Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.
Galateni 5.16

A umbla prin Duhul înseamnă a-ți lua ochii de la tine însuți, de la interesele și de la scopurile tale și a-i fixa asupra lui Hristos, cu care Duhul lui Dumnezeu dorește să ne preocupe. Acest lucru nu poate fi realizat prin energia cărnii; în măsura în care ne supunem Duhului lui Dumnezeu, care locuiește în noi, El va prelua conducerea vieții noastre, iar carnea nu va mai avea ocazii pentru a acționa.

Acesta este un adevăr foarte simplu, însă care prezintă multe dificultăți pentru noi, din cauză că, fiind mândri din fire, dorim ca meritele pentru ceea ce este bine să fie ale noastre, nu ale lui Dumnezeu. Carnea și Duhul sunt în contrast total și într-un conflict continuu. Dumnezeu nu-Și va da gloria Lui altuia, iar carnea nu va renunța niciodată la egoismul ei.

Unii credincioși sunt de părere că a umbla prin Duhul este o cerință asemănătoare poruncilor legii, de aceea se ostenesc mult pentru a atinge o astfel de experiență. De fapt este nevoie de o răbdare a credinței și de încredere în prezența lui Dumnezeu. Duhul Sfânt niciodată nu ne conduce să stabilim standarde legaliste, ci, pe măsură ce inima și mintea noastră sunt preocupate cu Hristos, avem un standard cu mult mai înalt decât tot ceea ce ar putea propune legea. Ce minunat este acest loc de odihnă și cât de perfect este el ca temelie a unei vieți devotate Domnului! Caracterul roadei Duhului, așa cum o găsim în Galateni 5.22,23, este rezultatul unei umblări călăuzite de Duhul: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și stăpânirea de sine. Nicio lucrare măreață exterioară nu este menționată aici, ci găsim mai degrabă orice virtute interioară și plină de frumusețe. Duhul lui Dumnezeu Îl așază întotdeauna pe Hristos ca Obiect unic înaintea inimilor noastre.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Psalmul 27.9,10

Doctorul și orfanii (2)

Drumul vieții majorității acelor copii se sfârșea în închisoare. Barnardo și-a dat seama că misiunea vieții sale, prin harul lui Dumnezeu, este să facă o lucrare de salvare a acestor copii. Astfel, fără mijloace, dar cu încredere în Dumnezeu, Barnardo a început o lucrare deosebită. În cei 40 de ani ai slujbei sale binecuvântate, Dumnezeu l-a făcut să trăiască minuni pe care el nu le-ar fi bănuit niciodată. În septembrie 1905, când acest slujitor devotat a adormit în odihna poporului lui Dumnezeu, 8.000 de copii se bucurau, în 400 de case, de un cămin sănătos și de o prețioasă educație creștină. Cu toți aceștia s-a împlinit, cuvânt cu cuvânt, ce este scris în versetul de astăzi.

Barnardo însuși mărturisea despre această lucrare: „În toată munca mea printre tinerii măcinați de atâtea ispite, printre bolnavi și suferinzi, printre săracii atât de apăsați de griji și atât de sătui de viață, a căror luptă zilnică era epuizantă, noi am ținut sus Cuvântul vieții și, pe deasupra, am țintit ca ei să prindă o încredere sinceră în lucrarea Răscumpărătorului, ea fiind singura salvare, singura putere, singura mângâiere, pentru timp și pentru veșnicie.

Dorința inimii mele și stăruința mea către Dumnezeu pentru acești copii a fost ca ei să poată fi salvați nu numai pentru viața aceasta, ci și pentru cea viitoare”. Iată o frumoasă lucrare și un fericit sfârșit al alergării, prin harul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ

„Domnul va face ca binecuvântarea să fie … în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronom 28:8)

Cuvântul vocație vine de la cuvântul latin vocare, care semnifică o „chemare spirituală.” Orice vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu. Și odată ce începi să-ți vezi locul de muncă în această lumină, ți se va părea mai ușor să crezi că Dumnezeu dorește să te binecuvânteze la locul de muncă. Având lucrul acesta în minte, iată ce trebuie să faci:

1) Urmărește o activitate compatibilă cu darurile tale. „Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 4:11).

2) Învață tot ce este de învățat despre locul de muncă. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5).

3) Recunoaște-L pe Dumnezeu ca pe adevăratul tău angajator. „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

4) Consideră munca un dar de la Dumnezeu, nu o pedeapsă. „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19).

5) Folosește critica în avantajul tău. De fapt, fă-o să funcționeze pentru tine. Cere sugestii și corectări. „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbe 13:18).

6) Fă mai mult decât se așteaptă de la tine. „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41).

7) Consideră-L pe Domnul colegul tău de muncă. Gândește-te la Isus pe tot parcursul zilei în timp ce-ți îndeplinești sarcinile de serviciu și „Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 30:1:24

Aceste versete ne prezintă familia lui Iacov. Pagină importantă a Vechiului Testament, din vreme ce aceşti doisprezece fii ai patriarhului vor deveni ei înşişi, la rândul lor, „doisprezece patriarhi” (Fapte 7.8) şi îşi vor da numele seminţiilor lui Israel! Prin ei se vor împlini promisiunile făcute lui Avraam şi lui Isaac, precum şi cele date lui Iacov în noaptea sa la Betel. Din Levi vor descinde preoţii, din Iuda regii, apoi Mesia Însuşi.

Membrii acestei familii sunt, cu excepţia lui Iosif, asemenea conducătorului lor: proiecte, rivalităţi, acţiuni dubioase – acestea îi caracterizează. În ciuda acestor rătăciri, Dumnezeu are ochii îndreptaţi spre această familie şi vrea s-o binecuvânteze. Tot astfel şi astăzi, familiile celor credincioşi sunt preţioase inimii Domnului. El ne cunoşte pe fiecare pe nume şi chiar de la primii noştri paşi ne pregăteşte pentru serviciul pe care ni l-a destinat. Şi care este chemarea glorioasă a celor credincioşi astăzi? Oare nu aceea de a fi „o împărăţie,preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său”? (Apocalipsa 1.6).

Naşterea lui Iosif, simbol al lui Hristos, anunţă pentru familia lui Iacov sfârşitul robiei şi întoarcerea în ţara promisă (v. 25). Din punct de vedere spiritual, şi astăzi este la fel: din clipa în care Hristos Şi-a ocupat locul ce I se cuvine în casele şi în inimile noastre, suntem în măsură să gustăm eliberarea şi binecuvântarea cerească.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: