Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.
Efeseni 6.4

Părinte drag, nu te teme să-ți folosești autoritatea! Auzind cum vorbesc unii părinți despre relația cu copiii lor, ai crede că Dumnezeu nu le-a dat niciun drept asupra lor. Tot ceea ce ei îndrăznesc să facă este doar să discute, să argumenteze și să se certe cu copiii lor. Nu există poruncă, tărie, hotărâre, autoritate, iar copilul sesizează acest lucru din instinct, exact așa cum face un animal. Oamenii se pricep mult mai bine să-și dreseze caii decât să-și educe copiii, de aceea obțin mai multe servicii de la cei dintâi decât de la cei din urmă.

Cât de mare este contrastul, în această privință, între Eli și Avraam! Despre Avraam, Domnul a spus: „L-am cunoscut că va porunci copiilor săi și casei sale după el”. Nu doar că va discuta cu ei și că va căuta să-i convingă, așa cum a făcut Eli, ci „va porunci”, adică își va folosi autoritatea dată de Dumnezeu; și, în consecință, Domnul spune că ei vor ține „calea Domnului și vor face dreptate și judecată” (Geneza 18.19).

Un alt lucru important în educația copiilor este acela de a-i determina să practice adevărul și integritatea. Natura omenească, așa cum se spune, se obișnuiește cu minciuna încă de la naștere și, cu siguranță, falsitatea este unul dintre cele mai răspândite și mai ușor de comis păcate ale rasei omenești. A contracara această tendință și a obișnui sufletul unui copil cu adevărul și cu sinceritatea trebuie să fie unul dintre primele scopuri ale unei educații corecte. Pentru a atinge acest scop, părinții trebuie să nu cruțe și să nu scuze niciodată înclinația către falsitate a copiilor lor. Nimic nu m-a uimit mai mult ca felul în care unii părinți acționează în această privință. Am văzut cum unele mame zâmbesc și cum aproape laudă anumite subterfugii pe care copiii lor le folosesc față de ele în încercarea de a le înșela și de a le ascunde anumite fapte nepotrivite. Nu este de mirare că astfel de mame nu reușesc să le insufle copiilor lor acea teamă sănătoasă de tot ceea ce înseamnă minciună, teamă care constituie temelia unei vieți de virtute ulterioare.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele … înainte de a se întuneca soarele și lumina.
Eclesiastul 12.1,2

Treptele cunoașterii (1)

Tânărul s-a născut cu mulți ani în urmă în Grecia, din părinți nobili, păgâni. Ca toți tinerii de rangul lui, a studiat literele în școlile publice. Apoi s-a căsătorit și a trăit continuându-și studiile și bucurându-se de plăcerile lumii. Însă Dumnezeu lucra asupra conștiinței lui. Dumnezeu îi pusese pe inimă dorința de a cunoaște adevărul, însă el a căutat cu înțelepciunea firească mijlocul de a-l găsi. Vedea bine că fericirea nu se găsește în împlinirea poftelor pământești. Dumnezeu i-a descoperit că așa ceva nu-i vrednic pentru un suflet nemuritor; ajunsese totodată la convingerea că omul nu sfârșește în moarte.

Dumnezeu l-a călăuzit și mai departe. Astfel, tânărul a ajuns la convingerea, așa cum Pavel a spus la Atena, că „nu trebuie să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite potrivit artei și imaginației omului” (Fapte 17.29). Astfel a fost călăuzit să recunoască existența unui Dumnezeu atotputernic și veșnic, Creatorul tuturor lucrurilor, și care nu este nepăsător față de om. Dar este oare de ajuns să recunoști doar existența unui Dumnezeu veșnic și atotputernic? Tânărul nu găsea în această cunoaștere împlinirea nevoilor sufletului său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂNTĂ!

„Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară!

Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.”

Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.”

Încearcă și vei vedea singur. Funcționează!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 33:1-20

După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna. Spre deosebire de el, numele lui Iacov rămâne în continuare, iar noul nume, Israel, îi devine familiar numai mult timp după Peniel. Acesta este un semn că bătrânul Iacov, „cel care ia luat locul altuia”
(25.26 nota f), n-a încetat să se manifeste. Totuşi harul divin a fost evident faţă de el şi familia lui. Domnul răspunsese la rugăciunea lui din cap. 32.11, înduplecând inima lui Esau (v.4). Şi, pentru a sublinia că într-adevăr lucrarea este a lui Dumnezeu, că darurile pregătite de Iacov au fost absolut inutile în faţa dispoziţiilor de necontestat ale lui Esau, v. 8 ne arată că Esau nici măcar nu le-a înţeles rostul. Totuşi vedem că reapar temerile sărmanului Iacov.

În faţa lui Esau care voia să-l apere, el ar fi putut da mărturie despre încrederea sa în protecţia Dumnezeului atotputernic: în loc de aceasta, el se strecoară printr-o minciună, spunând că se va duce la Seir, în timp ce va pleca la Sucot. După aceea, ceea ce este şi mai rău, îşi construieşte o casă (v. 17) şi îşi cumpără un ogor (v. 19), negându-şi astfel de două ori poziţia de străin pe pământ. Consecinţele nu întârzie să se arate: au loc însoţiri rele ce duc la necinstirea fiicei sale şi la grozava răzbunare a doi dintre fiii săi, tristul subiect al cap. 34.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: