Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

El, potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim ca cele dintâi roade ale făpturilor Sale.
Iacov 1.18

Viața ne este comunicată prin Cuvânt și prin Duhul Sfânt, Duhul fiind agentul divin prin care Cuvântul este făcut eficace pentru suflet (Ioan 3.5; 5.24,25; 1 Petru 1.23). Omul se află într-o stare de moarte, iar dacă este să aibă viață, Dumnezeu trebuie să acționeze în mod suveran. Dumnezeu începe această lucrare. Omul este la fel de lipsit de putere ca Lazăr în mormânt, până când este rostit cuvântul care aduce la viață. Puterea lui Dumnezeu acționează prin Cuvânt asupra sufletului mort și Dumnezeu dă credința care primește acest Cuvânt.

O astfel de lucrare este în întregime deasupra putinței omenești de înțelegere. Nimeni nu o poate înțelege, nici explica. Omenește vorbind, un om mort nu poate auzi, nici crede; niciun om, nici chiar un înger, nu-l poate face să audă sau să creadă. Însă Dumnezeu acționează în această scenă a morții și totul se schimbă. Cel care a creat atunci când numai El Însuși exista și la al Cărui cuvânt au apărut lumile poate să-Și facă auzit cuvântul în sufletul unui păcătos mort. Lazăr cel mort a auzit glasul Fiului lui Dumnezeu și a ieșit din moarte; și astăzi oameni morți aud glasul Lui și trăiesc. Cuvântul însoțit de puterea lui Dumnezeu își produce efectul în sufletul omului, iar acest lucru este valabil până la sfârșit. Dumnezeu acționează în noi prin Cuvântul Său, fie că suntem păcătoși morți care avem nevoie de viață, fie că suntem credincioși cu nevoia de a fi instruiți și atenționați. Noi suntem vase ale îndurării. Dar, dacă El a lucrat în noi prin Cuvântul Său, acest Cuvânt a fost primit în suflet. A fost crezut. Dacă Dumnezeu oferă, noi primim, credem, măcar că și aceasta vine tot de la El, prin har (Efeseni 2.8). Omul însă nu poate explica cum se întâmplă aceste lucruri, tot așa cum nu poate explica taina vieții naturale (Ioan 3.18; Eclesiastul 11.5).

H. Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cel care mă găsește găsește viața.
Proverbe 8.35

Sensul vieții

Unii oameni par să caute cu disperare împlinirea vieții. Se avântă dintr-un eveniment în altul, dintr-o relație în alta, crezând că odată vor reuși să fie cu adevărat fericiți și împliniți.

Ralph Barton (1891-1931) a fost un astfel de om. Fusese unul dintre cei mai recunoscuți desenatori de caricatură din SUA, dar la vârsta de patruzeci de ani și-a luat viața, lăsând pe pernă un bilețel:

„Am avut puține greutăți, mulți prieteni, mare succes, multe femei, nenumărate case și lungi călătorii. Acum îmi ajunge să tot inventez ceva nou pentru a umple cele douăzeci și patru de ore din fiecare zi”.

Viața constă din mai mult, nu numai din a trăi pe cât posibil multe evenimente sau din a te vedea plin de succes. Creatorul nostru are pentru fiecare om un plan. El dorește ca printr-o legătură personală cu El să ducem o viață împlinită și fericită. Cu toate că noi ne-am dezis de Dumnezeu și L-am părăsit, El dorește să facă din noi copiii Săi. Dragostea Lui este mai mare decât refuzul nostru sau decât indiferența noastră.

Prin Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu ne întinde mâna Sa îndurătoare și împăciuitoare: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (1)

„Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel” (1 Cronici 4:10)

În prima carte a Cronicilor, Biblia ne relatează despre un om pe nume Iaebeț. Primele nouă capitole conțin genealogii, enumerând peste șase sute de nume. Și chiar în mijlocul acelor nume, Dumnezeu evidențiază un singur om pentru merite speciale și numele său este Iaebeț. În întreaga Biblie există numai două versete despre acest bărbat și cu toate acestea i se face o deosebită onoare să fie pomenit mai presus de alți șase sute de oameni care apar în acest capitol. De ce l-a scos Dumnezeu în evidență?

Ce a făcut Iaebeț pentru ca numele lui să se păstreze peste patru mii de ani? Ce l-a ridicat deasupra oamenilor de rând?

În următoarele câteva zile vom vedea ce putem învăța de la el. „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi” (v. 9). Așadar, ce l-a pus deoparte? El a îndrăznit să ceară și să creadă că Dumnezeu poate face lucruri mărețe: „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.”

Dumnezeu dorește să îi ceri lucruri mari! El i-a spus lui Ieremia: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Pavel ne spune că Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Nu se poate să-I ceri prea mult lui Dumnezeu sau să ai vise prea îndrăzneţe și El să nu le poată onora.

Așa că, cere-I ceea ce dorești – și crede că El îți va da!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 30:25-43

Sărmanul Iacov se agită, speculează, rivalizează cu Laban în şiretenie şi viclenie, încercând să se îmbogăţească prin inteligenţa şi eforturile sale. Este trist să vedem un credincios în luptă cu oamenii lumeşti pentru bunuri pământeşti. Isaac îi dăduse un cu totul alt exemplu fiului său Iacov (26.15-22).
În 1 Timotei 6.6-10, apostolul pune în contrast cu dorinţa de îmbogăţire, sfinţenia, care, însoţită de mulţumire, este un mare câştig. Iată deci dublul câştig, adevăratele bogăţii pe care merită să le căutăm:

1) sfinţenia, adică legătura cu Dumnezeu, despre care ne vorbeşte altarul. În exilul său însă Iacov n-a avut altar, nici legătură conştientă cu Dumnezeu.

2) mulţumirea, pe care patriarhii au deprins-o trăind în corturi şi pe care Iacov însuşi avea şi el s-o experimenteze (25.27). Apostolul Pavel învăţase personal să fie mulţumit în împrejurările în care se găsea (Filipeni 4.11). Cât de greu este să fii mulţumit întotdeauna! Totuşi mărturia cea mai bună pe care o putem da celor din preajma noastră este aceea de a le arăta că suntem mulţumiţi cu ceea ce ne dă Dumnezeu. Iar El ni L-a dat pe propriul Său Fiu şi, împreună cu El, toate lucrurile (Romani 8.32).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: