai mereu în vrăjmășie cu Israel, Rut a cerut permisiunea de a strânge spice. După ce i-a fost dată, ea a lucrat cu hărnicie întreaga zi.

Boaz, după ce a sosit pe ogorul său, a pus întrebări cu privire la ea, i-a vorbit cu bunătate și a binecuvântat-o. De asemenea, el a invitat-o să mănânce împreună cu el și cu slujitorii lui, i-a oferit mai multă hrană decât ar fi putut mânca, a îndemnat-o să nu meargă să culeagă spice pe vreun alt ogor și le-a poruncit oamenilor săi să o trateze bine.

Rut a urmat sfatul lui Boaz și a continuat să aibă grijă de Naomi și să urmeze sfaturile ei. Nu a durat mult timp până când Boaz, o imagine a lui Hristos, marele nostru Răscumpărător, a luat-o de soție. Ei au devenit astfel strămoși ai împăratului David și ai Domnului nostru Isus Hristos.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este tatăl orfanilor … El, Dumnezeu, în locașul Său cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți.
Psalmul 68.5,6

Doctorul și orfanii (1)

În orice vreme, Dumnezeu a sădit în inima multor credincioși simțământul milei față de cei aflați în dificultăți. Unul dintre aceștia a fost Dr. Barnardo (1845-1905). El a fost un creștin irlandez, fondator de case pentru copii săraci. Pe când era cursant la medicină într-un mare spital din estul Londrei, L-a primit în viață pe Mântuitorul.

Dr. Barnardo își dedicase timpul liber tinerilor decăzuți, adunați de pe străzi, pe care, ajutat de câțiva prieteni, îi învăța din Cuvântul lui Dumnezeu, într-o clasă serală. I se spunea „Școala de zdrențe”. Barnardo avea lângă școală o cămăruță, care înainte fusese un grajd, însă pe care el l-a curățat cu mâinile sale. Într-o seară, un băiat mic și zdrențăros l-a rugat să-i fie permis să petreacă noaptea în camera școlii. Răspunsul lui Barnardo a fost: „O, nu, fugi acasă!”. Atunci a aflat tânărul student că băiatul n-avea nici casă, nici tată și nici mamă. Auzise că în oraș există sute, chiar mii de asemenea copii și tineri, care într-adevăr nu locuiau nicăieri. Între ei își ziceau „cai arabi de stradă”. Barnardo nu voia să creadă lucrul acesta; dar încă în aceeași noapte rece de octombrie, micul său prieten l-a condus într-unul dintre cele mai mizerabile cartiere ale Londrei și i-a arătat cum în spatele unui zid, pe acoperișul scund al unei șuri, dormeau sub cerul liber, strâns lipiți unul de altul, o mulțime de băieți între 9 și 18 ani, acoperiți numai de câteva zdrențe ponosite.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ-ȚI PERFECȚIONAREA

„Ca nu cumva … eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27)

Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (v. 24-27). Dacă nu preiei controlul asupra vieții tale, vei trăi mereu fără să știi că nu îți aparții.

Cu alte cuvinte, aparții lucrului sau persoanei care te controlează. Pentru a te dezvolta, trebuie să ai mereu înaintea ochilor aceste trei lucruri:

1) Lectura. David a zis: „cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:27). Disciplinează-te să citești ceva în fiecare zi, ceva care să te ajute spiritual, emoțional, relațional și profesional. Și pune Biblia în capul listei de cărți de citit.

2) Răsplata. Autorul Mike Delaney a remarcat: „Orice afacere sau industrie care oferă beneficii egale celor ce pierd vremea și celor ce sunt plini de entuziasm mai devreme sau mai târziu va ajunge să aibă mai multe persoane care pierd vremea decât care au entuziasm. Răsplata pe care o dai, bună sau rea, ție sau altora, aceea vei primi din belșug.”

3) Rezultatele. Data viitoare când ai ceva de făcut și te gândești să faci ceea ce e convenabil în loc să plătești prețul, schimbă-ți perspectiva. Numără beneficiile pe care le ai atunci când faci ceea ce trebuie și dă-i bătaie. În loc să te concentrezi asupra „muncii”, concentrează-te asupra „răsplății.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 29:15:35

Istoria lui Iacov este cea a disciplinei, altfel spus, a şcolii prin care Dumnezeu îi trece pe ai Săi. Este o şcoală grea, deoarece Evrei 12.11 afirmă – iar experienţa noastră o confirmă – „că orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare”.

Dar obiectivul lui Dumnezeu este: „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui” (Evrei 12.10). Şcoala prin care va trece Iacov avea să dureze 20 de ani, care se vor scurge într-o stare vecină cu robia. Şi cum îl va învăţa Dumnezeu lecţiile Sale? Va permite să i se întâmple aceleaşi lucruri pe care el le-a pricinuit altora. Iacov, al cărui nume semnifică «cel care ia locul altuia – 25.26», nume deplin justificat, va fi la rândul său înşelat şi jefuit.

Îl înşelase pe tatăl său prin aceea că, fiind cel mai tânăr, se dăduse drept cel mai în vârstă! Acum are de-a face cu un tată care îl înşală dându-i fiica cea mai în vârstă în locul celei mai tinere! De câte ori nu descoperim neplăcerile sau răutatea faptelor noastre abia când suferim, la rândul nostru, aceleaşi lucruri din partea altora (Judecători 1.7; Isaia 33.1)!

Singurul subiect fericit pe care ni-l prezintă acest capitol este dragostea lui Iacov pentru Rahela. Ne gândim la dragostea Aceluia care, pentru a ne câştiga, a devenit Robul desăvârşit.

17 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința.
Isaia 53.3

Iată Robul Meu (5)

Versetul de astăzi este parte din mărturisirea pe care Israel o va face în viitor, când va recunoaște lipsa de apreciere de care Mesia a avut parte la prima Sa venire. Conducătorii lui Israel au influențat poporul, pentru ca El să fie disprețuit și lepădat și, în cele din urmă, dus la cruce. După învierea și înălțarea Sa, lepădarea Sa a continuat și ea va dura până în viitor, când poporul se va strânge în jurul unui mesia fals. Acest lucru a fost profețit de Însuși Domnul Isus (Ioan 5.43). Într-adevăr, El a fost, este și va fi disprețuit, lepădat și refuzat, „Om al durerilor și obișnuit cu suferința”.

Cine poate înțelege ce a însemnat pentru Domnul nostru – curat, drept și bun – să fie înconjurat de tot felul de oameni păcătoși, răzvrătiți și hulitori? Israel a trecut prin suferințe cumplite, însă acestea nu pot fi nici măcar comparate cu suferințele Omului durerilor. El a fost neînțeles în tot timpul vieții Lui, iar slujirea Lui a fost în totul lepădată. În cele din urmă, oamenii I-au făcut parte de o judecată nedreaptă, după care a urmat crucea. Deși suferințele din partea omului au fost teribile, cele din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ore de întuneric, pe cruce, nu pot fi descrise și nici înțelese de noi.

Luând locul omului sub mânia lui Dumnezeu, El a suferit într-un fel de nepătruns și unic, care nu se mai poate repeta niciodată! În timpul vieții Sale, El a fost obișnuit cu suferințe de orice fel. Când i-a vindecat pe oameni, a simțit în sufletul Său tot ceea ce înseamnă durerea și povara suferinței produse de păcat în oameni. Pe cruce însă, Domnul S-a identificat cu păcatele celor ce aveau să creadă în El, mărturisindu-le ca și cum ar fi fost ale Lui și purtându-le în trupul Său, pe cruce. Ca Înlocuitor al nostru – Cel drept care a suferit pentru cei nedrepți (1 Petru 3.18) – El a rezolvat problema păcatului, spre satisfacția deplină a unui Dumnezeu sfânt și drept.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceeași zi au venit câțiva farisei și I-au zis: „Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”.
Luca 13.31

Calea ascultării

Mântuitorul nu S-a ocupat de intențiile rele ale lui Irod. Domnul Isus Hristos Și-a săvârșit slujba primită de la Dumnezeu în mijlocul poporului care urma să-L răstignească, deși știa că nu va avea mai mult succes la inima împietrită a acelor oameni, decât au avut prorocii dinaintea Lui. Slujba Domnului s-a încheiat prin moartea Sa la Ierusalim, nu mai înainte. Irod nu a putut să-L omoare; nici Pilat nu ar fi reușit să-L condamne, dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat stăpânirea. În cursul întregii Sale vieți, Domnul Isus a fost un Model desăvârșit. Și în această împrejurare potrivnică Îl putem vedea pe Mântuitorul cum Și-a continuat lucrarea fără să Se neliniștească de împotrivirea care I se arăta și de urmările credincioșiei Sale.

Găsim aici o importantă învățătură pentru noi! Trebuie să urmăm drumul pe care Dumnezeu ni-l trasează, fără să ne ocupăm de împotrivirea pe care putem s-o întâmpinăm. Trebuie să fim pătrunși de astfel de principii într-un veac ca acesta în care trăim, când există atât de puțină putere pentru bine și când părerile unuia sau altuia au atâta influență pentru a ne abate de la ținta credinței. Trebuie să avem siguranța că suntem pe drumul lui Dumnezeu, cunoscând gândul Său, înflăcărați de dorința neclintită de a face voia Sa; atunci se poate conta pe binecuvântarea divină în biruirea dificultăților care se ivesc întotdeauna pe calea ascultării de Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ABORDAREA CORECTĂ

„Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa” (Proverbe 17:27)

Nu este suficient să ai răspunsul corect; trebuie să ai și abordarea corectă. Ideile bune și sfaturile sănătoase sunt irosite când folosești o abordare prin care impui ceva cu de-a sila. Înțelepciunea înseamnă să spui lucrul potrivit, la timpul potrivit, în modul potrivit.

„Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.”

Eforturile tale de a ajuta pe cineva să se schimbe vor da greș sau mai rău, îl va îndepărta dacă nu te apropii de acea persoană cu dragoste și smerenie.

Majoritatea oamenilor știu deja care este problema lor. E posibil să se lupte cu ea de mai mult timp și în adâncul lor ar vrea să se descurce mai bine. Dacă nu ești pregătit să primești răspunsul „cine ești tu să-mi spui”, trebuie să te apropii de ei pe calea potrivită.

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24).

Domnul Isus a spus: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32). Deci, dacă oamenii nu vor primi adevărul așa cum îl spui tu, poate că parțial problema îți aparține.

Fostul președinte al senatului american Richard Halverson scrie: „Le poți oferi oamenilor ideile tale sub formă de gloanțe sau sub formă de semințe. Le poți împușca sau le poți semăna. Ideile folosite ca gloanțe ucid inspirația și motivația. Ideile folosite ca semințe prind rădăcină, cresc și aduc rod în viața în care sunt semănate. Dar există un risc: odată ce devin parte din cei în care le-ai semănat, probabil că nu vei primi nici o laudă că de la tine a pornit ideea. Dar dacă ești dispus să trăiești și fără merite, vei avea parte de o recoltă bogată.”

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Adoptă abordarea corectă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 29:1:14

„Te voi păzi oriunde vei merge … nu te voi părăsi”, îi promisese Domnul lui Iacov în timpul nopţii sale la Betel (28.15). Ce mângâietor este să ne gândim că ochii lui Dumnezeu îi urmăresc neîncetat pe ai Săi, chiar şi când ei neglijează să privească spre El (Psalmul 32.8). Grija Lui providenţială îl conduce pe Iacov în familia mamei sale, lângă unchiul său Laban. Asistăm din nou la o întâlnire lângă o fântână, poate aceeaşi cu cea din cap. 24. Dar de astă dată nu auzim nici o rugăciune din gura călătorului, nici pentru a-I cere lui Dumnezeu să-i facă parte de o întâlnire fericită, nici mai apoi pentru a-I mulţumi pentru că îi făcuse călătoria plină de succes. Şi, în plus, nici pe tânăra fată nu o vedem dând apă drumeţului ostenit.

Ce diferenţe de asemenea în casa lui Laban! Iacov i-a istorisit „toate aceste lucruri” (v. 13), dar nu auzim în relatarea sa niciodată menţionat numele Domnului, nici amintit felul în care El a binecuvântat familia lui (de comparat cu cap. 24.35); nici măcar de întâlnirea lui de la Betel nu spune nimic. Care sunt subiectele conversaţiei noastre când ne întâlnim cu unul din părinţii noştri sau cu vreun prieten creştin? Profităm noi de astfel de ocazii pentru a aborda subiecte care zidesc? Ca să fie aşa, trebuie ca inimile noastre să fie în mod obişnuit preocupate cu El.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: