16 Februarie 2019
Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii.
Isaia 40.31
„Dacă îți pierzi curajul în ziua necazului, puterea ta este mică” (Proverbe 24.10). Vrăjmașul sufletelor noastre caută încontinuu să ne descurajeze, fiindcă știe că, odată descurajați, ne pierdem toată puterea. Descurajarea vine atunci când privim la noi înșine, la alții sau la dificultăți; atunci când nădăjduim că lucrurile se vor îmbunătăți și vedem că nimic nu se schimbă, în ciuda eforturilor și a așteptării noastre. Apoi ne descurajăm, fiindcă nu privim unde ar trebui; și, odată descurajați, pierdem puterea de a înainta.
Există însă un secret, nu numai pentru a fi încurajați în momente dificile, ci și pentru ca puterea să ne fie reînnoită, ca să putem merge înainte cu pace și cu bucurie în Domnul. Secretul este să ne sprijinim pe Domnul. Vorbesc însă despre o sprijinire reală, atunci când realizezi că El este Dumnezeul atotputernic, desăvârșit de înțelept și care cunoaște toate detaliile problemei tale. A te sprijini cu adevărat pe El înseamnă a înțelege că El este pe deplin la cârma tuturor lucrurilor și că ele lucrează spre binele tău.
Iosafat este un exemplu pentru noi în această privință, atunci când moabiții veneau împotriva lui, iar el, în minunata sa rugăciune, a spus: „Noi nu avem nicio putere … și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt spre Tine„. Și care a fost răspunsul imediat al Domnului? „Nu vă temeți!” (2 Cronici 20.12-15).
Ești descurajat? „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus” (Filipeni 4.6,7). În loc să cauți să-ți schimbi împrejurările dificile, privește mai degrabă la Cel care lucrează toate lucrurile spre binele celor care Îl iubesc (Romani 8.28)! El cu siguranță te va ridica deasupra dificultăților, „pe aripi ca vulturii”, va înnoi puterea ta și va face să te bucuri de pacea Sa.
A. Leclerc
Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om. Mai bine să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în cei mari.
Psalmul 118.8,9
În cine să ne încredem?
Oamenii sunt foarte capricioși și nestatornici. Iată doar câteva exemple din șirul lor fără sfârșit:
Regele Italiei și cel al Boemiei i-au promis lui Jan Hus protecția lor. Însă și-au călcat cuvântul și Hus a fost martirizat.
Regele Carol I i-a trimis unui om de stat englez, Thomas Wentworth, un document în care a scris: „Pe cuvântul regelui că nu vei avea nimic de suferit în ceea ce privește viața, onoarea sau averea”. La scurt timp însă, același rege a semnat un decret în care se hotăra moartea acelui om.
Celebrul general George Washington a fost trădat de omul său de încredere, generalul Benedict Arnold. Cel mai bun prieten al său s-a dovedit ca fiind cel mai mare dușman al său.
În cine ne încredem? – Iată marea întrebare de care depind multe lucruri în viață! Singurul care nu Se schimbă este Dumnezeu. El nu Își ia cuvântul înapoi. Promisiunile lui Dumnezeu sunt minunate, ele dau viață celui trudit de atâta nestatornicie care se găsește în inima oamenilor. Promisiunile lui Dumnezeu sunt veșnic valabile. Acest Dumnezeu atotputernic și neschimbător dorește să devină Tatăl tău, prin credința în Fiul Său, care a adus o mântuire așa de măreață, încât poate schimba instabilitatea inimii omului! Fără o relație personală cu Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos, este greu de înțeles cum cineva poate avea curajul să înfrunte atâtea descurajări care vin din partea oamenilor.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU FI LENEȘ! (4)
„Am trecut pe lângă ogorul unui leneş” (Proverbe 24:30)
Mai bine să nu ai mână de lucru decât să angajezi un leneș; mai bine să nu ai pe nimeni decât să ai un leneș.
Evident, Solomon a suferit din pricina câtorva leneși care munceau pentru el: „Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite” (Proverbe 10:26). Știm cu toții cât de tare irită oțetul dacă este înghițit ca atare sau cât de dăunător este fumul când îți intră în ochi! La fel de dăunător este leneșul pentru cel care îl angajează. Orice face va dura de două ori mai mult pentru a fi terminat și fie va trebui refăcut, fie va trebui aruncat – cu un cost dublu. Prezența lui la locul de muncă este mai rea decât absența sa. El își irosește propriile resurse dar și pe ale altora.
În Proverbe 24:30-31 ni se zugrăvește un tablou tragic: „Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul din piatră era prăbuşit.”
Acum să o spunem clar: Trebuie să arătăm compasiune față de cei nevoiași din motive legitime, însă ei au nevoie de mai mult decât de o mână de ajutor; ei au nevoie de cineva care să-i ridice! Ei au nevoie de mai mult decât de mâncare și îmbrăcăminte; ei au nevoie de scop, de demnitate și de stimă de sine. Și asta dorește Dumnezeu să le ofere.
Abraham Lincoln nu a fost renumit pentru că s-a născut într-o colibă; el a fost renumit pentru că a ieșit din ea. Poate nu vei ajunge la Casa Albă, dar dacă nu vrei să ajungi la casa săracilor, nu fi leneș! Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea o motivație proaspătă la locul de muncă și nu-ți căuta scuze ca să renunți.
2019 de Jean Koechlin
Geneza 28:1:22
Iacov părăseşte casa tatălui său, dar Dumnezeu îl va face să cunoască însăşi Casa Lui (Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”). Singurătatea – lipsa ocrotirii din adăpostul familiei – este uneori ocazia de a-L întâlni pe Domnul. Într-o zi sau alta, această întâlnire trebuie să aibă loc şi Dumnezeul părinţilor noştri trebuie să devină şi Dumnezeul nostru.
Ce vis ciudat are Iacov! Care este semnificaţia acestei scări pe care urcă şi coboară îngeri? Înfăţişează relaţiile dintre cer şi pământ şi ne gândim la Cel care le-a stabilit pentru noi coborând aici jos şi apoi întorcându-Se în glorie (Ioan 3.13, 31; Efeseni 4.10). Harul lui Dumnezeu îi arată sărmanului păcătos obosit poarta cerurilor şi îi dă promisiuni glorioase. „Cât de înfricoşător este locul acesta!” strigă călătorul când se trezeşte. O conştiinţă vinovată nu poate avea pace în prezenţa Dumnezeului harului (comparaţi cu Luca 5.8). În acest târg ciudat pe care îndrăzneşte să I-l propună Domnului, Iacov transformă în condiţii (dacă …) promisiunile categorice pe care i le dăduse Dumnezeu şi se oferă să-I slujească în schimbul binefacerilor pe care le va primi.
Mulţi, asemenea lui, ezită să ia prin credinţă darul fără plată al lui Dumnezeu şi gândesc că prin eforturile lor trebuie să se facă vrednici de favoarea Lui.
Mana Zilnica 