Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința.
Isaia 53.3

Iată Robul Meu (5)

Versetul de astăzi este parte din mărturisirea pe care Israel o va face în viitor, când va recunoaște lipsa de apreciere de care Mesia a avut parte la prima Sa venire. Conducătorii lui Israel au influențat poporul, pentru ca El să fie disprețuit și lepădat și, în cele din urmă, dus la cruce. După învierea și înălțarea Sa, lepădarea Sa a continuat și ea va dura până în viitor, când poporul se va strânge în jurul unui mesia fals. Acest lucru a fost profețit de Însuși Domnul Isus (Ioan 5.43). Într-adevăr, El a fost, este și va fi disprețuit, lepădat și refuzat, „Om al durerilor și obișnuit cu suferința”.

Cine poate înțelege ce a însemnat pentru Domnul nostru – curat, drept și bun – să fie înconjurat de tot felul de oameni păcătoși, răzvrătiți și hulitori? Israel a trecut prin suferințe cumplite, însă acestea nu pot fi nici măcar comparate cu suferințele Omului durerilor. El a fost neînțeles în tot timpul vieții Lui, iar slujirea Lui a fost în totul lepădată. În cele din urmă, oamenii I-au făcut parte de o judecată nedreaptă, după care a urmat crucea. Deși suferințele din partea omului au fost teribile, cele din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ore de întuneric, pe cruce, nu pot fi descrise și nici înțelese de noi.

Luând locul omului sub mânia lui Dumnezeu, El a suferit într-un fel de nepătruns și unic, care nu se mai poate repeta niciodată! În timpul vieții Sale, El a fost obișnuit cu suferințe de orice fel. Când i-a vindecat pe oameni, a simțit în sufletul Său tot ceea ce înseamnă durerea și povara suferinței produse de păcat în oameni. Pe cruce însă, Domnul S-a identificat cu păcatele celor ce aveau să creadă în El, mărturisindu-le ca și cum ar fi fost ale Lui și purtându-le în trupul Său, pe cruce. Ca Înlocuitor al nostru – Cel drept care a suferit pentru cei nedrepți (1 Petru 3.18) – El a rezolvat problema păcatului, spre satisfacția deplină a unui Dumnezeu sfânt și drept.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceeași zi au venit câțiva farisei și I-au zis: „Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”.
Luca 13.31

Calea ascultării

Mântuitorul nu S-a ocupat de intențiile rele ale lui Irod. Domnul Isus Hristos Și-a săvârșit slujba primită de la Dumnezeu în mijlocul poporului care urma să-L răstignească, deși știa că nu va avea mai mult succes la inima împietrită a acelor oameni, decât au avut prorocii dinaintea Lui. Slujba Domnului s-a încheiat prin moartea Sa la Ierusalim, nu mai înainte. Irod nu a putut să-L omoare; nici Pilat nu ar fi reușit să-L condamne, dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat stăpânirea. În cursul întregii Sale vieți, Domnul Isus a fost un Model desăvârșit. Și în această împrejurare potrivnică Îl putem vedea pe Mântuitorul cum Și-a continuat lucrarea fără să Se neliniștească de împotrivirea care I se arăta și de urmările credincioșiei Sale.

Găsim aici o importantă învățătură pentru noi! Trebuie să urmăm drumul pe care Dumnezeu ni-l trasează, fără să ne ocupăm de împotrivirea pe care putem s-o întâmpinăm. Trebuie să fim pătrunși de astfel de principii într-un veac ca acesta în care trăim, când există atât de puțină putere pentru bine și când părerile unuia sau altuia au atâta influență pentru a ne abate de la ținta credinței. Trebuie să avem siguranța că suntem pe drumul lui Dumnezeu, cunoscând gândul Său, înflăcărați de dorința neclintită de a face voia Sa; atunci se poate conta pe binecuvântarea divină în biruirea dificultăților care se ivesc întotdeauna pe calea ascultării de Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ABORDAREA CORECTĂ

„Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa” (Proverbe 17:27)

Nu este suficient să ai răspunsul corect; trebuie să ai și abordarea corectă. Ideile bune și sfaturile sănătoase sunt irosite când folosești o abordare prin care impui ceva cu de-a sila. Înțelepciunea înseamnă să spui lucrul potrivit, la timpul potrivit, în modul potrivit.

„Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.”

Eforturile tale de a ajuta pe cineva să se schimbe vor da greș sau mai rău, îl va îndepărta dacă nu te apropii de acea persoană cu dragoste și smerenie.

Majoritatea oamenilor știu deja care este problema lor. E posibil să se lupte cu ea de mai mult timp și în adâncul lor ar vrea să se descurce mai bine. Dacă nu ești pregătit să primești răspunsul „cine ești tu să-mi spui”, trebuie să te apropii de ei pe calea potrivită.

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24).

Domnul Isus a spus: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32). Deci, dacă oamenii nu vor primi adevărul așa cum îl spui tu, poate că parțial problema îți aparține.

Fostul președinte al senatului american Richard Halverson scrie: „Le poți oferi oamenilor ideile tale sub formă de gloanțe sau sub formă de semințe. Le poți împușca sau le poți semăna. Ideile folosite ca gloanțe ucid inspirația și motivația. Ideile folosite ca semințe prind rădăcină, cresc și aduc rod în viața în care sunt semănate. Dar există un risc: odată ce devin parte din cei în care le-ai semănat, probabil că nu vei primi nici o laudă că de la tine a pornit ideea. Dar dacă ești dispus să trăiești și fără merite, vei avea parte de o recoltă bogată.”

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Adoptă abordarea corectă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 29:1:14

„Te voi păzi oriunde vei merge … nu te voi părăsi”, îi promisese Domnul lui Iacov în timpul nopţii sale la Betel (28.15). Ce mângâietor este să ne gândim că ochii lui Dumnezeu îi urmăresc neîncetat pe ai Săi, chiar şi când ei neglijează să privească spre El (Psalmul 32.8). Grija Lui providenţială îl conduce pe Iacov în familia mamei sale, lângă unchiul său Laban. Asistăm din nou la o întâlnire lângă o fântână, poate aceeaşi cu cea din cap. 24. Dar de astă dată nu auzim nici o rugăciune din gura călătorului, nici pentru a-I cere lui Dumnezeu să-i facă parte de o întâlnire fericită, nici mai apoi pentru a-I mulţumi pentru că îi făcuse călătoria plină de succes. Şi, în plus, nici pe tânăra fată nu o vedem dând apă drumeţului ostenit.

Ce diferenţe de asemenea în casa lui Laban! Iacov i-a istorisit „toate aceste lucruri” (v. 13), dar nu auzim în relatarea sa niciodată menţionat numele Domnului, nici amintit felul în care El a binecuvântat familia lui (de comparat cu cap. 24.35); nici măcar de întâlnirea lui de la Betel nu spune nimic. Care sunt subiectele conversaţiei noastre când ne întâlnim cu unul din părinţii noştri sau cu vreun prieten creştin? Profităm noi de astfel de ocazii pentru a aborda subiecte care zidesc? Ca să fie aşa, trebuie ca inimile noastre să fie în mod obişnuit preocupate cu El.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: