Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Boaz a zis slujitorului său care era pus peste secerători: „A cui este tânăra aceasta?”. Și slujitorul care era pus peste secerători a răspuns și a zis: „Este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. Și ea a zis: «Vă rog, să culeg spice și să adun printre snopi în urma secerătorilor». Și a venit și a rămas de dimineață până acum; și a stat numai puțin în casă”.
Rut 2.5-7

Rut, nora văduvă a lui Naomi, se întorsese cu ea din Moab. Cum aveau să se întrețină aceste două văduve? Dumnezeu, în har, pregătise resurse pentru cel sărac și pentru străinul din țară. Ei puteau merge în urma secerătorilor și strânge ceea ce rămânea necules sau ceea ce era lăsat necules în mod expres pentru ei în colțurile ogoarelor. Ei trebuiau să lucreze din greu pentru hrană, așa cum făceau și stăpânii ogoarelor și slujitorii lor. În același timp, demnitatea lor era menținută și puteau fi recunoscători lui Dumnezeu pentru grija Lui față de ei și, de asemenea, stăpânilor ogoarelor, care, ascultând de porunca lui Dumnezeu, le îngăduiau să strângă spice.

Rut, cu deplinul acord și cu binecuvântarea lui Naomi, a plecat pentru a strânge spice pe un astfel de ogor. Dumnezeu a făcut ca ea să ajungă pe ogorul lui Boaz, un om în vârstă, credincios, plin de bunătate și bogat. Fără să-i fie rușine de sărăcia ei, nici de faptul că era o străină din Moab, o țară aflată mai mereu în vrăjmășie cu Israel, Rut a cerut permisiunea de a strânge spice. După ce i-a fost dată, ea a lucrat cu hărnicie întreaga zi.

Boaz, după ce a sosit pe ogorul său, a pus întrebări cu privire la ea, i-a vorbit cu bunătate și a binecuvântat-o. De asemenea, el a invitat-o să mănânce împreună cu el și cu slujitorii lui, i-a oferit mai multă hrană decât ar fi putut mânca, a îndemnat-o să nu meargă să culeagă spice pe vreun alt ogor și le-a poruncit oamenilor săi să o trateze bine.

Rut a urmat sfatul lui Boaz și a continuat să aibă grijă de Naomi și să urmeze sfaturile ei. Nu a durat mult timp până când Boaz, o imagine a lui Hristos, marele nostru Răscumpărător, a luat-o de soție. Ei au devenit astfel strămoși ai împăratului David și ai Domnului nostru Isus Hristos.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este tatăl orfanilor … El, Dumnezeu, în locașul Său cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți.
Psalmul 68.5,6

Doctorul și orfanii (1)

În orice vreme, Dumnezeu a sădit în inima multor credincioși simțământul milei față de cei aflați în dificultăți. Unul dintre aceștia a fost Dr. Barnardo (1845-1905). El a fost un creștin irlandez, fondator de case pentru copii săraci. Pe când era cursant la medicină într-un mare spital din estul Londrei, L-a primit în viață pe Mântuitorul.

Dr. Barnardo își dedicase timpul liber tinerilor decăzuți, adunați de pe străzi, pe care, ajutat de câțiva prieteni, îi învăța din Cuvântul lui Dumnezeu, într-o clasă serală. I se spunea „Școala de zdrențe”. Barnardo avea lângă școală o cămăruță, care înainte fusese un grajd, însă pe care el l-a curățat cu mâinile sale. Într-o seară, un băiat mic și zdrențăros l-a rugat să-i fie permis să petreacă noaptea în camera școlii. Răspunsul lui Barnardo a fost: „O, nu, fugi acasă!”. Atunci a aflat tânărul student că băiatul n-avea nici casă, nici tată și nici mamă. Auzise că în oraș există sute, chiar mii de asemenea copii și tineri, care într-adevăr nu locuiau nicăieri. Între ei își ziceau „cai arabi de stradă”. Barnardo nu voia să creadă lucrul acesta; dar încă în aceeași noapte rece de octombrie, micul său prieten l-a condus într-unul dintre cele mai mizerabile cartiere ale Londrei și i-a arătat cum în spatele unui zid, pe acoperișul scund al unei șuri, dormeau sub cerul liber, strâns lipiți unul de altul, o mulțime de băieți între 9 și 18 ani, acoperiți numai de câteva zdrențe ponosite.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ-ȚI PERFECȚIONAREA

„Ca nu cumva … eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27)

Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (v. 24-27). Dacă nu preiei controlul asupra vieții tale, vei trăi mereu fără să știi că nu îți aparții.

Cu alte cuvinte, aparții lucrului sau persoanei care te controlează. Pentru a te dezvolta, trebuie să ai mereu înaintea ochilor aceste trei lucruri:

1) Lectura. David a zis: „cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:27). Disciplinează-te să citești ceva în fiecare zi, ceva care să te ajute spiritual, emoțional, relațional și profesional. Și pune Biblia în capul listei de cărți de citit.

2) Răsplata. Autorul Mike Delaney a remarcat: „Orice afacere sau industrie care oferă beneficii egale celor ce pierd vremea și celor ce sunt plini de entuziasm mai devreme sau mai târziu va ajunge să aibă mai multe persoane care pierd vremea decât care au entuziasm. Răsplata pe care o dai, bună sau rea, ție sau altora, aceea vei primi din belșug.”

3) Rezultatele. Data viitoare când ai ceva de făcut și te gândești să faci ceea ce e convenabil în loc să plătești prețul, schimbă-ți perspectiva. Numără beneficiile pe care le ai atunci când faci ceea ce trebuie și dă-i bătaie. În loc să te concentrezi asupra „muncii”, concentrează-te asupra „răsplății.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 29:15:35

Istoria lui Iacov este cea a disciplinei, altfel spus, a şcolii prin care Dumnezeu îi trece pe ai Săi. Este o şcoală grea, deoarece Evrei 12.11 afirmă – iar experienţa noastră o confirmă – „că orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare”.

Dar obiectivul lui Dumnezeu este: „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui” (Evrei 12.10). Şcoala prin care va trece Iacov avea să dureze 20 de ani, care se vor scurge într-o stare vecină cu robia. Şi cum îl va învăţa Dumnezeu lecţiile Sale? Va permite să i se întâmple aceleaşi lucruri pe care el le-a pricinuit altora. Iacov, al cărui nume semnifică «cel care ia locul altuia – 25.26», nume deplin justificat, va fi la rândul său înşelat şi jefuit.

Îl înşelase pe tatăl său prin aceea că, fiind cel mai tânăr, se dăduse drept cel mai în vârstă! Acum are de-a face cu un tată care îl înşală dându-i fiica cea mai în vârstă în locul celei mai tinere! De câte ori nu descoperim neplăcerile sau răutatea faptelor noastre abia când suferim, la rândul nostru, aceleaşi lucruri din partea altora (Judecători 1.7; Isaia 33.1)!

Singurul subiect fericit pe care ni-l prezintă acest capitol este dragostea lui Iacov pentru Rahela. Ne gândim la dragostea Aceluia care, pentru a ne câştiga, a devenit Robul desăvârşit.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: